Monumente liturgice

românești

*

vol. I

*

Transliterare, adaptare a textelor și note

de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

1. 30.  Troparul Iată, Mirele vine în miezul nopții…din slujba Polunoștniței/Miezonopticii[1]

Iată mirele vine înmiezul nopții: și fericită e sluga, pre carele va afla priveghind: iară ne vreadnic iaste iarăși, pre carele va afla leninduse.

Vezi dar suflete al mieu, cu somnul să nute îngreoezi, casă nute dai morții, și afară de împărăție să te încui: ci te deșteaptă strigând: sfânt, sfânt, sfânt ești Dumnezeule: Pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluiaștene pre noi.

*

Iată, Mirele vine în miezul nopții, și fericită e sluga pe care o va afla priveghind; iar nevrednică este iarăși [aceea], pe care o va afla lenevindu-se.

Vezi dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreuiezi/îngreunezi, [pentru] ca să nu te dai morții și afară de Împărăție să te încui, ci te deșteaptă strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești Dumnezeule!

Pentru Născătoarea de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

***

Frontispiciul paginii 268 din Ceaslovul de la Râmnic [1781]

(numai în varianta finală a cărții)

***

1. 31.  Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul din Postul Mare[2]

Doamne și stăpânul vieții meale, duhul trândăvirii, al grijii de multe, al iubirii de stăpânie, și al grăirii îndeșărt numil da mie.

Iară duhul curățeniei, și al gândului smerit, al răbdării, și al dragostei, dăruiaștel mie slugii tale.

Așa Doamne împărate, dăruiaștem mie ca sămi văd greșalele meale, și să nu osândesc pre fratele mieu: că bine ești cuvântat înveacii veacilor, Amin.

*

Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăvirii/trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânie/stăpânire și al grăirii în deșert nu mi le da mie!

Iar duhul curăției și al gândului smerit, al răbdării și al dragostei dăruiește-mi-le mie, slugii Tale!

Așa, Doamne, Împărate, dăruiește-mi mie ca să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor! Amin.

***

1. 32.  Rugăciunea Pomenește, Doamne…de la Miezonoptica din toate zilele[3]

Pomeneaște Doamne pre cei ce întru nădeajdea învierii, și avieții veacince au adormit, Părinții și Frații noștri, și pre toți carii întru Creștinătate și încredință sau sfârșit.

Și le iartă lor toată greșala cea de voe și cea fără de voe, carele cu cuvântul, sau cu lucrul sau cu gândul au greșit ei: șii așază pre dânșii înlocuri luminoase, înlocuri cu Răcoreală, înlocuri de odihnă. de unde au fugit toată durearea întristarea și suspinarea unde cercetarea Feații tale veseleaște pre toți cei din veac sfinții tăi:

Dăruiaștele lor și noao înpărăția ta, și împărtășirea bunătăților tale celor ne grăite și veacince, și desfătarea vieții tale ceii nesfârșite și fericite.

Că tu ești vieața înviearea și odihna robilor tăi celor adormiți, H[ristoa]se Dumnezeul nostru: și ție mărire înălțăm, împreună cu cel fără de început altău Părinte, și cu prea sfântul și Bunul și de vieață făcătoriul Duhul tău: acum și pururea și înveacii veacilor, Amin.

*

Pomenește, Doamne, pe cei care întru nădejdea învierii și a vieții veșnice au adormit, părinți și frați ai noștri, și pe toți [cei] care întru creștinătate și în credință și-au sfârșit [viața].

Și le iartă lor toată greșeala cea de voie și cea fără de voie, pe care cu cuvântul sau cu lucrul sau cu gândul le-au greșit ei.

Și-i așază pe dânșii în locuri luminoase, în locuri cu răcorire[4], în locuri de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea și suspinarea, unde cercetarea feței Tale îi veselește pe toți Sfinții Tăi cei din veac.

Dăruiește-le lor și nouă Împărăția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veșnice și desfătarea vieții Tale celei nesfârșite și fericite.

Căci Tu ești viața, învierea și odihna robilor Tăi celor adormiți, Hristoase, Dumnezeul nostru, și Ție mărire înălțăm, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte și cu Preasfântul și Bunul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!


[1] Cf. *** Ceaslov, Râmnic, 1781 [BAR, CRV 446], p. 267-268.

[2] Idem, p. 270-271.

[3] Idem, p. 277-279.

[4] Aluzie la Lc. 16, 24.

Did you like this? Share it: