Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş

*

A vedea

şi

a fi văzut

*

Vol. I

*

Paginile 304-314

*

Cuprinsul întregului volum

***

9. Omul redus la vedere sau ideologia restrictivismului secular

Ideologia postmodernă cere corecţii ale naturii umane şi ale comportamentului uman, corecţii profunde, care ating în mod destructurant umanitatea noastră, pentru a fi proprii unor standarde de frumuseţe impuse şi unei noi prezentabilităţi sociale.

Când încercăm să vedem în om numai frumuseţea trupului său îl reducem la ceea ce se vede. Dacă încercăm să reducem totul la aspectul vizual nu mai avem relaţii de profunzime, pentru că omul nu este numai ceea ce se vede sau nu numai haina sau faţa îl fac pe om.

Despre urmările grave, dezumanizante ale acestei restricţionări vulgare a vederii numai la ceea ce se vede din om vom vorbi în cadrul acestui capitol al cărţii noastre.

*

9. 1.  Femeia de mâncare

Ultima copertă a revistei DVD Erotica[1] – revistă pentru adulţi – de pe luna februarie 2005 ne îmbie cu o femeie apetisantă, cu părul vopsit blond, căreia i se întrezăresc sânii mari, generoşi [un eufemism la modă] şi care este îmbrăcată în desuuri negru cu alb.

Ea ne îmbie, pentru că în mâna stângă poartă o tavă de inox, pe care sunt struguri albi şi roşii şi un pahar de vin roşu, aproape plin.

La ce să ne uităm mai întâi: la femeie sau la mâncare şi băutură? Aceasta e falsa dilemă a discuţiei noastre. Pentru că femeia e apetisantă tocmai pentru că înlocuie mâncarea. Sau ea trebuie dorită în schimbul mâncării.

La picioarele femeii, cu litere negre, mari, citim alt lucru tot la fel de îmbietor: Plăcerea căminului tău. Se referă la revistă.

Ceea ce îţi prezintă revista este o plăcere care te face să renunţi la mâncare sau să vezi femeia ca pe o mâncare, pe care îţi vine să o tai în bucăţi şi să o mănânci.

Mă gândeam mai ieri la faptul, că sexualitatea ca obiect, ca marfă este un preambul al necrofiliei. Faci sex cu celălalt nu numai pentru ca să-l domini sau să-l umileşti, ci ţinteşti mai sus: să-l extermini, să îl elimini pur şi simplu prin sexualitatea ta.

Deci, pe când vom trece la mâncarea femeii obiect?

Va fi mereu un substitut ipotetic al mâncării sau vom adera la antropofagie, după cum am trecut şi la mâncatul excrementelor?

Paralela femeia desfrânată vs. mâncare îmbelşugată apare adesea în literatura duhovnicească ortodoxă.

Desfrâul vine de la multa mâncare şi băutură.

Femeia goală, atunci când o priveşti desfrânat, te atrage la nivel vizual şi nu prin adâncul de taină şi prin frumuseţea sa interioară.

O priveşti epidermic şi nu cobori spre ceea ce o reprezintă cel mai profund: interioritatea vieţii sale.

Acesta e motivul pentru care nu respectăm și nu iubim femeia: pentru că nu o cunoaștem. E mult mai ușor să profiți de moment decât să o iubești pentru că o cunoști tot mai mult.

*

9. 2 . Plata pentru o frumuseţe perisabilă

Conform adresei de mai jos[2], pentru a avea buze senzuale trebuie să se injecteze sub pielea buzelor tale colagen sau grăsime.

Rezultatul însă, adică buzele senzuale, nu este însă unul de durată, pentru că „materialul injectat va fi ulterior metabolizat de [către] corp” [3].

Aşa că doamna care vrea să fie întotdeauna frumoasă trebuie să mai facă o operaţie estetică la buze.

O nouă intervenţie chirurgicală – o nouă tarifare a frumuseţii!

Riscurile sunt rare, dar pot exista adversităţi la colagen dar nu şi la grăsimea proprie.

Colagenul (asta e o surpriză pentru cele care nu vor să mai facă o asemenea operaţie) este „un derivat din colagenul bovin purificat”[4].

Din 1981 această procedură medicală a primit avizul de funcţionare în America. Colagenul se introduce în buze cu seringa, împreună cu ser fiziologic.

Însă, dacă vor ca să fie injectate cu propria lor grăsime se recoltează grăsime de pe abdomen, coapse sau fese.

Grăsimea se foloseşte şi la „umplerea obrajilor supţi, [la] pliurile feţei, [la] corectarea denivelărilor pielii, [a] ridurilor frunţii, [la] îngroşarea buzelor şi [la] ridurile mâinii”[5].

Durata de frumuseţe este însă îngrijorător de mică: numai 3-6 luni, un an sau ceva mai mult de un an [6].

Dacă aş fi femeie, m-aş gândi mai ales la cât de puţin durează, nu la cât de frumoasă aş putea să par după o asemenea inginerie facială [7].

Însă re-formarea sânului este şi ea la îndemâna noastră. În aceeaşi locaţie[8] găsim şi procedura pentru ridicarea sânului.

Problema numărul unu a clinicii al cărui site îl folosim acum e aceea ca femeile să-şi corecteze, cu ajutorul lor, acei sâni care şi-au pierdut „forma şi fermitatea[9].

A se observa nuanţa morală dată sânilor, prin accentuarea faptului că ei trebuie să fie „fermi”. De aceea vom analiza puţin terminologia cu care sunt îmbiate potenţialele cliente.

Sânii pot să arate ca nişte bucăţi de carne atârnate. Ei nu mai au fermitate sau elasticitate, areolele[10] şi mameloanele sunt îndreptate în jos sau sunt poziţionate sub şanţul mamar[11].

Ideea primă cu care sunt întâmpinate potenţialele cliente e aceea că sânii mici pot suporta cel mai bine operaţia de lifting.

Cele cu sâni mai mari nu au o durată mare de bucurie în această zonă a trupului.

Dar cele care vor să fie mame şi să alăpteze sau care alăptează  deja nu vor fi afectate de o asemenea operaţie, pentru că nu vor fi atinse canalele galactofore şi mameloanele[12].

Operaţia[13] constă în aplicarea a trei incizii pe sân:

1. în jurul areolei,

2. de la marginea areolei la şanţul submamar, şi

3. orizontală, sub sân.

Se îndepărtează excesul de piele iar areola şi mamelonul sunt mutate într-o poziţie mai înaltă.

Reclama acestei clinici spune că nu există riscuri majore. Asta într-o primă fază. Însă tot ei ne avertizează că femeia în cauză „trebuie să fie conştientă atât de riscuri cât şi de beneficii[14].

Iată riscurile: hemoragie, infecţie şi reacţiile la anestezie. Însă noi credem că ne ascund multe lucruri aceste firme caritabile cu frumuseţea oamenilor şi pe care le descoperim numai pe propria piele, în cadrul actului medical dar, mai ales, postoperatoriu.

Pentru că ideea circulă prin târg, clinica vine şi cu o altă atenţionare, pe care nu o ceruse nimeni: „liftingul de sân nu creşte riscul apariţiei cancerului de sân[15].

Dacă acest lucru se produce şi există într-adevăr date concrete de apariţie a cancerului la sân după astfel de inginerii plastice, clinica nu bate apropouri despre aşa ceva.

Înainte de operaţie pacienta trebuie să o termine cu ţigările. Dacă în ceea ce priveşte sânii, reacţiile adverse faţă de sănătatea lor sunt evidente, de ce nu sunt evidente şi pentru celelalte părţi ale organismului?

Însă trebuie să fim cinstiţi şi să afirmăm, că există şi medici care vorbesc despre răul pe care îl provoacă tutunul.

După operaţie apar dureri mari în zona sânilor, chiar dacă aici, pe sait, nu apare deloc precizată această idee. Încercăm să ne dăm seama cum e şi credem că nu greşim cu nimic, pentru că şi bărbaţii sunt sensibili la dureri şi julituri de tot felul.

Trebuie să doarmă cu faţa în sus după aceea pentru ca să nu-și preseze noii sâni. Şi de ce oare?! Pentru că o dor mult.

Va trebui să poarte o bustieră medicală şi firele de la operaţie se scot timp de trei săptămâni, începând cu prima săptămână. Două săptămâni nu va putea munci iar sex va putea face după „minimum două săptămâni sau mai mult[16].

Cicatricele postoperatorii vor dispărea în timp, ajungând nişte linii fine. Însă la unele persoane vor rămâne cicatrice vizibile, care şi acelea vor trebui refăcute.

La întrebarea cât va dura frumuseţea aceasta plină de durere, răspunsul e acela că va rămâne constantă, dacă nu vor exista modificări importante ale greutăţii sau o sarcină.

Dar, peste câţiva ani, e nevoie de alt lifting[17], pentru că  bătrâneţea nu vrea să ia în seamă disperata noastră fugă după o frumuseţe tăiată cu bisturiul.

Tânăra dornică de aventuri şi de ce nu, vârstnica fără complexe, vor dori mai mult. Ele nu se vor mulţumi numai cu ajustări ale sânilor, ci vor dori să îşi mărească sânii, să-i facă baloane zburdalnice [18].

Mărirea sânilor, zice glasul scris al clinicii, „nu este doar o decizie medicală ci, în primul rând, una personală[19].

Păi tocmai asta se şi urmăreşte: surescitarea orgoliului femeii care vrea să se remarce! Aceasta va spune da, va fi pozitivă, îşi va arunca banii în odaia medicilor şi ei îi vor îmbunătăţii aspectul clientei lor, dar nu pentru ca să scoată bani din orgoliul femeilor rănite (nu, nicidecum!), ci pentru „a creşte încrederea în sine a persoanei” în cauză.

Deşi doctorii o vor atenţiona, în mod duplicitar, pe clienta lor, că cererea ei nu cam dă bine pentru trupul pe care îl are, totuşi aceea va putea să îşi aleagă şi mărimi care o vor dezavantaja în faţa marelui public, dar nu şi în faţa publicului pe care ea îl vizează.

Sau, câteodată, se întâmplă faptul, că mărimile plac oricărui public, chiar şi celui care se ascunde în mod ipocrit, de ochii lumii şi spune că nu-i plac.

Luăm în discuţie în finalul acestui subcapitol implantul la sân, adică operaţia unde se pune ceva, din afară, în sânul femeii.

Dacă la operaţia de lifting sânul nu a avut o morfologie internă, acum are din plin: „Sânul este alcătuit din grăsime, ţesut glandular, vase de sânge, ducturi galactofore, nervi senzitivi” [20].

Glanda mamară e situată pe pectoralul mare şi acesta contribuie la mişcarea braţului. Dar putem alege un implant rotund, oval sau anatomic[21].

Implantul va avea un conţinut salin / ser fiziologic sau va fi preumplut cu gel siliconic (gelul acesta imită ţesutul mamar), dar se poate folosi şi un implant mixt, care să fie format din ambele soluţii [22].

Ideea e că implantul cu conţinut salin se practică mai abitir, pentru că 70% din corpul nostru e format din această substanţă. Dacă proteza se sparge, corpul înghite tot lichidul în organism.

Dar siliconul e preferat de chirurgi cât şi de paciente. Şi ne aşteptam să ni se dea un răspuns plauzibil…Dar răspunsul a fost: „deoarece arată şi se simt la fel ca şi cu un sân natural[23].

Însă noi credem că avem de-a face în acest caz cu o păcălire de marcă, fiindcă siliconul nu e mâncat de corp ca celălalt implant iar siliconul credem că costă mai mult şi de aceea şi doctorii îl preferă.

Siliconul dă „o consistenţă mai mare” sânului şi când el se sparge (căci şi acesta se sparge!), „unele paciente pot simţi o uşoară căldură sau modificarea formei sânului” [24].

Corpul însă nu suportă intruşii: un nou detaliu în pledoaria pentru bisturiul frumuseţii.

Siliconul pare să fenteze această raţionalitate şi sensibilitate extraordinară a corpului nostru. Să fie chiar aşa?!

Dar, deşi corpul uman pare să fie driblat de către silicon, cercetătorii caută noi materiale pentru implant, care să nu provoace disconfort. Deci lucrurile dor, nu e joacă!

Pentru ce ne-ar mai trebui implanturi revoluţionare, dacă cele de acum nu au reacţii secundare?

Dezamăgirea amatoarelor de frumuseţe e aceea că şi aceste implanturi durează puţin. Nici ele nu sunt pe viaţă.

Implantul se face şi el tot prin trei incizii:

1. incizie inframamară (sub sân),

2 incizie periareolară (pe marginea mamelonului), şi

3. incizie transaxilară (la subraţ).

Implantul este plasat la nivel submuscular (sub muşchi) sau subglandular (între muşchi şi glanda mamară).

Cicatricea de la şanţul submamar este camuflată de pliul făcut de sân cu trupul. La areole va fi camuflată datorită diferenţei de culoare dintre areole şi mamelon iar la subraţ de pliul făcut de braţ cu trupul.

Există şi o cale transombilicală a operaţiei dar e mai puţin uzitată. Implantul va fi introdus în buzunarul făcut între structurile anatomice [25].

La o zi-două după operaţie pacienta simte disconfort pentru că sânii ei „vor fi tari şi măriţi ca volum”.

Noi cred că atunci ea este în stare de leşin de atâta bucurie, dacă şi-a dorit foarte mult implantul. Ne-am ferit să spunem: în stare de extaz, deşi ştim că aceasta e formularea, pentru că nu ne plac blasfemiile lingvistice.

Există însă şi beculeţe roşii care se aprind după operaţie: sânii pot avea o temperatură ridicată, vor fi tari la atingere, ne vor durea, vor devenii roşii sau se vor inflama [26].

*

9. 3. Sex cu părinţii sau implementarea ideologiei porno într-un protest social

Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România [ANOSR], pe data de 13 iunie 2008, a iniţiat campania Sex cu părinţii, care îşi propunea să crească „nivelul de conştientizare asupra problemei reale pe care o implică lipsa locuinţelor pentru tineri[27].

Afişul campaniei însă reduce ideea de casă numai la nevoile sexuale, implementând în mod conştient conceptul reducţiei pornografice în cadrul unei campanii sociale.

[Aici va apărea afișul campaniei..în forma finală a cărții]

Creat pentru studenţi şi fiind, în fapt, o portretizare a modului de viaţă a unora dintre studenţii căminişti, afişul campaniei nu pledează în principiu pentru case alocate tinerilor, ci ne propune chintesenţa unui mod de viaţă plezirist, discreţionar şi relativist.

Radu şi Anca, doi studenţi libertini sau căsătoriţi, sunt nevoiţi să trăiască cu părinţii lor pentru că nu au bani să îşi cumpere o casă sau părinţii lor, mai bine-zis, nu au bani ca să le cumpere o casă.

Părinţii [băiatului sau ai fetei?] sunt în vârstă şi epuizaţi, pentru că aceştia dorm tun…în timp ce studenţii Radu şi Anca nu par deloc extenuaţi de studiu.

Singura lor preocupare sau ceea ce îi defineşte [ca studenţi?] sunt partidele de sex prelungit şi indiferenţa faţă de faptul că fac dragoste în faţa părinţilor unuia dintre ei.

Prima undă de opinie pe care ne-o propune afişul este discriminarea între tineri şi bătrâni.

Bătrânii trebuie să muncească şi să întreţină casa, şi de aceea trebuie să doarmă noaptea, pe când tinerii trebuie să se prefacă că studiază, să cheltuiască toată ziua banii părinţilor lor şi noaptea să facă sex peste aceştia.

Părinţii sunt conştiincioşi, muncitori, responsabili şi pudici, pe când copiii lor sunt hedonişti, fără bun simţ, fără valori creştine şi indiferenţi faţă de alţii.

Părinţii se odihnesc…pe când copiii îşi jubilează sexualitatea, sexualitate ce pare a se confunda aici cu preocuparea lor marcantă.

Afişul nu face în acest punct decât să ilustreze o mentalitate fals protecţionistă a unor părinţi români, care preferă să muncească până cad pe brânci pentru copiii lor în loc să îi pună şi pe aceştia la treabă.

Needucaţi în etica muncii, a echilibrului şi a responsabilităţii, copiii aceştia cer totul de la părinţii lor şi nimic de la ei înşişi.

Tocmai de aceea nu ştiu să îi preţuiască, să le preţuiască vârsta şi munca pentru ei şi nici să preţuiască intimitatea şi timpul de odihnă al părinţilor lor.

În al doilea rând, afişul transformă casa, locuinţa, într-un spaţiu dedicat în mod exclusiv plăcerii egoiste.

Avem de-a face aici cu ideea de sex, prezentată  obsesiv ca în ideologia porno, care sexualizează în mod definitiv ideea de locuinţă.

Locuinţa nu e pentru aceşti tineri loc de odihnă, loc de relaxare, loc de studiu, loc de rugăciune, loc de discuţii, loc de întâlnire cu alţii etc.…ci e numai loc de epuizare sexuală.

În al treilea rând, afişul vorbeşte despre mentalitatea postmodernă a celor doi tineri, care îşi absolutizează în mod egoist relaţia de dragoste şi pe cea sexuală, dar şi despre cultura lor pornografică.

Cei doi tineri studenţi se manifestă ca în filmul porno, crezându-se doi actori amatori din industrie.

Ei sunt centraţi pe căutarea şi provocarea plăcerii sexuale, fac abstracţie de ceea ce e în jurul lor sau consideră că e de la sine înţeles, că postura lor sexuală trebuie să fie acceptată de către toţi.

În al patrulea rând, afişul forţează schimbarea relaţiilor dintre părinţi şi copii în sensul relaxării sexuale, printr-o strategie de imagine proprie departamentului incest din filmografia porno.

Dacă copiii sunt apţi să îşi trăiască sexualitatea în văzul şi auzul părinţilor lor, de ce să nu-şi trăiască şi părinţii sexualitatea în faţa copiilor lor?

În clasicul format de film porno Familia germană tocmai acest lucru se propune: sexualizarea tuturor membrilor unei familii, pentru ca familia să devină un loc în care plăcerea sexuală să fie trăită ca o realitate obişnuită.

Şi acum, după argumentarea noastră critică asupra ideologiei afișului, înţelegem de ce acest afiş e, mai degrabă, o pledoarie pentru o sexualizare a familiei decât o pledoarie pentru locuinţă.

Campania Sex cu părinţii a apelat la strategiile reducţioniste ale ideologiei porno în defavoarea ei şi nu credem că reprezintă un semnal de alarmă pentru moralitatea familiei ci pentru amoralizarea familiei.

Dacă cei doi sunt atât de indiferenţi, de iresponsabili şi de plezirişti când trăiesc cu părinţii lor, ce vor face când vor fi pe cont propriu? Oare nu cumva sunt improprii unei vieţi pe cont propriu şi viaţa lor în cuplu e sortită eşecului?


[1] E vorba de DVD Erotica, II (2005), nr. 2, p. 12. La această dată revista costă 179. 000 lei şi conţine un DVD. Revista se vinde pentru DVD şi nu pentru ea însăşi, deoarece e foarte slabă. În ea am găsit decât două articole de specialitate.

[2] http: //www.chirurgie-estetica.ro/buze.htm#1. Saitul a fost construit în 2004.

[3] Ibidem.

[4] Ibidem.

[5] Ibidem.

[6] Ibidem.

[7] Ibidem.

[8] http: //www.chirurgie-estetica.ro/liftingsan.htm.

[9] Ibidem.

[10] Noi suntem de părere, mai degrabă, pentru a denumi această porţiune a sânilor eflorescenţă mamară, pentru că această sintagmă denumeşte cel mai bine aspectul acestei părţi de piele de la capătul liber al sânilor.

[11] http: //www.chirurgie-estetica.ro/liftingsan.htm.

[12] Ibidem.

[13] Operaţia este numită mamoplastie.

[14] http: //www.chirurgie-estetica.ro/liftingsan.htm.

[15] Ibidem.

[16] Ibidem.

[17] Ibidem.

[18] A fi zburdalnic este o calitate în prostituţie, adică să ai cutezanţaîţi fluturi, vânturi sau să-ţi etalezi sânii privitorilor. Tocmai de aceea am folosit şi noi termenul pentru că e unul profesional în domeniu.

[19] http: //www.chirurgie-estetica.ro/mariresan_p.1htm.

[20] Ibidem.

[21] Ibidem.

[22] Ibidem.

[23] Ibidem.

[24] Ibidem.

[25] Ibidem.

[26] Ibidem.

[27] http://www.anosr.ro/index.php?action=fullnew&id=79.

Did you like this? Share it: