Opere complete (vol. 8) [10]
Scrierile complete ale
Fericitului Ilie văzătorul de Dumnezeu
şi viaţa sa,
comentate
de către
ucenicul şi fiul său întru Domnul,
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş
Vol. 8
(al 6-lea caiet manuscriptic)
Paginile 122-136
***
„Realitatea absolută este peste putinţa de a o suporta în actuala condiţie umană”, Mircea Eliade[1] în Mitul reîntoarcerii.
Este adevărat acest lucru…Și totuşi există un mod de a o face suportabilă. Prin asceză şi prin unirea mistică cu persoana lui Iisus Hristos, în Biserica Sa, omul, ca fiinţă care se dezmărgineşte în relaţia cu El, devine o realitate spirituală al cărei câmp se lăţeşte tot mai mult, pe măsură ce omul se înalţă spiritual.
Există însă şi căderi şi înălţări în acest efort continuu de înduhovnicire. Ele se succedă permanent.
Sfera de dezvoltare duhovnicească a omului ajunge să se identifice cu:
1. femeia iubită (soţia) realizând analogia adamică şi
2. cu semenii, familia, neamul, Biserica, creaţia universală.
El izbuteşte în acest mod ca să reziste dezvăluirii intensităţii realităţii absolute şi să depăşească posibilităţile umane actuale.
De aceasta m-am învrednicit şi eu, şi de aceea vorbesc ca omul care a trăit-o şi a cărei inimă a palpitat în suflul divin al Dumnezeirii, simţind în inspiraţia şi expiraţia mea modul cum înfloresc şi se retrag norii creaţiei dumnezeieşti.
Am trăit nunta mistică a extazului, în care trupul ardea ca negura, dar mă ţinea legat încă de lume, pe care, în acel moment, nu o mai doream.
Tot din Mitul reîntoarcerii al lui Eliade: „Europa…Îndată ce un anume lucru este revelat, adică îndată ce se ia la cunoştinţă, într-un mod nemijlocit, de un anume simbol, acesta începe să fie înţeles din ce în ce mai grosolan, pe planuri din ce în ce mai joase”.
Ritter: „Androginul se va naşte din femeie şi bărbat”. Femeia şi bărbatul se vor topi într-o strălucire. Trupul care se va naşte atunci va fi nemuritor.
Boader*: „La început a fost androginul şi la sfârşitul timpului tot androginul va fi”.
*
Pe cât era odinioară înflăcărată în mine dorinţa pentru cer, pe atât mă înflăcărează acum dorinţa de sacrificiu pentru cer.
*
Nu aşteptaţi lucruri mari, pentru care să vă sacrificaţi sănătatea! Orice ţi se iveşte în cale şi oricât de mic ar fi sacrificiul pe care acel lucru ţi-l cere, îndeplineşte-l!
Înseamnă că aceasta e măsura posibilităţilor tale de sacrificiu, pentru că mereu ţi se oferă doar ceea ce meriţi sau ţi se oferă ceea ce te pregăteşte pentru marele sacrificiu.
*
Îngăduie-mi, Părinte,
o moarte pentru Tine,
strivit sau secerat,
dacă călăul însuşi
va fi şi el iertat!
—
Şi-aceluia, Părinte, să-i dai coroană sfântă,
ce-o asmuţii dar câinii, ca inima-mi s-o rupă![2]
*
Abia acum trăiesc, mai mult decât înţeleg, toate cele exprimate aici din tot sufletul curat.
Cum aş putea răsplăti altfel – decât rugându-mă pentru el – pe cel care slujeşte mântuirii şi fericirii şi unirii mele cu Dumnezeu?
*
Sihatru[3]
lui Mihai Viteazul[4]
*
Fulger magnetic ce nu moare[5]
Mă[6] zvârcoleşte azi în smârcuri,
Divină lavă din adâncuri,
Când vei porni din nou spre soare?
*
Şi înc-aştept, şi nu mă doare,
Şi-n vârf de suliţi şi de sfârcuri,
De bice aprige-n ninsoare,
Mi-adii seninuri peste stârvuri…
*
O, tu, magnetică-nrudire
Cu cerul cel senin, albastru,
De-am fost şi sunt puţin iubire[7],
Mă-nalţ în cerul ţării astru[8].
*
Sunt tot pe drum, serafic astru,
Sunt în nelinişti, veşnică rodire[9],
Sunt limpezime şi rotire,
Lacrima vieţii, sunt sihastru!…
***
Cruce. Patrie
*
Mă tot dezvălui şi m-oi duce[10]
spre cer, cunună, şi-apoi sferă,
între neant şi viu răscruce,
strălucitoare atmosferă…
*
Şi ce simt eu, dacă abisul
învie-n lumi din pulsul meu?!
De ce atunci când ucid visul
renasc din străluciri mereu?
*
Mai sus de gânduri care mor
sub izvorâri de curcubee,
nori ce-nfloresc, luminător,
etern în leagăn, sunt maree!…
*
O, ştiu că nu sunt decât umbra
prin care trece Dumnezeu,
mi-aşez pe umeri Dacia şi tundra,
trecând prin veacuri om şi zeu![11]
***
Zamolxis
Zamolxe-a zis, plutind pe zare,
Că dacii sunt nemuritori.
De-atunci, pe valurile-amare
Ne răspândim fulgerători…
*
1. Şi nu murim, ci doar ne ducem,
2. Prin timp, prin spaţii şi prin vămi…
Spre ceruri noi rod să aducem…[12]
O, Doamne, Tu, putere dă-mi![13]
***
Îmi pare rău că nu mai pot fi-n vifor,
Adâncuri iuţi din suflet să-mi călesc,
Cu fulgerele noaptea s-o-mpânzesc
Şi mă-ncâinez…
***
3. Rotitul rod să ţi-l aducem
4. Peste stihii puternici stăm!
***
„Şi-au zis duşmanii:
S-a născut unul mai puternic
Decât toţi!”.
***
Trec prin veacul meu şi-al Tău
Ca să m-asemăn Ţie, eu.
***
[Am găsit o filă de calendar notes, din zilele de miercuri şi joi, 23 şi 24 iunie 1982, între paginile celui de al 6-lea caiet. Aici sunt diverşi ani şi diverse numere.]
Pagina de miercuri, 23 iunie 1982:
an consum zilnic comis consum real index
4 III 1739-113 107 + 6 Kw 1632
13 1747- 112 116
*
Gheorghiu Alexandru
Str. Taberei*
Bl. V 6, ap. 43, parter.
*
16 III 1750-125
22 III 1764-131 132-1
5 IV 1790-143 145
***
Pagina de joi, 24 iunie 1982:
Bon
200
200
220
100
200
200
300
200
200
200
200
580
400
_______
3600
[Paralel cu aceste numere:] mare meor iogă coşmar
*
„Îngheţat la sori de ger
unde visul lumii ninge”, I.[on] Barbu[14].
Aceasta reprezintă limita extatică a misticismului barbian.
Aici intervine plictisul / „l’ennui”, al lui Paul Valéry[15]?
Însă după acest piedestal încep eu poezia mistică, ca să ajung la „cerul lăcrimat şi sfânt ce ninge izbăvită ardere”.
*
Vis?!
Visul lumii[16] nu se stinge,
Pe sub tălpi ninsoare ninge,
Sorii scapără în ger,
Sub noi…fulgerele pier…
*
Nu visăm!…Izvor se scurge,
Aud susurul, se smulge
Din adânc ce nu-i al meu
Şi-i al meu…în pieptul greu.
*
Şi-i uşor, nor arzător,
Roz şi verde, albăstriu,
Frăgezime în pustiu,
Fără seamăn, fără loc…
*
…Poate fi tristeţe-n foc?…
…Când şi aur, şi argint,
Cad pe zări, încremenind?!
[1] A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade.
[2] Ultimele două versuri sunt ale lui Mihail Eminescu, incluse în poemul Rugăciunea unui dac.
A se vedea:
http://ro.wikisource.org/wiki/Rug%C4%83ciunea_unui_dac.
[3] Poem însemnat cu: copiat.
[4] A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Viteazul.
[5] Am reorganizat această strofă conform indicaţiilor autorului. Fericitul Ilie pusese în M cifre la fiecare vers, pentru a le arăta consecuţia şi aveam astfel: 3, 4, 1, 2.
[6] V primă: Se.
[7] V primă: De-am fost şi nu mai sunt iubire.
[8] V primă eliminată: Sunt limpezire şi rotire.
[9] În loc de astru, pentru ca să nu se repete finalul versului…am pus rodire.
[10] V primă eliminată: Eu mă dezvălui viu din cruce.
[11] V iniţială: Trecând prin veacul crunt ateu!
[12] Deşi următoarele două versuri nu sunt tăiate în M, după următoarea strofă neterminată din M, apar versurile 3 şi 4 ale acestei ultime strofe.
[13] Aici avem varianta a doua a versului, pentru că prima variantă este: Peste stihii putere dă-mi!
[14] A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Barbu. E vorba de versuri din poemul Domnișoara Hus, versurile 3-4 din strofa e).
A se vedea:
http://www.poezie.ro/index.php/poetry/21857/Domnisoara_Hus.
[15] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Paul_Val%C3%A9ry.
[16] Prima variantă. A doua: ţării. Am rămas la prima variantă.