Ucigând iadul cu pistolul sau Constantine ne învaţă cu demonii printre noi

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş

*

A vedea

şi

a fi văzut

*

Vol. I

*

Paginile 282-286.

*

Cuprinsul întregului volum

***

8. 4. Ucigând iadul cu pistolul sau Constantine ne învaţă cu demonii printre noi

Jocul video Constantine[1] ne introduce într-o lume ficţională foarte complexă[2], unde John Constantine este un vrăjitor eroic [heroic magus][3] foarte abil, care îi elimină pe demoni cu pistoalele sale sau prin vrăji speciale, care este îmbrăcat aidoma unui agent secret american, tânăr, chipeş şi performant şi a cărui viaţă nu are accente religioase.

De-a lungul jocului descoperim în multe locaţii crucifice romano-catolice, apă sfinţită cu care îi loveşte pe demoni, vorbeşte mereu cu un preot romano-catolic care îi dă indicaţii despre ceea ce trebuie să facă…dar toate acestea se petrec alături de materializări foarte urâte ale demonilor, de însemne sataniste şi de cadre tenebroase şi teribiliste.

La baza jocului stă sincretismul dintre religie, vrăjitorie şi satanism iar temperamentul lui Constantine este unul extrem de impulsiv, al unui criminal galant, care însă nu iartă nimic şi pe nimeni.

Ca să treacă mai departe, spre un alt nivel al jocului, Constantine trebuie să ucidă tot ce îi stă în cale şi să facă toate vrăjile pe care creatorii jocului i le impun.

Sursa de inspiraţie a jocului a fost un serial de benzi desenate, în care John Constantine[4] este un bărbat născut în 1953, în Liverpool, într-o familie anxioasă şi care se apucă de ocultism.

Viaţa satanistă a lui John începe prin măcelărirea plină de sadism a unei pisici, după care devine un ucigaş, element nociv din punct de vedere social, care va sfârşi încarcerat într-un sanatoriu de boli mintale.

Cât timp era la sanatoriu, John se întâlneşte atât cu Dumnezeu cât şi cu Diavolul pe care „îi şantajează” deopotrivă.

Ajuns la bătrâneţe, fiind alcoolic şi având cancer pulmonar, acesta „îşi petrecea nopţile vânând demoni şi opunându-se maşinaţiunilor demonilor scârboşi[5].

Însă geneza jocului ni se pare ternă pe lângă ce este jocul ca atare. Deşi acţiunea se petrece într-un oraş, masacrarea demonilor are loc în case şi subsoluri părăsite, unde nu e nici ţipenie de om şi unde demonii apar din senin în calea sa.

Demonii apar printre noi în locaţii stranii şi abandonate iar împotriva lor nu se luptă prin rugăciune şi printr-o viaţă sfântă ci prin forţa armelor şi a magiei.

Este evident de la bun început faptul că materialismul spiritualizat în sens negativ, satanic, este însăşi substanţa jocului, pentru că spiritele sunt materializate şi mor ca nişte fiinţe terestre.

[Fotografia actorului apare în forma finală a cărții]

Actorul Keanu Charles Reeves[6]

Constantine din jocul nostru este copia fidelă a actorului care l-a materializat pe Matrix, a lui Keanu Reeves[7] iar misterul jocului este creat artificial, pentru ca să dea satisfacţia jucătorului că poate omorî câţi mai mulţi demoni.

Prin aceasta, bineînţeles, se încearcă inocularea ideii că nici dracii nu sunt o problemă pentru oameni şi că, dacă tot sunt sau vin printre noi avem o soluţie şi pentru ei: arma letală formată din combinarea tehnologiei militare ultra-sofisticate cu vrăjitoria şi ritualurile sataniste.

În mijlocul aventurii, jucătorul se bucură de sângele demonilor, care mor ca nişte oameni [chiar prea uşor în comparaţie cu alte jocuri], însă trăieşte o bucurie amestecată cu sentimente tenebroase, unde starea demoniacă, atmosfera din cadrul întâlnirilor sataniste sau vrăjitoreşti te pătrunde, te înrâurează din plin, în propria ta casă, fără să fii adeptul lor.

Eşti aşadar ideologizat de la distanţă.

Jucătorul crede că se distrează fiind Constantine pe când el este ideologizat în mod sistematic, este introdus în mentalitatea satanistă şi familiarizat cu modul de a simţi şi de a acţiona ale unui satanist.

Încercând să gândeşti şi să acţionezi ca un satanist şi, prin urmare, să duci jocul până la capăt, înţelegi de ce orice inamic al nostru trebuie distrus: pentru ca să îţi împlineşti orgoliul de a fi mai bun decât iadul, când, de fapt, devii unul  dintre participanţii la el.

Demonii sunt ucişi cu violenţă maximă fără ca eroul nostru, Constantine, să sufere vreo şifonare a costumului său.

Costumul său e mereu impecabil în ciuda faptului că eforturile pentru a ucide demonii te fac să transpiri serios.

Vrăjile pe care acesta le face ajută armele să funcţioneze mai bine şi, implicit, ajută la omorârea mult mai rapidă a demonilor.

Uneori, demonii se deghizează în oameni şi îşi arată, deodată, faţa lor hâtră repezindu-se asupra lui Constantine. Însă acesta îi omoară cu drăcuitura pe buze, într-un mod relaxat, după ce fumase o ţigară şi îşi dăduse cu părerea despre ce o să se întâmple într-o locaţie anume.

Armele sofisticate pe care le găseşte în drumul său şi pe care le utilizează din plin servesc la eliminarea demonilor cu care el se întâlneşte.

Însă, când vine vorba despre exorcizarea unui demon, care era într-o tânără imobilizată la pat, acesta îmbină exorcismul romano-catolic cu şiretlicul oglinzii.

Demonul aflat în tânăra posedată se vede într-o oglindă pusă deasupra ei şi, prin această privire a lui în oglindă devine captiv în aceasta. Oglinda e aruncată pe geam…şi, odată cu spargerea oglinzii, moare şi demonul aflat în ea.

Însă cum poate să ajungă captiv un demon, care este o fiinţă spirituală, într-o oglindă materială, nu ni se spune. Avem de-a face, bineînţeles, cu o mitologie care nu  ne dă detalii pentru a construi un comentariu al ei, fapt pentru care demonii pot fi ucişi cu gloanţe.

Exorcizarea se face atât de repede, încât ţigara pe care Constantine o pusese într-o scrumieră, atunci când el intrase în cameră, este nestinsă la plecare. Îşi ia ţigara şi pleacă, cu aura unui exorcizator militarizat, lăsând în urmă multe întrebări fără răspuns.

Trece dintr-un loc în altul urmând o traiectorie foarte bine stabilită, pe care o intuieşte ţinând seama de anumite indicii pe care le găseşte în cale, în special de sistemul de chei al jocului, care e însoţit de un anume fel de coloană sonoră[8].

El vorbeşte puţin şi acţionează mult, pentru că demonii apar ori de câte ori el intră în locaţii importante din traseul pe care ni-l propune jocul.

Însă Constantine nu acţionează numai în lumea noastră ci el coboară şi în iad. Iadul e terifiant dar e unica posibilitate prin care Constantine poate să treacă de la un nivel la altul al jocului[9].

Numai că iadul nu e niciodată ceva cu totul distinct de lumea noastră. El coboară în iad dar, de fapt, este tot pe pământ, numai că într-un spaţiu unde demonii se manifestă foarte violent.

Acolo e atacat de demoni, de demoni cu trupuri visceralizate şi setoşi de sânge sau care zboară. Ei îl atacă, apar de peste tot…şi această atmosferă populată din plin cu demoni vrea să ne familiarizeze cu o viaţă pământească într-o continuă alertă, unde armele sunt cele care ne asigură liniştea şi integritatea corporală.

Focul rezultat din armele lui John, lumina neidentificată a vrăjilor sale, semnele sataniste de peste tot, mediul ambiant extrem de morbid sunt o introducere într-o viaţă neagră, satanizată, unde trăieşti numai dacă…rezişti. Şi, ca să rezişti, trebuie să ucizi în continuu.

De aceea Constantine este, prin toate acestea, o paradigmă a vieţii postmoderne și a postmodernului care  este în stare să facă orice pentru a se bucura de viaţa lui.

Preţul vieţii este pentru Constantine  o viaţă fără frumuseţe…dar o viaţă care se câştigă prin eliminarea altora.

Nu numai că suntem învăţaţi să trăim într-o lume neagră, plină de duşmani ci, mai mult decât atât, sensul acestei vieţi urâte este identificat în bucuria de a-ţi elimina, în mod metodic, duşmanii.


[1] A se vedea: http://www.gamespot.com/pc/action/constantine/index.html.   Există și film: http://www.imdb.com/title/tt0360486/.

[2] Cf. http://ps2.ign.com/objects/700/700179.html avem de-a face cu un joc din categoria: the supernatural thriller.

[3] Cf. http://ps2.ign.com/articles/587/587952p1.html.

[4] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/John_Constantine.

[5] Atât citatul ultim cât şi întreaga relatare despre sursa de inspiraţie a jocului este cf. http://ps2.ign.com/articles/587/587952p1.html.

[6] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Keanu_Reeves.

[7] În articolul din locaţia http://ps2.ign.com/articles/587/587952p2.html se vorbeşte de o parodiere a lui Matrix în personajul Constantine. Despre Matrix a se vedea: http://www.imdb.com/title/tt0133093/.

[8] Cf. http://ps2.ign.com/articles/587/587952p2.html.

[9] Ibidem.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *