Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş

*

A vedea

şi

a fi văzut

*

vol. II

***

13. 1. The Passion of the Christ sau realismul zguduitor al suferinţei prin care ne-am mântuit

Cei trei soldaţi Îl lovesc peste faţă şi se închină în mod batjocoritor în faţa Lui. Îl avem aici pe soldatul roman, beat şi hulitor, care Îl pălmuieşte pe Împăratul măririlor.

I se pune în mână băţul de trestie şi unul dintre ei Îi scuipă băutură în faţă.

Domnul e adus în faţa lui Pilat şi acesta se miră de cum arată. Pilat li-L arată pe Împăratul lor Cel plin de răni şi batjocorit…dar arhiereul cere crucificarea Lui.

Pilat e îngrozit de răutatea arhiereului şi a mulţimii. Claudia plânge. În mulţime e grupul celor trei martori.

Arhiereii îl vor pe Cezar şi nu pe Împăratul lumii. Cei veniţi să ţipe încep să se lupte cu soldaţii romani…pentru ca să îl oblige pe Pilat să Îl condamne pe Domnul la moarte pe cruce.

Spălarea pe mâini a lui Pilat introduce un alt moment anamnetic: spălarea pe mâini de la Cina cea de Taină.

Poporul cere răstignirea Lui cu obstinaţie. Abenader (Fabio Sartor[1]) e trimis ca să facă ceea ce vrea mulţimea.

Domnul iese din curtea lui Pilat îmbrăcat în veşmântul Său lung şi mergând pe jos. I Se pune înainte crucea şi El cade şi o îmbrăţişează…dorind să facă voia Tatălui Său.

Tâlharul hulitor (Gestas sau Gesmas[2], interpretat de  Francesco Cabras[3]) apare în scenă…făcândul-L prost/nebun pe Domnul pentru că-Şi îmbrăţişează crucea.

Îşi ridică crucea fiind bătut de la spate de soldaţi. Cei trei martori ai Săi sunt în mulţime, pe când arhiereul merge călare pe măgar.

Mulţimea dă în El cu pietre. Domnul începe să aibă probleme la ochi. Îi este afectată vederea. Îşi aduce aminte că o mulţime de oameni L-a primit cu ramuri în mâini şi acum Îl lovesc.

Maica Domnului şi cei doi însoţitori ai ei nu Îl slăbesc din ochi. Satana merge paralel cu cei trei prin mulţime. Maica Domnului vrea să ajungă lângă Fiul ei şi Ioan o conduce pe o scurtătură.

Un soldat Îl scuipă…iar altul Îl împinge şi Îi cade crucea din braţe…căzând cu spatele peste cruce. Fiind la pământ…e lovit cu bice de către soldaţi. Îşi ridică din nou crucea şi o ţine ca pe o persoană iubită, îmbrăţişând-o.

Cei trei aleargă ca să Îi iasă înainte…dar Maica Domnului nu mai poate sau nu mai vrea să alerge. Domnul Se prăbuşeşte la pământ chiar paralel cu străduţa pe care era ea şi…Îl vede. Toţi în jurul Lui sunt ostili, duşmănoşi și Îl lovesc.

…Crucea cade de data aceasta peste El. Maica Domnului își amintește o scenă din copilăria Sa, în care Domnul căzuse…merge să Îl ridice pe Cel care era căzut la pământ şi plin de răni şi Îi spune… Eu sunt aici…Un moment tulburător…

Şi Domnul îi spune Maicii Sale: Priveşte, Maică, Eu fac toate lucrurile noi

Îşi ridică din nou crucea şi Se odihneşte strângând-o la pieptul Său.

Femeile Ierusalimului se pătrund şi plâng pentru El

Apare în prim-plan o fecioara delicată, frumoasă…şi apoi, Pilat…privind cum e hăituit Domnul de către cei din Ierusalim.

Iarăşi îl vedem pe un soldat cum Îl loveşte de la spate…şi Domnul cade la pământ…şi crucea…în partea Sa dreaptă.

Faţa Sa e plină de sânge, e obosit, e însetat…şi soldaţii romani Îl lovesc peste piept.

Abenader îi opreşte pe cei care Îl băteau şi îi porunceşte unuia dintre soldaţi să Îl ajute.

Apare în mulţime cel care va fi obligat să care (Jarreth Merz[4], interpretându-l pe Sfântul Simon din Cirene) crucea Domnului, împreună cu copilul său. Copilul începe să plângă când Îl vede pe Domnul plin de sânge şi bătut cu cruzime de soldaţi. Acesta nu doreşte iniţial să ducă crucea…însă un grup de femei îl împing să Îi care crucea Domnului pentru că e…un om Sfânt.

Domnul îl priveşte pe cel care Îi cară crucea. Când acesta a ridicat crucea de la pământ a fost ajutat de un soldat…atât de grea era!

Astfel, Domnul Și-a cărat crucea, care era atât de grea, încât abia au putut s-o ridice doi bărbaţi.

Însă Domnul a fost ridicat de la spate, în mod forţat, şi-a îmbrăţişat din nou crucea Sa şi a dus-o împreună cu Simon din Cirene.

Crucea este purtată pe umeri. Simon e în stânga crucii iar Domnul în dreapta ei şi, din cauza bătăii soldaţilor, cade pe pietre. Cade pe burtă

În această secvenţă a filmului apare Sfânta Veronica (Sabrina Impacciatore[5]) împreună cu sora ei, având în mână un pahar cu apă. El e căzut la pământ, cu capul în ţărână şi soldaţii îi lovesc pe cei care doreau să Îl lovească pe Domnul.

Veronica se apropie de Domnul şi îi spune: Te rog, Domnul meu!…în sensul să o lase ca să Îl şteargă pe faţă cu năframa albă ce o avea pe cap.

Ea înaintase în mod providenţial spre El, pentru că soldaţii erau în luptă cu cei care doreau să se apropie de Domnul.

Haina Sa e plină de sânge…Domnul ia năframa şi Îşi acoperă faţa cu ea…şi apoi o redă femeii. Aceasta o sărută şi o lipeşte de obrazul ei, având lacrimi în ochi. Dar când vrea să Îi dea să bea şi apă…un soldat Îi varsă apa…Veronica e îndepărtată şi Domnul e lovit peste faţă

Mai mulţi evrei Îl scuipă şi Îl lovesc.

O femeie cere ca să se oprească rănirea Sa. Şi soldaţii beţi Îl lovesc.

Simon reacţionează în această situaţie ca un om scârbit şi îndurerat profund faţă de mojicia celor care Îl maltratau şi cere oprirea bătăilor.

Simon îi ameninţă pe soldaţii romani, care beau din butelci în continuu…că nu mai cară crucea dacă Îl mai lovesc. Doi soldaţi ridică din nou crucea şi o pun pe umerii lui Simon. Domnul Se ridică de unul singur…sub hulele unui soldat. Se pune alături de Simon, Se înfrăţeşte cu el şi Îşi cară crucea. Soldaţii Îl lovesc în continuare.

Veronica rămâne cu năframa plină de sânge în mână, pe care o strânge la piept. Domnul mai mult Se ţine de cruce decât să o ducă…căzând toată greutatea ei fizică pe Simon.

Simon se uită la durerea Lui şi Îl sprijină prin cărarea crucii. Femeile Ierusalimului, îndoliate, Îl jelesc…

Se deschide poarta Ierusalimului şi, pe vârful unei stânci, se vede cum se fac pregătirile pentru crucificarea lor.

Pe tot acest drum al durerii camera de luat vederi s-a concentrat numai asupra Domnului…neapărând în cadru, decât la început, cei doi tâlhari răstigniţi împreună cu El.

De la piatra Golgotei…cadrul se comută la arhiereii care urcă călare pe măgari.

La ieşirea din cetate Domnul Se prăbuşeşte din nou la pământ, cu tot efortul lui Simon de a-L susţine. Cade pe spate…Cu ajutorul lui Simon Se ridică şi Îşi reia drumul durerii.

În momentul ridicării Sale…când Simon priveşte spre muntele Golgotei…este introdus un alt fragment anamnetic, de această dată din Predica de pe munte, cel despre iubirea vrăjmaşilor.

Se urcă dealul…Simon duce şi crucea şi pe Domnul… cu mari sforţări. Şi el se umple de sângele Lui.

Avem o imagine de sus, panoramică, care ne prezintă pe toţi cei care participă la răstignirea Lui.

El e lovit până când ajunge la locul crucificării…şi lângă El se văd cei care lucrau piroanele. Domnul, vlăguit de durere şi plin de sânge, crucea Sa şi Simon cel bun şi ostenit trec prin faţa arhiereilor…moment în care se introduce pasajul anamnetic al Păstorului cel bun, ca antiteză la păstorii cei răi care participă la răstignirea Lui şi care au forţat condamnarea Lui la moarte.

Pe Golgota, Domnul cade cu faţa la pământ, cu mâinile întinse, ca Unul care îmbrăţişează pământul. Acum şi Simon e lovit…şi nici el nu mai poate purta crucea.

Simon cade în genunchi, în faţa Domnului…Acesta fiind şi El în genunchi. Domnul priveşte către Simon…dar ambii Lui ochi sunt afectaţi enorm de mult.

Se privesc în ochi…

Soldaţii îl ridică pe Simon şi îl aruncă într-o parte, lovindu-l. Unul dintre soldaţi Îi cere Domnului ca să Se ridice de unul singur. Simeon e ridicat de un soldat şi îndepărtat…Simon pleacă plângând de pe Golgota…

Când Simon iese din cadru apare, alergând, grupul celor trei martori. Maica Domnului e susţinută de Ioan în stânga şi de Maria Magdalena în dreapta. Numai Maica Domnului este acoperită cu văl negru…

Un soldat Îi spune, în batjocură: Ridicaţi-vă, Maiestatea Voastră! Domnul vede, fiind în genunchi, grupul celor trei. Maica şi Fiul se privesc

Maica Domnului îngenunchează în faţa Lui…iar El Se ridică privind la cei trei.

Domnul priveşte spre cer…întinzându-Şi mâinile în chipul crucii.

Cerul plin de razele soarelui introduce…episodul anamnetic al Cinei celei de Taină.

Soldaţii Îi rup cămaşa Sa cea lungă, I-o sfâşie de pe El.

Domnul cade din nou la pământ şi e privit de către Ioan. Maica Domnului e în genunchi în timp ce El e lovit şi batjocorit, fiind numit: Regele nostru!

Domnul Se îndreaptă spre cruce cu multă durere, târându-Se spre ea…

Chipul lui Ioan…introduce un alt moment anamnetic de la Cina cea de Taină, unde El îi numea pe Ucenicii Săi…prietenii Săi şi le vorbea despre adevărata iubire.

Domnul Se pune singur pe cruce, care era întinsă pe pământ.

Arhiereii privesc crucificarea Lui.

I Se întind mâinile pe braţele crucii şi i Se leagă mâinile cu funii la nivelul cotului.

Camera de luat vederi se opreşte deasupra palmei Domnului…unde un soldat se pregăteşte să bată cuiul direct în mijlocul palmei…ca în iconografia ortodoxă.

Un nou pasaj de la Cina cea de Taină…unde El le vorbea Ucenicilor Săi despre plecarea Lui.

Plecarea Lui înseamnă moartea Lui.

Fiecare pasaj anamnetic arată cum s-au împlinit cuvintele Sale vestite mai înainte Ucenicilor Săi.

Cu un ciocan de lemn se bate primul cui în mâna stângă a Domnului. Ioan priveşte…şi îşi aminteşte de cuvintele Sale, în care El le spunea să creadă în El, pentru că El este Calea, Adevărul şi Viaţa.

Maica Domnului, în genunchi, priveşte spre El. Maria Magdalena, în dreapta ei, se jeleşte cu faţa la pământ. Ioan, în stânga Maicii Sfinte, priveşte ţintă la Domnul.

Pentru a-L pironi şi la mâna dreaptă soldaţii Îl leagă cu funia de încheietura palmei, trag de mâna Sa ca să I-o întindă şi…Îi bat şi al doilea cui.

Însă al doilea cui I-l bat după ce Îi luxează mâna dreaptă.

Înainte să fie bătut al doilea cui…Domnul Se roagă Tatălui Său ca să îi ierte.

Sângele care curge din mâna Sa dreaptă curge pe pietre…I se pune la picioare o treaptă şi, în râsul soldaţilor, I se bate pironul în laba piciorului stâng, care e pusă peste laba piciorului drept…în aşa fel încât un singur cui străpunge ambele picioare.

Însă această imagine nu are nimic de-a face cu Tradiţia şi iconografia ortodoxă, care vorbesc despre două cuie la mâini şi de două la picioare.

Crucea, cu Domnul străpuns pe ea, e întoarsă invers şi e aruncat cu faţa la pământ.

Maria Magdalena e îngrozită de gestul soldaţilor şi îşi pune mâinile în cap, fiind cu faţa la pământ, pentru ca să nu vadă toată suferinţa Domnului.

Crucea a fost întoarsă invers pentru ca să se bată, pe spate, cuiele care străpunseseră cu totul braţele crucii.

Crucea e întoarsă cu faţa în sus şi este iarăşi aruncată la pământ.

Domnul suferă enorm de mult

Deasupra crucii se bate inscripţia Iisus Nazarineanul Regele iudeilor scrisă în latină şi aramaică. Ea a fost cărată pe cal de ofiţerul roman.

Înainte de a se ridica crucea e prezentat gestul Domnului de la Cina cea de Taină în care ridică şi le dă Trupul Său euharistic.

Când crucea e ridicată…ochii lui Ioan sunt în lacrimi.

Domnul Cel răstignit stă în faţa lor, a tuturor…şi a noastră, pentru ca să ne amintim suferinţele Sale cele prea mari şi multe, pe care le-a îndurat pentru noi.

Crucea a fost ridicată cu frânghii…

Grupul celor trei este în genunchi, în faţa crucii Sale.

Domnul are cununa de spini pe cap…şi gâfâie rău, cu multă durere.

Crucea e sădită în pământ.

Maria Magdalena îşi acoperă capul. Maica Îşi priveşte Fiul şi Acesta o priveşte pe ea.

Soldaţii râd de El…

Vedem Sângele Său euharistic…turnându-se în potir.

Ioan îşi aminteşte de acest moment…şi vedem cum sângele Său curge din răni.

Fără să vedem cum au fost răstigniţi şi ceilalţi doi tâlhari…auzim acum, şi îl şi vedem, pe unul dintre ei. Îl vedem pe cel care huleşte

Soldaţii râd de El…

Arhiereul Îi cere minuni

Domnul Se roagă din nou Tatălui pentru iertarea lor…Arhiereul se simte insultat de rugăciunea Lui.

Tâlharul cel bun (Sergio Rubini[6], interpretându-l pe Sfântul Dismas[7]) îl atenţionează pe arhiereu că Domnul se roagă pentru ei. Tâlharul cel bun îi spune pe nume celui hulitor: Gesmas…şi se roagă Domnului.

Domnul îi promite că astăzi va fi cu El în Paradis.

Tâlharul hulitor râde de promisiunea Domnului şi… un corb vine şi îi scoate ochii.

Se face întuneric…Domnul, Cel răstignit e filmat cu o cameră rotativă, de la stânga la dreapta, de două ori.

Imaginea repetitivă vrea să ne fixeze în suflet starea de spirit pe care ne-o transmite imaginea pe care o vedem.

Sângele s-a prelins până la piciorul crucii, până la pământ…Soldaţii joacă zaruri la baza crucii…

Unul dintre soldaţi îşi dă seama că cerul se înnegurează dintr-odată.

Începe furtuna…şi mulţimea se dispersează.

Arhiereii fug şi ei de furtună…

Arhiereul o vede pe Maica Domnului plângând. Maica Domnului şi Ioan se apropie de crucea Sa…şi ostaşul binevoitor…îi lasă să se apropie. Ea Îi acoperă şi Îi sărută labele picioarelor…şi se umple pe buze cu sângele Lui.

Domnul mărturiseşte că Îi este sete.

Soldatul binevoitor (Giovanni Capalbo[8], adică Sfântul Longhin sutașul[9]) îi întinde buretele îmbibat în substanţa care trebuia să-I calmeze durerea. Buretele Îi atinge buzele…

Când Maica Domnului Îi spune: Trup din trupul meu…suflet din sufletul meu…Fiul meu, lasă-mă să mor împreună cu Tine!, Domnul o încredinţează Sfântului Ioan.

Tâlharul orbit…huleşte mai departe…

Domnul strigă către Tatăl şi vorbeşte despre părăsirea Sa. S-a săvârşit

Maria Magdalena izbucneşte în plâns. Cu faţa către cer…Îşi dă duhul Său în mâinile Tatălui.

Şi camera de luat vederi se înalță din ce în ce mai mult, imaginea fiind focalizată pe faţa Sa plină de răni.

Domnul închide ochii, Îşi dă duhul…şi capul Său se pleacă spre inimă. În iconografia ortodoxă însă capul Său este îndreptat spre partea dreaptă

Cadrul se schimbă brusc.

Suntem la mulţi metri înălţime de Golgota…arătând prin această imagine că sufletul Său merge în cer.

…Şi, din înaltul cerului coboară spre pământ o lacrimă…care se sparge de pământ…

Pământul se cutremură

Soldaţii romani sunt panicaţi şi fug

Pilat e surprins de cutremur…

Se surpă templul şi catapeteasma se rupe în două.

Li se sfărâmă, în grabă, fluierele picioarele…celor doi…dar nu şi Domnului…

Cassius (adică Sfântul Longhin), soldatul binevoitor, vrea să sfărâme fluierele picioarelor Domnului dar cutremurul îl opreşte.

El străpunge cu suliţa coasta Domnului şi îndată curge sânge şi apă…Sângele Domnului îi atinge faţa şi îi vindecă ochiul…fapt pentru care cade în genunchi în faţa Sa.

Templul e distrus…arhiereii sunt înfricoşaţi

Comandantul roman îşi dă casca jos în faţa Lui….Arhiereul care a cerut moartea Lui plânge şi este înfricoşat…Soldaţii romani fug şi ei înfricoşaţi.

Satana urlă de durere…într-un pământ pustiu.

Pentru ca să ne arate că el e în adâncul iadului…camera de filmat se ridică și se îndepărtează de Satana…şi ne prezintă zvârcolirile lui.

Iadul e privit de foarte sus…şi prin asta e minimalizat.

În locul iadului…apar din nou razele soarelui care apune…şi doi soldaţi romani ajută la darea jos a trupului Domnului de pe cruce.

Maica Sa Îl ia în braţe…şi Îi mângâie barba.

Lângă cruce vedem…uneltele de tortură…ies în relief cuiele şi corona de spini.

Maica Domnului Îl sărută pe obraz.

Maica Domnului, Ioan şi Maria Magdalena sunt lângă trupul Lui şi Îl ating.

Imaginea se comută…la uneltele de tortură.

Bate vântul…

Chipul Maicii Domnului, de care se îndepărtează camera de filmat…

Ultima imagine din vinerea răstignirii încadrează grupul celor trei lângă trupul Domnului.

Ultimele aproape două minute ale filmului se ocupă cu învierea Domnului

Piatra de la uşa mormântului se dă la o parte cu sunet puternic…lumina soarelui pătrunde în mormânt…şi vedem cum Domnul iese din giulgiu fără să îl fărâme

Domnul apare stând pe piatra mormântului…cu ochii închişi. E nevătămat şi plin de lumină

Deschide ochii, priveşte către cer, închide ochii, Îşi pleacă capul…şi, privind fix înainte, se ridică să iasă din mormânt…

Cadrul se opreşte asupra palmei drepte a Domnului în care se vede gaura făcută de piron…semn că a înviat cu acelaşi trup cu care a fost răstignit.

Chiar dacă, din punct de vedere teologic, filmul lui Mel Gibson are unele carenţe majore însă, prin faptul că a ilustrat rănile Domnului, suferinţa Sa într-un mod atât de realist…face ca acest film să fie cel mai bun film de până acum, care ilustrează momente din viaţa Domnului.


[1] A se vedea: http://it.wikipedia.org/wiki/Fabio_Sartor.

[2] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Gestas.

[3] Idem: http://www.imdb.com/name/nm0127768/.

[4] Idem: http://www.merz.org/big/index.php.

[5] Idem: http://it.wikipedia.org/wiki/Sabrina_Impacciatore.

[6] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Sergio_Rubini.

[7] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Saint_Dismas.

[8] Idem: http://www.imdb.com/name/nm0134916/.

[9] Idem: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/octombrie/octombrie16.htm.

Did you like this? Share it: