Că dacă tot este

  • Ronți știe chichița banilor, adică cum trebuie „să fluture din gene” ca să primească cadouri.
  • Panoul de știri de la Libertatea sau cum e să dai bani mulți…pentru ca să scrii articole de două rânduri. Și acelea cu poze goale
  • De la lumina „sărată” a lui Cristian Bădiliță la lumina „lăptoasă” a Ioanei Dunea. Nu știu pe ce lume trăiesc oamenii ăștia doi, că văd că de lumina lumină nu sunt interesați.
  • Deși e în prima zi de online exclusiv, Gândul a fost deja invadat de colaboratori (dintre creatorii de online) care nu au nimic de-a face cu prestanța ziarului cu pricina. Fapt pentru care Orlando Nicoară, Sana Nicolae, Adrian Ciubotaru, mâine-poimâine Valentin Petcu (alias Zoso), adică „mari anonimi cu rating”, îți sar în ochi într-un mod penibil.  Întrebarea mea e următoarea: De ce nu vin d-alde Cristian Tudor Popescu în varianta 25-30 de ani și vin numai de tipul „să să dăscurce și gura lor, frate”? E o întrebare legitimă, nu?! Căci colaboratorul trage în jos ziarul pe termen lung…dacă nu are glagore, ștaif și ținere de treabă.
  • În 2011, când onlineul e ca braga mai există încă intelectuali români care se gândesc la ce editură să publice. De fapt stăm tot la fel de bine și în învățământ (desființăm școli), și în domeniul sănătății (desființăm spitale), le avem cu industria (facem ca oamenii să se lase de afaceri) și avem grijă de natalitate și de sănătatea populației (reducând ajutoarele de la stat la maximum și neinteresându-ne ce mănâncă oamenii). Numai la politică stăm bine pentru că ne place gargara. Și ea: ca braga
  • „A vedea și a fi văzut” (vol. 1) a început să fie scrisă în 2005, tocmai de aceea unele articole poartă amprenta prezentului de atunci. Și cartea noastră e un mod de a vedea cinstit lucrurile, de a merge lângă ele, pentru a le înțelege…și nu pentru a le băga sub preș. Și dacă vrei să înțelegi lucrurile trebuie să le vezi pe toate cu aceiași ochi, cu ochi ortodocși, teologici, fie că sunt frumoase, urâte, sfinte sau dizgrațioase.
  • La fiecare articol în parte, de astă seară, în partea de sus a lui, am inclus butoanele pentru Facebook și Twitter deși ele erau incluse și în widgetul RSS (mult mai bogat) din josul articolului. Asta pentru ca să ne puteți prelua articolele mult mai ușor și să le prezentați și altora.
  • Vizite pe TPA în ultimele zile: 4 aprilie 2011: 18. 030; 5 aprilie: 12. 326; 6 aprilie: 12. 906, 7 aprilie: 8466, 8 aprilie 2011, până la această oră: 14. 149. Dintre care 8288 prin RSS și 99 prin Comentariile RSS (e adevărat…comentarii pe blog nesperat de puține). Vă mulțumim foarte mult pentru efortul de a ne arăta respectul și fidelitatea dumneavoastră!
  • Ceea ce contează e să te schimbi spre tot mai multă frumusețe și umanitate în timp ce relaționezi cu o mulțime de oameni.

8 comments

  • Pai cu „lumina lumina” vorbiti de lucruri sfinte, parinte!

    E mult mai usor s-o laptucim, s-o saram, cum aminteati, e mult mai usor sa ne-nvalatucim in propaganda.

    Vorbesc de „propaganda” cea discutata de Jacques Ellul in http://www.jacques-ellul.org/jacques-ellul/luvre-dune-vie/annees-1960, ori http://flag.blackened.net/daver/anarchism/ellul/aac1a.html, ori http://www.religion-online.org/showbook.asp?title=1506.

    E mult mai usor sa n-avem pareri politice, deci, prin pasivitate s-urnim din propaganda, ori sa ne numim crestini, si sa nu fim decat egocentrici, cu multe alte isme izvoratoare de-alte politicale.

    De Ioana Dunea nu stiam, dar se-nnoada clar in ale docilului alimentat de nesatiabil al patimei (am trecut prin poezia d-ei) zvacnind, mocnind de durerea neaflarii unicului manifestarii din persoana, se-nfățoșează grava pe pardoseala udă a mimarii;

    dupa cum ati amintit in predica Duminicii ce ne-adastă maine, Sfanta Maria Egipteanca radicalizeaza si personifica gesturi de inima pe care feminitatea din Dunea nu se-ncapatzaneaza nici macar sa le stratifice in imuabil (nu ai cum: Sf. Atanasie cel Mare in De Incarnatione va veni cu cuvinte abisale de argumentare a Intruparii; Dumnezeu si omul e singura solutie a intregirii „chipului”; asa sa ne ajute Domnul!).

    Cu toate acestea, Ellul ramane pt. mine inca un mister; cu tata ortodox, si sotie protestanta, a stiut sa se angajeze ca om si ganditor de anvergura dincolo de original si maiestuos. Ma indarjeste faptul ca nu accentueaza mai deloc in gandirea sa religioasa Intruparea. Probabil ca numai citind cele vreo 40 carti ale sale, iti poti da seama de asta, nu stiu, dar merita sa ma atentionez pe mine insami la asa ceva…

    La fel si cu Cristian Tudor Popescu si Gandul; nadajduiesc sa fie-nconjurat de zvârluge far’ de handicapul jovialului propangadistic…

    Chiar ma gandeam azi ca ne-ar trebui un analist obiectiv al acestui jurnalist cu minte marțială.

    Exista vreo tentativa?

    Spor la lucrul cu A vedea si-a fi vazut: mi se pare afierosita unei gandiri luminoase si luminande!

    Avem vreun studiu al acestei teme ‘nainte de Secolul Luminilor?

    M-ar interesa sa stiu perspectiva de-atunci also.

    Salutari din Minesooooooooooooooota!

    Otilia K.[loos]

    • Mulțumim pentru toate, doamnă!

      Nu îmi place să vorbesc despre lucrurile noaste încă nepublicate…dar A vedea și a fi văzut este un proiect editorial de luminare a lucrurilor, pentru ca oamenii să le vadă în lumina înțelegerii.

      Adică aducem lumina lângă realitatea discutată, o vedem ortodox, pentru ca și alții să o vadă ortodox și să nu se mai teamă de ea ci să o înțeleagă și mai mult.

      Nu îl cunosc pe Jacques Ellul și nu mi-am pus problema vederii în Iluminism…ceea ce nu înseamnă că nu mă interesează.

      Mă interesează multe…dar eu le înțeleg scriind despre ele…și nu doar citind despre ele.

      Vă doresc să scrieți lucrurile pe care le citiți, adică să vă scrieți înțelegerile când le citiți!

      Numai bucurie din partea noastră și binecuvântare!

  • Adriatikus de România

    Toate la timpul lor, la locul lor și după felul lor.

    A-l compara pe Bădiliță (care are nu numai pregătirea, dar și exercițiul traducerii din Părinți și despre care aflu acum că a început a scrie și el poezie) cu Dunea (care nu a atacat astfel de subiecte) punându-i pe amândoi într-o grilă pe care nu ar satisface-o este ca și cum l-am compara pe Arghezi cu Sf. Isaac Sirul.

    N-am auzit ca Psalmii primului să fie recitați în genunchi, după cum nici orice lumină nu este (de la) Dumnezeu, deși El este Lumină.

    Să fim mai apofatici deci, căci necunoscute sunt căile Domnului.

  • Pingback: „Gândește global și acționează local” = Jacques Ellul | Teologie pentru azi

  • Și că tot veni vorba de soiuri și discernere, din experiență am învățat că e mai sănătos a observa binele decât răul.

    Să-i felicităm pe amândoi că scriu despre lumină și să le dorim a o descoperi (ca apoi să ne lumineze și pe noi).

    Ce nu ne-ar plăcea dacă direcția e bună? Căutarea?


  • Adriatikus de România:

    Toate la timpul lor, la locul lor și după felul lor.
    A-l compara pe Bădiliță (care are nu numai pregătirea, dar și exercițiul traducerii din Părinți și despre care aflu acum că a început a scrie și el poezie) cu Dunea (care nu a atacat astfel de subiecte) punându-i pe amândoi într-o grilă pe care nu ar satisface-o este ca și cum l-am compara pe Arghezi cu Sf. Isaac Sirul.
    N-am auzit ca Psalmii primului să fie recitați în genunchi, după cum nici orice lumină nu este (de la) Dumnezeu, deși El este Lumină.
    Să fim mai apofatici deci, căci necunoscute sunt căile Domnului.

    Perspectiva D-lui Adriatikus este cel putin lipsita de lipiciul dialecticii de care s-a infruptat Ellul inca pe bancile Facultatii de drept.

    Sau de gandul antinomiei experiat de MGR Kovalevsky in L’antinomie (cred ca articolul de vreo suta de pagini a fost sters de pe online).

    Sau de prisosul dulcelui efervescent din Scrisorile Pr. Florensky in care incearca (si reuseste) sa ne iveasca din miscarea perspectivei A fi sau a nu fi din Dogma Sfintei Treimi(v. Stalpul si temelia adevarului online).

    Ceea ce face Pr. Dorin Picioruș in O poezie spusa-n barba e mai mult decat gest moral in fata intelegerii din om.

    E pas spre cu-prindere.

    Eu nu l-am citit pe Badilita: cred ca doar ceva in care il comenta oribil pe Cuv. Staniloae. Si de-atunci mi-a trecut prin inima ca un pumnal faptul ca fartati cu inima intelectuala te pun la pardoseala mahmurelii ce stirbeste din lumina.

    De-atunci vine Pr. Picioruș si ne pune in fata poezia acestuia. Si m-apuc sa citesc, si citesc din versuri, ma opintesc in cuvinte mari ce ma-ngauneaza si mai mult, ma jefuiesc si de semantizatul pe care-l mai incropeau cuvintele romanesti altadata…

    Cu cat citesc, cu atat saracesc.

    Oare ce-o fi si cu asta?

    O epectaza de soi invers?

    „Sa fim mai apofatici”? Hmmm…

    Ce-ar fi fost daca Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, se mentinea in pozitia apofaticului numai?

    Si nu mai aveam Intruparea?

    Atunci nu mai aveam catafaticul, creatia, dorul de mantuire, de reintregire a chipului.

    Deci catafatic, plus apofatic, imbinare, si depasire a conceptualizatului.

    Asa il simt pe acest domn Adriatikus. Uni-lateralizand, limitand.

    Cu Ioana Dunea nu se face comparatie, se aduce o pilda de scris.

    Arghezi si Sf. Isaac Sirul? Hmmm.

    „Directia e buna”?Cum sa dai de directie buna, daca voroava ti-e-nsticlata?

    Multumim, Parinte, de Ellul!

    Sunteti extraordinar in atentia fata de persoana celuilalt!

    Mai sunt oameni in Romania!

  • „Numai” e un cuvânt tare. Cel puțin din cauza „Patericului”. De restul am auzit și eu. Dar recunosc că nu îl cunosc atât de bine și că a intrat „la pachet” (ceea ce nu cred că în context e tocmai rău), nefiind el miza

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *