Mesmeea sau cultura imaginilor insolite şi pline de stranietate
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş
*
A vedea
şi
a fi văzut
*
Vol. I
*
Paginile 287-293
*
***
8. 5. Mesmeea sau cultura imaginilor insolite şi pline de stranietate
Am citit şi înţeles blogul Ruxandrei Cesereanu din Yahoo 360[1] ca pe o încercare obstinată de construire a unui spaţiu insolit.
Colajele lui Alexandru Pecican[2], pictura lui Salvador Dali[3], fotografiile personale ale autoarei, modul în care scrie, subiectele alese au făcut din Mesmeea un spaţiu plin de simbolism, dar de un simbolism straniu, sumbru, provocator la tot pasul.
E un blog elitist tocmai prin aceea că vorbeşte despre cum apar cărţile şi poemele sale, datorită subiectelor interviurilor sale, datorită necomunului livresc al căutărilor sale.
Autoarea caută să fie altfel, să pozeze ca aparținând tagmei marilor scriitori şi poeţi ai lumii. Şi acest lucru se vede la tot pasul în opera sa editată sau creată special pentru sistemul online.
Mesmeea este o panoplie a imaginilor imagine cât şi a imaginilor cuvânt, care ne provoacă să le judecăm, să le adâncim semnificaţiile.
Imaginile ne conduc spre sine, spre un fel de a fi al postmodernismului autoarei, care nu se identifică întru totul cu sufletul autoarei, cu femeia care scrie literatură.
Teribilismul imaginilor sale, uneori cu accente vădit hulitoare, se îmbină cu o sexualitate sublimată în sens demoniac sau fantastic sau cu o maternitate bizară.
Căutările erotice ale autoarei sunt incluse cel mai adesea sub masca simbolului straniu, perfid sau sunt exhibate într-un mod demonstrativ, răutăcios sau pervers.
Pe 23 ianuarie 2007, autoarea subliniază un articol al său despre erotismul peregrinării cu un colaj imagistic[4], în care o femeie goală, care pare să plângă, e îmbrăcată într-un veşmânt confecţionat din tulpini de floarea soarelui. O frunză acoperă sexul femeii şi i se văd doar sânii. În această ipostază autoarea face din trupul femeii şi din păcatul ei o imagine plăcută.
Această imagine plăcută despre femeie sau despre sine se regăseşte şi în poemul Cuţitul, în care autoarea se prezintă drept femeia care a fost cândva o mireasă cu dinţii albi [5], adică o femeie nevinovată.
Imaginea care însoţeşte poemul ne prezintă o tânără concentrată în sine, însingurată şi pesimistă, aflată într-un spaţiu deşertic[6].
Imaginea colaj transmite acelaşi sentiment ca şi poemul său, pentru că cuţitul e de fapt un înlocuitor al păpuşii sale şi, implicit, o coborâre în timp, la starea ei de fată însingurată:
„Cuţit a fost păpuşa pe care o spălam şi o hrăneam în haita copilăriei,
viaţa mea ascuţită, muntele tăios”[7]…
Autoarea are atracţie către păpuşile cu aspect straniu. Astfel păpuşa în negru din colajul editat pe 28 martie 2007 este un alter ego al autoarei, păpuşile copilăriei sale fiind tema primului articol al blogului său, iniţiat pe data de 23 ianuarie 2007.
În acest prim articol autoarea vorbeşte despre păpuşa sa cea matură, care se numea Nicoleta, cu care nu s-a putut juca tocmai din cauza maturităţii păpuşii[8].
Însă, acum, păpuşa cu aspect fabulos sau copilul abia născut, bolnav sau diform sunt prezenţe care revin constant pe blogul ei. Prin aceasta autoarea ne propune să le rejudecăm existenţa şi semnificaţiile reale.
Povestea cimitirelor mele – care e un articol excelent, în care autoarea povesteşte cu lux de amănunte odiseele pe care le-a trăit cu ocazia căutării mormântului bunicului ei dar şi a mormintelor marilor autori de literatură ai lumii – e prefaţată de o imagine colaj în care un copil gol, crucificat în aer, stă deasupra unui lan de grâu[9].
Copilul gol, semn al nevinovăţiei, al nevinovăţiei care nu e legată de Botez, pastişează iconografia răstignirii Domnului.
Copilul e roşu, în grâu se află o pasăre neagră, de metal…iar poemul Căutarea bunicului în Vară nu găseşte nici pe Dumnezeu şi nici pe diavol la poarta Muzeului Suprarealist al Cimitirului [10].
Ideea că poetul/ scriitorul/ artistul e deasupra lui Dumnezeu şi a demonilor în acţiunile sale demiurgice/ ctitoriale revine în substanţa literaturii online a Ruxandrei Cesereanu.
De aceea autoarea minimalizează sau caricaturizează aspectele religioase ale vieţii umane în detrimentul imaginilor halucinogene, create artificial.
Rugăciunile spuse la mormântul bunicului ei sunt mici şi zemoase[11], Îl caută pe Dumnezeu pentru ca să-I smulgă unghiile una câte una (poemul Dantelă roşie) [12], vrea să facă sex cu un Înger (în acelaşi poem)[13], Îngerii au fost masacraţi de o idee greşită (Iertările)[14] şi…va dansa 7 ore pentru „dumnezeu[l] sprijinit de-un zid ca un travestit / apoi pentru diavolul care face focuri mici în odaia de granit” (Dansurile)[15].
Mai întotdeauna în poematica sa Dumnezeu şi diavolul apar cu semnalmente bizare, sunt decontextualizaţi, au trăsături de personalitate ambigue.
Însă atmosfera creaţiei sale online e plină de demonism, de stranietate confecţionată, de nebulos, de excentricitate.
Autoarea cultivă insolitul şi prezintă descărnarea sau îmbătrânirea şi moartea în forme simbolice.
Poemul Cutia cu panglici[16] e anamnetic: un poem despre copilărie şi familie. Îşi aminteşte de cerceii ei, de rujul, pantofii şi rochiile mamei, de cum se strâmba în oglindă, despre tatăl ei care o îndemna la moderaţie, despre boacănele asumate pe care le făcea…şi despre oamenii cu care nu prea vorbea[17].
Această muţenie este acum recompensată prin cearta sa cu Dumnezeu sau prin ţipătul poetic către cititor.
Poemul se termină ca un ecfonis ortodox, însă pe un ton neserios.
Persiflarea, jonglarea cu termeni sacramentali sau cu sentimentele sau amestecarea frauduloasă a diverse ipostaze care nu au legătură una cu alta creează aspectul histrionic al literaturii sale.
Autoarea noastră se ascunde în cuvinte, în poeme, într-o mare de simboluri…
Şi, din când în când, mai răsuflă din lăuntrul ei câte un adevăr personal, spus de fiecare dată simplu, franc, fără elucubraţiile regăsibile la tot pasul în poeziile sale.
Poemul Am încercat[18] este în mare parte un poem confesiune. O confesiune francă. Și, din acest motiv, prima parte a poemului are o naturaleţe dramatică.
De aceea poemul e prefaţat de chipul autoarei, care este fotografiată la tulpina unui copac mâncat de viaţă, uscat.
Momentele ei de sinceritate sunt seducătoare.
Numai că sfârşitul poemului se încifrează, autoarea se ascunde de sine, pentru că vorbeşte despre bărbatul care a făcut-o fericită într-un mod metonimic, prezentându-l drept lumina pe care a zărit-o într-o zi între coapsele sale şi pe care a urmat-o dincolo de cine era ea[19].
Suita de simboluri artificializează sentimentul, durerea şi poate tocmai de aceea sunt artificializate trăirile acute: pentru ca să fie suportabile.
Experienţele sale dureroase în ceea ce priveşte bărbaţii transpar în fragmentul dedicat bărbaţilor, editat pe data de 10 noiembrie 2007[20].
Aici bărbaţii sunt caracterizaţi drept urzici moarte, câmpuri de luptă ale femeilor, fiinţe vulnerabile dar neapărate, lame de ras care provoacă răni adânci, nişte tipi care se joacă de-a Dumnezeu, vulturi hrăniţi de către femei, gume de mestecat care se lipesc de pielea femeilor, o mâncare ce poate fi consumată oricum, chiar şi rece, adică fără dragoste, de dragul de a face sex[21]…
Se observă în fiecare caracterizare a bărbatului pretinsa superioritate feminină, orgoliul de a se răzbuna pe bărbaţi la nivel semantic, ideea sexistă de revanşă.
Autoarea pare să găsească cele mai potrivite cuvinte şi imagini în acţiunea ei de excavare a pilonilor supremaţiei masculine.
Poeta vrea să arate faptul că acest mit e un fals memorabil, însă revanşa ei survine după…multiple înfrângeri.
Orgoliul de a pune la zid bărbaţii, de a-i demasca în mod irevocabil vine tocmai din simţământul viu că ei ţi-au spulberat toate căutările tale după fericire.
De aceea poeta recunoaşte că bărbatul „e păiajen…doar pentru că îşi întinde pânzele lui peste mine” şi pentru că el „are ochii plini de poveşti şi de tăcere”[22].
Răzbunarea se întâlneşte cu delicateţea, falsa răzbunare se întâmpină cu tandreţea, numai că tandreţei nu i se dă glas prea mult…pentru ca să nu pară prea afectată.
Ruxandra Cesereanu simte nevoia să vorbească despre orice, chiar şi dacă pare dizgraţioasă: „să vorbim despre rahatul din baie sau despre dragoste sau despre orice (Să vorbim)[23].
Vrea să vorbească cu bărbatul, să comunice, pentru că nu vrea să fie o femeie pentru care „dragostea e un sutien”[24]. Bineînţeles: un sutien de dat jos, de cucerit.
Finalul din Submarinul iertat (un poem fluviu, scris la patru mâini, în coproducţie cu poetul Andrei Codrescu[25]) e prefaţat de o pictură explicit libidinală a lui Radu Chio[26].
Poemul se termină cu lepădarea de sânge, suflet şi rugăciune dacă vine în viaţa noastră dragostea aşteptată, care, chiar dacă e o broască ţestoasă, ceva greu de dus, dacă are ruj pe pleoape, dacă e ceea ce căutăm noi…trebuie să ne vindem cu totul ei.
Eternizarea în trup sau abandonarea cu totul în plăcere pentru a fi fericită e laitmotivul scriiturii de pe Mesmeea.
Chipul roşu, hidos al iconului Mesmeei [pe care îl avem sub titlul subcapitolului de faţă (va apărea numai în forma finală a cărții n.n.)] se află în sfera lui scary movie.
Însă stranietatea ei iconică are ochii închişi, fapt pentru care te împinge la reflecţie, la interiorizarea a ceea ce vezi aici.
În ieşirea. pe muzică de fanfară şi acordeon, „femeia se naşte din craniul bărbatului”[27], pentru că numai el o face femeie pe femeie.
Însă poemul este subliniat de o imagine în care apare un copil de plastic, cu răni pe faţă şi trup, care priveşte în jos [28].
Este el sau trebuie să fie copilul împlinirea bărbatului şi a femeii, a amândurora, a celor care, în starea lor de frivolitate, sunt doar „nişte crustacee halucinante”?[29] Noi credem că da!
Pentru că şi autoarea crede în dragoste şi pentru că „dragostea [autentică n.n.] are dinţi de lapte dulci şi cuminţi şi doar din când în când sceleraţi”[30].
Însă, pentru că „plăcerea are coapsele până-n gât”[31] şi avem de-a face cu o dragoste adulteră[32], de cameleon[33], tocmai de aceea şi întorsăturile hulitoare ale poemului: „a face dragoste înseamnă şi a-l linguşi pe dumnezeu, a-i cere un mânz sau mai mulţi mânji de marţipan”[34].
Copilul apare, totuşi, în acest poem ascuns sub simboluri: „bărbatul şi femeia şi-au reţesut paradisul într-o colivie lichidă [fătul n.n.], ca un mormoloc…căpşorul lui e o rodie sau un struguraş, picioarele [îi] sunt lipite într-o pieliţă fosforescentă”[35].
El este în pântecele mamei „ca într-o bibliotecă moale [Ce imagine superbă! n.n.], unde cărţile-s necitite, lipite şi neasemuite”[36], pentru că viaţa lui nu ştim cum va fi.
Sensibilitatea poetei iese la lumină.
Cu toată atmosfera stranie, dar adjudecată în acest fel a blogului său, autoarea consideră un artefact în care apare Domnul răstignit pe un avion drept…neingurgitabil [37].
Fără căutările sale stranii pentru ocultism şi bizar, de factură postmodernă, am avea de-a face cu o altă femeie Ruxandra Cesereanu: mult mai feminină, sensibilă şi natural confesivă.
Poate că aceasta ar fi femeia care cere unui bărbat să o iubească, pentru că „mi s-a uscat inima, săraca, de ea întoarsă, ca o mănuşă pe dos (poemul Pofta)”[38].
[1] Toate lincurile citate aici nu mai sunt funcționale pentru că întreaga platformă, și nu doar blogul autoarei, s-a desființat.
Ruxandra Cesereanu a început să scrie pe două bloguri, pe Mesmeea Cuttita’s Blog (care îl continuă pe cel din Yahoo 360:
http://mesmeeacuttita.wordpress.com/) și pe un blog de autor: http://ruxandracesereanu.wordpress.com/.
Mai multe date despre autoare aici:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ruxandra_Cesereanu.
[2] Blogul său: http://alexandrupecican.wordpress.com/.
[3] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Salvador_Dal%C3%AD.
[4] Cf. http://blog.360.yahoo.com/blog-voNwP7Ijbr5MnY1Xhgw-?cq=1&p=4.
[5] Cf.
http://blog.360.yahoo.com/blog-voNwP7Ijbr5MnY1Xhgw-?cq=1&p=187.
[6] Ibidem.
[7] Ibidem.
[8] http://blog.360.yahoo.com/blog-voNwP7Ijbr5MnY1Xhgw-?cq=1&p=1.
[9] http://blog.360.yahoo.com/blog-voNwP7Ijbr5MnY1Xhgw-?cq=1&p=10.
[10] Ibidem.
[11] Ibidem.
[12] http://blog.360.yahoo.com/blog-voNwP7Ijbr5MnY1Xhgw-?cq=1&p=1369.
[13] Ibidem.
[14] http://blog.360.yahoo.com/blog-voNwP7Ijbr5MnY1Xhgw-?cq=1&p=1306.
[15] http://blog.360.yahoo.com/blog-voNwP7Ijbr5MnY1Xhgw-?cq=1&p=937.
[16] Cf. http://blog.360.yahoo.com/blog-voNwP7Ijbr5MnY1Xhgw-?cq=1&p=778.
[17] Ibidem.
[18] http://blog.360.yahoo.com/blog-voNwP7Ijbr5MnY1Xhgw-?cq=1&p=753.
[19] Ibidem.
[20] http://blog.360.yahoo.com/blog-voNwP7Ijbr5MnY1Xhgw-?cq=1&p=691.
[21] Ibidem.
[22] Ibidem.
[23] http://blog.360.yahoo.com/blog-voNwP7Ijbr5MnY1Xhgw-?cq=1&p=683.
[24] Ibidem.
[25] Saitul său: http://www.codrescu.com/livesite/.
Despre sine: http://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_Codrescu.
[26] http://blog.360.yahoo.com/blog-voNwP7Ijbr5MnY1Xhgw-?cq=1&p=558. Un articol despre poemul-volum de versuri Submarinul iertat la Daniel Cristea-Enache:
http://cristea-enache.ro/ruxandra-cesereanu-andrei-codrescu-submarinul-poetic.
[27] http://blog.360.yahoo.com/blog-voNwP7Ijbr5MnY1Xhgw-?cq=1&p=540.
[28] Ibidem.
[29] Ibidem.
[30] Ibidem.
[31] Ibidem
[32] Ibidem.
[33] Ibidem.
[34] Ibidem.
[35] Ibidem.
[36] Ibidem.
[37] http://blog.360.yahoo.com/blog-voNwP7Ijbr5MnY1Xhgw-?cq=1&p=530.
[38] http://blog.360.yahoo.com/blog-voNwP7Ijbr5MnY1Xhgw-?cq=1&p=2158.