Pagina a 5-a

Funcțiile sintactice ale cazurilor și valorile lor morfologice (în limba latină)

*

Nominativul

1. subiect

2. nume predicativ

3. apoziție

4. element predicativ suplimentar

5. N. izolat

a) N. denominativ (definitoriu, enumerație și particularizare)

b) N. pendens (propoziție nominală independentă; după două puncte)

c) N. pendens emfatic, cu exclamație

d) N. absolut (rupt de restul frazei)

e) N. titlu (ca enumerare a numelor proprii în liste sau cataloage)

f) N. exclamativ (nu presupune prezența unui verb) = Vocativul. Ex: homines! (oameni!)

*

Genitivul

1. de apartenență: domeniul (lucrul determinat, persoana posesoare, elemente personificate posesoare)

2. partitiv

3. calitativ

4. explicație (epexegetic)

5. de relație

6. liber

G. de apartenență: 1. atribut, 2. nume predicativ, G. subiectiv, 4. complement de obiect sau G. obiectiv, 5. rupt din punct de vedere sintactic (G. pendens), 6. cerut de adjectiv (G. pe lângă adjectiv), 7. G. gerunziului.

Genitivul partitiv ponderativ (categorie concentrică). Ex: rex regnum = regele regilor = rege între regi = cel mai mare rege.

*

Dativul

Dativul latin se traduce cu acuzativul românesc.

1. al atribuirii

2. proximității

3. D. complement cerut de adjectiv (complement indirect)

4. D. complement indirect cerut de nume

5. D. de interes sau al dezinteresului, adică commodi/incommodi

6. posesiv

7. final

8. de agent sau al autorului

9 D. punctului de vedere (D. iudicandis)

10. D. etic (valoare afectivă)

11. D. dinamic (simpatheticus)

12. D. direcției (încotro?). În locul Ac. cu in sau ad. E o marcă poetică.

*

Pagina a 6-a

Acuzativul

1. de obiect (pe cine? ce?). După a) verbe tranzitive, b) verbe intranzitiv-tranzitive, c) verbe impersonale, d) multiplu, e) interes (expresii pleonastice, cultivate expresiv), f) figură sinonimică

2. de direcție: a) fără prepoziție și b) cu prepoziție

Cu prepoziție:

in (ținta, direcția) = în. Concurează cu versus = spre.

sub, subter = pe dedesubt (abordarea direcției)

ad (abordarea direcției până la alăturare)

ante (apropierea prin față)

post (ținta abordată din spate sau direcția ordinativă)

ob = în față, din cauza

secundum = post

propre = aproape (direcția până la alăturare)

iuxta = lângă, în (direcția până la alăturare)

praeter (abordarea țintei de alături, printr-o parte)

erga = față de, contra (direcția față de care se face deplasarea)

cis = dincoace, peste (direcția abordată dincoace de)

citra = cis

ultra = dincolo (direcția abordată dincolo de)

intra = înăuntru (direcția abordată în interior)

extra (direcția abordată în exterior)

supra = deasupra

infra = dedesubt

3. de relație

4. apoziție pe lângă alt Ac.

5. subiect în propoziție infinitivală

6. exclamativ

Did you like this? Share it: