Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Se descurcă cum poate sau positive porn

În experiența românească există o expresie care indică perimetrul problemei luată în discuție (to interact with their sexuality in a productive way): „Dă cu c*** ca să ajungă sus”.

Mai ales pentru femei (în perioada comunistă)…dar acum și pentru bărbați, pentru că homosexualismul a devenit „un mod de viață” afișabil.

Adică se culcă cu cine le oferă ascensiunea pe scara socială.

Carol Queen, prolifică în materie de comentariu pe probleme sexuale dar și afaceristă a garderobei sexuale, e de părere că trebuie să vedem pornografia ca pe ceva pozitiv, ca pe o excursie relaxantă în întâlnirea cu propria noastră sexualitate și ca pe o deparazitare de tabuurile sexuale, bineînțeles și de conștiința păcatului în ceea ce privește sexualitatea nonmaritală și perversiunile sexuale.

Adică face pledoaria a ceea ce noi numim în A vedea și a fi văzut (vol. 1) sexualizarea persoanei, adică vederea unei femei sau a unui bărbat plecând de la sexualitatea lor și de la experiențele lor sexuale și rămânând la suprafața persoanei lor.

Care sunt urmările sexualizării persoanei sau a reducerii persoanei la sexualitatea ei în cadrul interacțiunilor sociale?

Catastrofale!

În primul rând ești angajat undeva dacă ești bun la pat sau ești apreciat, mai înainte de toate, pentru că ești „bună” sau „tare”…și ești dat afară de la locul de muncă tocmai pentru că nu ai acceptat avansurile sexuale ale angajatorilor. Dacă le accepți, bineînțeles că devii o persoană cu viață dublă, care îți neglijezi familia (dacă ai una) sau care speli aparențele, care îți e rușine să spui din ce îți câștigi existența.

Numai că ideologia porno militează pentru scoaterea totală din ecuație a moralei în cadrul relațiilor sexuale.

Adică vrea să spună că nu e niciun păcat să faci sex cu cine vrei sau să te autosatisfaci sexual cum vrei…și religia să nu aibă nimic de-a face cu sexualitatea ta.

Iar dacă aceste lucruri sunt acceptate din ele decurg următoarele: nu îți mai e rușine și teamă să spui că ai o viață sexuală la întâmplare, cu oricine și vrei să fii văzut și considerat drept o persoană ok, normală, ca oricare alta…chiar dacă tu ești un depravat de cea mai joasă speță.

Minoritățile sexuale din toată lumea, pe premisa ideologică că exprimarea sexuală nu are nimic de-a face cu sănătatea sufletească și psihică doresc să legalizeze semnul de egalitate între viața conjugală și toate devierile sexuale imaginabile.

Numai că tot ceea ce alterează sănătatea noastră sufletească și trupească are repercusiuni imediate în noi și în jurul nostru.

Masturbarea, perversiunile sexuale, avortul nu sunt dureri de cap trecătoare ci infirmități personale de neagră realitate, mai dramatice decât faptul de a nu avea o mână, un picior sau de a avea o tumoare malignă.

În titlu am început cu un eufemism: „se descurcă cum poate”.

Mai pe românește e: se spurcă cum poate pentru niște amărâți de bani.

Pentru că tot eufemism e și „positive porn”.

Cui folosește faptul că eu mă culc cu o mie și mă aleg cu praful de pe tobă?

Al cui sunt dacă sunt al nimănui?

Cui m-am dăruit și cine mă iubește și ar muri după mine, dacă habar am cu cine am făcut sex, de câte ori și în ce poziții sau în ce fugă?

Numai că „positive porn” exprimă o altă sintagmă pe care am folosit-o în cartea noastră citată mai sus: permisivitate socială. Cu timpul (și a început acel timp) pornografia devine un loc comun în societate, ca și tomberoanele și străzile pline de murdărie după marile sărbători, și o halim ca pe reclama TV fără să ne mai gândim la cât de nocivă e sau câte E-uri conține.

Și când perversiunea sexuală devine pozitivă pentru o societate valorile ei intră la fundul apei și se văd la suprafață doar aluviunile menajere.

Cartea formatoare a intrat la fund…la suprafață e scrierea proastă.

Au fost duși în spatele scenei profesioniștii și au ieșit în față clovnii.

Tot la fel au ieșit în față homosexualul, curva, nebunul, drogatul, pușcăriașul, manglitorul, euforicul chimizat cu substanțe de tot felul, agramatul, tembelul, cel care nu muncește…și sunt prăfuiți în realitate țăranul, muncitorul, cercetătorul onest, profesorul cu salariul tăiat, preotul, educatorul, credinciosul smerit.

Pentru că pornografia pozitivă înseamnă tocmai resocializarea viciului, a urâtului din noi, a iadului personal.

Did you like this? Share it:

Previous

Principii clare

Next

Miercurea Săptămânii Luminate

2 Comments

  1. Otilia Kloos

    Am incercat s-o vad si eu cum zbarnaie tentacular la capitolul creieras timpuriu, si mi se blocheaza totul.

    Poate maine.

    O fi vreuna din aia cu sex toy shop de prin San Francisco unde toti homosexualii se-adapostesc la degetu manusii drepte…

    • E o propagandistă a pornografiei sau o comunitaristă sexual.

      Numai că ideile ei și ale altora au ajuns „bun comun”, „consumabile” pentru oricine…

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén