Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Zi: 26 aprilie 2011

Viorel Ilișoi, Paișpe (roman în foileton)

http://www.biciclistul.ro/wp-content/uploads/viorel_ilisoi.jpg

Îl puteți citiți în arhiva de aici.

simt cum zâm­be­tul mi se to­peşte pe buze şi nu-mi reu­şeş­te decât o strâm­bătură

Mă aşez la loc pe scaun şi îmi aplec fruntea spre biroul cu faţă de masă roşie. Asfinţitul aruncă în toată camera, prin fereastra cu zăbrele, o lumină sângerie. Acolo, pe deal, pe unde cerul scapă sânge, e satul Roşu”.

„Eşti un fricos, un pişorcos”.

Sunt prizonier într-un veceu de beton, operă a unui proiectant de veceuri revoluţionar”.

Veceul era cel mai bun loc să verific dacă ochelaristul chiar mă urmărea sau era doar o întâmplare că în ziua aceea îl remarcasem de trei ori în apropierea mea, o dată la gară, unde am tras un pui de somn pe banca mea din sala de aşteptare. Pe urmă la Casa Tineretului. Apoi când ieşeam din Biblioteca Judeţeană. Se ţinuse toată ziua după mine ca o umbră”.

„Am coborât ţopăind ca un broscoi printre căcaţi, călcam pe vârfuri, numai unde găseam câte un locşor liber şi cât de cât uscat. Până atunci nu mai coborâsem niciodată în haznaua aceea din centrul oraşului”.

„Vorbiţi despre bancuri ca despre viruşi”.

„Nu erau nici vodcă, nici coniac, nici lichior, ci nişte chestii cu chimicale care te trăsneau din două pahare şi îţi făceau gaură în stomac”.

„Creioanele erau printre puţinele lucruri care nu lipseau niciodată din geanta de umăr, nedezlipită de mine, un organ extern cu funcţie vitală. În geanta de voiaj era toată averea mea de atunci: caietele cu încercări literare, câteva cărţi şi nişte haine de căpătat. Doar măzgălelile mele contau. Să le fi pierdut, aş fi murit pe loc”.

Fraze percutante din primele 9 părți.

Romanul a ajuns la partea a 47-a în momentul de față.

Este un document existențial de valoare care descrie atmosfera unor epoci atât de cunoscute nouă: comunismul și democrația incipientă.

Florin Piersic: surpriza de Paști

A fost aseară la Biserica azi, unde a mărturisit că a devenit consilier patriarhal.

A vorbit despre recunoștința pe care o poartă părinților lui, despre cei doi fii ai lui, a recitat un poem emoționant despre cum toți suntem vinovați în fața lui Hristos, pentru că El a purtat pe Cruce păcatele tuturor și despre nevoia de confesiune continuă a sa și de întrajutorare a semenilor.

Sfatul său: să nu vă faceți că nu aveți timp de oamenii care vă cer ajutorul sau vor să vorbească cu voi.

„Mi-ar place să cred că sunt cel mai iubit actor român”…

Adrian Țuțu a câștigat cu naționalismul hip hop

Adrian Ţuţu a venit la preselecţia Românii au talent, deoarece pe scenă se simte mai aproape de părinţii săi. Este orfan de la o vârstă fragedă. Şi-a pierdut tatăl la 5 ani, iar la 9 ani a rămas orfan și de mamă.

O vreme a rămas în grija bunicii, iar apoi s-a hotărât să ia viaţa în piept şi s-a mutat singur în apartamentul lăsat de părinţii lui.

A muncit pe şantier, însă nicio clipă nu a renunţat la pasiunea lui: muzica. El crede că pasiunea pentru cântat a moştenit-o şi şi-a descoperit-o la 14 ani când a compus o piesă pentru părinţii lui”.

Despre români de Paști

Joseph Mocanu (român care trăiește la Toronto, în Canada), alături de un alt doctor canadian, a inventat un scaner al creierului uman, unic în lume, cu care „te poţi uita la creier cu 2. 000 de imagini pe secundă, în timp real”.

Cei 20 de țigani români, care au ocupat în mod abuziv basilica San Paolo din Roma, au primit 1000 de dolari fiecare și transport spre România.

Adrian Țuțu din Focșani, de 19 ani, a câștigat finala Românii au talent și suma de 120.000 de euro cu un hip hop naționalist și cu accente religioase.

O mână de oameni [din România], şi anume mai puţin de 12.700 de persoane, au 4 miliarde de euro în depozite de peste 100.000 euro, alte 37.000 de persoane au 2, 3 miliarde euro, iar restul de 14, 8 milioane de deponenţi au 16,6 miliarde de euro”.

La Arad s-a vândut biletul loto prin care un român a câștigat suma de „41. 997. 089,75 lei (aproximativ 10, 3 milioane euro), acesta fiind, de altfel, al treilea premiu ca valoare din istoria Loteriei Române”.

Razy Gogonea, un român stabilit la Manchester, a uimit publicul şi juriul emisiunii Britanicii au talent cu un număr spectaculos inspirat din filmul Matrix, scrie The Daily Mail. Tânărul în vârstâ de 28 de ani s-a costumat în personajul Neo, interpretat în film de Keanu Reeves”.

Guvernul [României] nu îşi mai asumă în mod oficial data de 1 ianuarie 2015 pentru renunţarea la leu şi adoptarea monedei unice europene”, adică moneda euro.

Doar la un singur spital din București, de Paști: „Din total urgenţelor, 230 au fost pentru probleme digestive, 13 naşteri şi tot atâtea accidente auto, 40 de depresii, 21 de persoane căzute în stradă, 17 come de diverse etiologii, 160 de lipotimii şi sincope, şase tentative de suicid şi 37 de traumatisme”.

O estimare: „românii au mâncat 50 de milioane de ouă, trei milioane de miei şi circa 7, 5 milioane de cozonaci. La acestea se mai adaugă ouăle şi mieii din gospodăriile individuale”.

Alex King, un tânăr de 20 de ani, care a fost adoptat pe când era copil de un cuplu american, a realizat un documentar despre orfelinatele de la noi din țară”.

Deși din 2005 România nu mai extrage aur pe motiv că nu mai avem, 8 firme străine au primit aprobare să extragă aur din pământul României iar „la Roşia Montană s-a găsit un zăcământ de aur în valoare de 11 miliarde de dolari, adică de aproximativ 250 de tone de metal preţios”.

„Executivul [românesc] a decis, prin OU 71/2009, că drepturile salariale câştigate de bugetari în instanţă, prin hotărâri judecătoreşti executorii, vor fi plătite eşalonat pe un interval de trei ani, respectiv 34% din total în 2012, 33% în 2013 şi 33% în 2014”.

Bucureştiul nu stă deloc bine în ceea ce priveşte calitatea vieţii. De fapt, mai degrabă dă înapoi. Dacă în anul 2001 capitala României se afla pe locul 94 în topul mondial realizat de firma de consultanţă Mercer, în 2009 s-a plasat pe poziţia 108. Adică a ocupat penultima poziţie în Uniunea Europeană, înaintea Sofiei. Mercer ia în calcul 39 de factori, printre care rata infracţionalităţii, poluarea, accesul la apă potabilă, canalizare şi electricitate, transportul public, infrastructura şi traficul”.

Falimentul e un mod de a fi în România: „în perioada ianuarie-martie 2011, în România au intrat în insolvenţă circa 5.000 de companii, potrivit unui studiu al Coface România”.

Programul privat Biblionet relansează biblioteca sătească și orășenească prin accesul la online. „Cârciumă transformată în bibliotecă, pensionari de la sate care în pauza de la sapă se opresc la bibliotecă să citească presa pe net, tineri fără calculator acasă care aplică pentru fonduri europene după ce au aflat de posibilităţile pe care le au de la bibliotecar. Nu se întâmplă într-o societate ideală, ci în România lui 2011”.

De Paști, românii au alocat „pentru sărbătorile pascale un buget pe familie cuprins între 100 şi 500 de lei, în scădere faţă de 2010. O treime din participanţii la studiul IRES afirmă că banii de care dispun pentru această sărbătoare nu vor fi suficienţi şi vor fi nevoiţi să renunţe la multe produse, iar pentru 14% situaţia este şi mai gravă, aceştia afirmând că bugetul nu le va ajunge nici pentru strictul necesar”.

Sistemul educaţional [românesc] cuprinde aproximativ 78, 3% din populaţia în vârstă de şcolarizare (7-23 de ani), iar comparativ fetele sunt mai prezente pe băncile şcolii decât băieţii, potrivit unui raport pe anul 2010 al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (MECTS) privind starea învăţământului românesc”.

Opere complete (vol. 8) [13]

Scrierile complete ale

Fericitului Ilie văzătorul de Dumnezeu

şi viaţa sa,

comentate

de către

ucenicul şi fiul său întru Domnul,

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş

Vol. 8

(al 6-lea caiet manuscriptic)

Paginile 173-192

***

E un simbol primordial?

Oare de ce coloana fără de sfârşit a lui Brâncuşi[1], fără să fi avut vreodată obsesia ei, fără să fi meditat asupra esenţei ei spirituale, mi-a apărut în unele extaze mistice?

Am văzut ceva asemănător ei ca formă, care întruchipa Sfânta Treime şi omul, ca a patra dimensiune a Divinităţii[2].

Un microcosmos care se dilata macrocosmic şi care se perpetua, în lanţ, la infinit.

***

Ajuns în pragul bătrâneţii

Pedeapsă mi-e iubirea tinereţii,

Când flăcările slăvilor senine

Se-torc, arzând în mine.

*

Orice ţi-aş da, rămâi etern dorinţă,

Iar eu pornesc acum spre nefiinţă[3].

***

[*[4]]

***

Unde sunteţi arome şi subţirimi de flăcări,

Vâltori netemătoare din sufletul arzând?

În primele meleaguri ce m-au orbit pe scări,

Ce tot urcam spre mult doritul[5]: Când?…

*

Şi nu erai…Doar boare te-ascundeai

Printre fâşii de vreme, ascultată,

În cerurile ei fragezi, descătuşate-n roi,

O, pururea iubire ne-ntrupată!

*

Iar azi, când chip ţi-ai căpătat

Îmi fluturi colb de aur pe pustii,

Cărări de-acum, pe cer întunecat,

Fântână de argint cu flamuri purpurii.

*

Eu te-aş iubi cu cer adânc şi-nalt,

De vii talazuri ce-nspumează stânci,

Dar să încerc să mă avânt nu pot

Şi apele-mi s-aştern adânci, adânci…

***

[13 martie 1976]

Mila

Un sentiment dezvoltat de creştinism. Dar ce este mila? Înduioşare, compătimire, sfâşiere de inimă pentru suferinţa sau situaţia grea a semenului?

Am cunoscut aceste sentimente şi, totuşi, nu pot defini mila. Am fost şi mi se pare că rămân un om străin acestui sentiment definit ca milă.

Mi-a fost întotdeauna silă să inspir cuiva milă pentru fiinţa mea deşi, poate, că am avut şi am nevoie de această milă a altora, pentru că sunt un nemernic vrednic de milă.

De ce? Pentru că sunt aprig şi nervos, repede îmi ies din fire şi tot aşa de repede, dacă nu chiar concomitent, îmi văd şi greşelile, lipsurile, care mă irită şi mai rău.

Şi atunci cad dintr-o greşeală mai mică într-una mai mare, până mă prăbuşesc în deznădejde.

Şi atunci aş vrea să fiu sfâşiat sau eu însumi să mă sfâşii fără milă.

Căci cea mai puţină milă o simt şi am simţit-o – dacă ceea ce simt e milă – faţă de mine însumi.

***

Cotropiţi-mă cu soare

Şi cu ger, şi cu zăpezi!

Ard de viu în închisoare,

Clocotesc în munţi[6] de-amiezi.

*

Mi-ai ieşit mânie-n cale,

Când a fost să urc inel,

Şi-am alunecat la vale

Desprinzându-mă de cer.

*

Uneori mă cred lumină

Şi-atunci mă descopăr umbră,

De-ntuneric, ce dezbină:

Umbră-n întuneric, umbră!

*

Nu demult sorbeam lumina

Şi orbecăiam prin glod,

Radiam din sori lumina

Şi mă scuturam de glod.

*

Dar acum atrag penumbra

Şi o scutur în abis,

Tot mai neagră creşte umbra

Şi se scutură în[7] vis!

*

Nici nu sper şi nici nu cer,

N-am nici dragoste să urc,

Spre abisuri sau spre cer

Şi doar căile le-ncurc!

*

Voia mea e ruptă-n mine,

Fulgerul mi-e întrerupt,

N-am nici glas şi nici suspine,

Pentru chipul negru, supt!

***

Tu, cupa mea

prin care beau seninul,

tu, care te reverşi în veşnicie,

sorbi-te-voi

şi vei fi tot mai vie

pe-acest pământ.

*

Când eu voi fi doar gând

purta-te-voi făclie,

cristalizată-n ger,

amfora mea din cer

în zămislitul lut.

***

Natură

Să plâng pe sânii care ard

Seninul purelor zăpezi,

Sub părul, flacără de nord[8]

Fecioară, să mă luminezi!…

*

Abur, argint purtai în mână,

Sorbeam din veci un aer clar,

Duceam o cupă de cleştar

Cu vin de-amiază şi de jar.

*

Scos din adânca ta fântână,

Fecioară, zână şi cadână!

***

Fuga mea spre cer[9]

Goana după cer mi-e undă,

Uneori se face rugă,

Ochiul din afund s-afundă

Cântând făptura nudă.

*

Îngereşti sclipiri ce cântă

Ici şi colo-n chipuri vii,

Uneori mi se descântă

Fremătând în bucurii.

***

[30 aprilie 1976]

Un văl de dragoste şi dulce

Ţi-arunc pe ochi, pe braţ, pe trup,

Tulpina ta la sân o culc

Şi valul tău duios mă duce…

*

…Şi, încotro? N-am să te-ntreb,

Că din adâncuri, mai acerb,

M-absorb din neguri, de sub scuturi,

Raze şi stele, începuturi,

Ce curg spre tine-n mări de valuri

O, începutul meu de maluri!…

***

1. În lume cerul am adus,

2. în chinul nopţii şi-al luminii

3. şi l-am purtat la piept, supus,[10]

4. era de fraged ca şi crinii.

*

5. N-am vrut să-l las cărării crude:

6. l-aş fi privit în veci de veci…

*

7. O, voi, noroade pururi surde,

8. ce bântuiţi cu vânturi seci[11]!…

*

9. Peste făptura-n zări de rai,

10. unde te-adus copil şi crai!…

11. Că s-a născut în cer şi-n lume,

12. cine ştia pe-atunci şi cine ştie şi-azi?[12]

***
Demult am apărut

şi-am rupt zăgazuri

şi-ascult năvala,

tumult de dedesubt.

***

Voi, lucrători şi slujitori ai spiritului meu: Beethoven[13], Mozart[14], Brahms[15], Berlioz[16] şi Haydn[17], cu tot şirul nesfârşit!…

***

În apus de soare,

la mare,

două fecioare:

una-şi răsărea

frumuseţea de stea;

alta şi-ascundea

inocenţa de floare

mirositoare.

*

Cea de stea

se vălurea

sub un văl de nea.

*

Cealaltă părea

şi înserarea-i cânta.

***

În duh, în sânge mi-a pătruns

Mireasma Sfintelor fecioare.

Iubiri ce nu mi-au fost de-ajuns,

Nesaţiul mi-l vor stinge oare?

***

[23 august 1976]

Omul…mister, întretăiere

Între neant şi sfere,

Ce umblă, stă-n picioare

Şi este cer şi floare.

***

Nu ştiam până azi că şi Pascal[18] a spus, ceea ce şi eu, cu mulţi ani în urmă, afirmasem într-una dintre poeziile mele pierdute. Adică: omul „este o medie între nimic şi tot”.

***

Infinitul material şi spiritual au puncte de atingere în om. Aceste infinituri îşi creează limita.

Omul este o limită, o limitare.

Prin limită şi limitare se defineşte ca om, pe când prin încercarea sa de a ieşi dintre limite se defineşte ca infinit.

***

Curând

Curând voi trece în muzică şi cânt,

curând voi fi pământ.

*

A toate bucurie

întoarcerea în glie

şi curgerea în ghers,

în pururi univers.

*

Iar voi fi tot în toate,

în ierburi şi în roade,

în piatră şi în vânt

ori în pustiu şi foc,

în geruri şi în soare*

de ape sau de ceruri,

neant şi adevăruri.

*

Cum mi-a fost dat să fiu,

precum am fost şi viu.

………………………..

De-acum, de azi, din veac*

se-aude glas venind,

al lumilor ecou!…

*

Putea-voi să cuprind

căderea şi-nflorirea,

murirea-n nemurirea

apusului de sori,

pe-tinderi ce ning sori?!…

şi ploaie de mirosuri.

***

Lumea

Tu, frumuseţea plângerii sub stele,

Iubire dăruită strop cu strop,

În biruita inimă te-ngrop

Şi mă împac cu visul morţii mele.

*

Te-am adunat din vifore, din ploi,

Din farmec de-nserare, sus, pe creste,

Din răsărit de soare, din noroi,

Din răbufniri, din linişte-a de-apoi.

*

Că tu eşti în afară forţă pură

Şi sui din noi în volburare, blând,

Hrănind cu dor un suflet tot flămând

Ca să rămâi de-a pururi în făptură.

*

Cum să ador copila ce-nfloreşte

Ca mitul peste miile de ani?!

Ea fulgeră, pluteşte, se roteşte,

De vreme supţi rămânem, trişti şi vani.

***

[19 noiembrie 1976]

Eu trebuie să trăiesc cât mai multe variante şi conţinuturi de viaţă.

E o fugă, o alarmă vitală în mine, pe care vreau să o întrupez, nu pentru a o evidenţia, ci pentru că vârtejul existenţial, care vuieşte în mine, trebuie să prindă forme care să cânte, să farmece, să spumege de vis, de dor şi care ar dori să se scurgă lin, sub lună, în pustie.


[1] A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Coloana_Infinitului.

[2] Într-un extaz avut, Fericitul Ilie a văzut umanitatea lui Hristos în Treime şi când spune a patra dimensiune (în mod defectuos din punct de vedere strict teologic) se referă la acest lucru.

E de la sine înţeles, dacă vorbeşte despre Sfânta Treime şi apoi despre om, ca a patra dimensiune.

[3] În sensul de neexistenţă temporală, de moarte şi nu de nefiinţă, ca distrugere totală a persoanei umane odată cu moartea.

[4] Aici am găsit un alt fragment de foaie, rupt pe jumătate şi cu un scris aproape ilizibil. A scris cu creionul. Spre final apare cuvântul Zarca. Pare o foaie cu însemnări din detenţie de care s-a dispensat.

[5] V. primă: spre aşteptatul.

[6] V. primă, eliminată: zori.

[7] V. primă: pe.

[8] Cuvintele „de nord” sunt eliminate în M şi, în paranteze rotunde, apare un cuvânt ilizibil.

[9] Titlul a fost tăiat, ulterior, în M.

[10] V: l-am alăptat la piept, supus.

[11] V. primă: reci.

[12] V. 11 şi 12 nu mai sunt numerotate în M dar fac parte din acelaşi poem.

[13] A se vedea:

http://en.wikipedia.org/wiki/Ludwig_van_Beethoven.

[14] Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/Wolfgang_Amadeus_Mozart.

[15] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Johannes_Brahms.

[16] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Hector_Berlioz.

[17] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Joseph_Haydn.

[18] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Blaise_Pascal.

Miercurea Săptămânii Luminate

10. Miercurea Săptămânii Luminate

*

(Reprezintă paginile 183-186 din cartea noastră: Aspecte dogmatice ale imnologiei ortodoxe. Săptămâna Patimilor și Săptămâna Luminată, care poate fi downloadată de aici).

*

Fără a se referi la spiritualizarea trupului Domnului înviat – cum poate ne-am fi aşteptat – zilele liturgice post-pascale se referă, cu precădere, la Cruce, la învingerea Iadului şi la bucuria Învierii.

Cadrul imnologic se păstrează pe linia descrierilor din Sfintele Evanghelii, cu excepţia pogorârii la Iad, acolo unde Sfânta Tradiţie are o pondere mai mare.

După bucuria Învierii apare iarăşi Crucea, adică continuarea drumului greu şi sinuos al ascezei ortodoxe.

Despre Cruce auzim, mai întâi, în prima stihiră a Vecerniei şi prin ea ne înscriem pe drumul desăvârşirii:

„Crucii Tale celei făcătoare de viaţă

neîncetat închinându-ne,

Hristoase, Dumnezeule,

învierea Ta cea de a treia zi o slăvim.

Că printr-însa ai înnoit firea oamenilor

cea stricată, Atotputernice,

şi suirea la ceruri ne-ai arătat,

ca un singur bun

şi de oameni Iubitor”[1].

Închinându-ne Crucii, slăvim Învierea, căci slăvim pe Hristos, Cel ce a suferit moarte pe Cruce şi apoi a înviat înnoind firea omenească „cea stricată”.

Despre această unitate a Morţii şi a Învierii Domnului, Părintele Dumitru Stăniloae scria următoarele:

„Ea trebuie văzută nu numai ca o succesiune necesară, dar externă, a celor două momente în opera mântuirii, ci ca o anumită prezenţă a fiecărui moment în celălalt.

Moartea Domnului cuprinde în sine începutul Învierii şi starea de înviere a Domnului nu e golită de o anumită prezenţă a Crucii.

Moartea şi Învierea Domnului constituie împreună un paradox, nu numai prin aceea că, deşi sunt două momente contrare, ele totuşi se succed, ci şi prin aceea că, deşi sunt contrare, ele totuşi se cuprind într-un anumit sens, una în alta”[2].

Prin învierea Sa şi prin spiritualizarea trupului Său şi, mai apoi, prin înălţarea Sa la cer, umanitatea şi-a arătat traiectoria sa normală:  traiectoria ascendentă.

„Suirea Sa la ceruri”, „reprezintă deplina pnevmatizare şi îndumnezeire a trupului Său omenesc, deplina umplere a lui de infinitatea dumnezeiască, deplina ridicare a lui la starea de mediu transparent neîmpiedicat al iubirii infinite a lui Dumnezeu, în lucrarea ei îndreptată spre noi”[3], asta însă, fără „topirea trupului lui Hristos în infinitatea dumnezeiască”[4].

Învierea a adus „starea de pnevmatizare” a trupului Domnului, pe când Înălţarea Sa „obicuitatea spaţială”[5], prin care avem de-a face cu „o prezenţă de adâncime şi de înălţime spirituală, care se poate face sensibilă în diferite grade de intensitate, după gradul puterii de sesizare spirituală sau de credinţă al celui ce I se deschide Lui şi prin aceasta Îl «vede» şi Îl simte în sine”[6].

În acest sens este foarte legitimă slavoslovia credincioşilor, deoarece toţi Îl pot percepe spiritual şi El poate sta în mare intimitate, cu fiecare dintre ei, împărtăşindu-le iubirea şi sfinţenia Lui.

Stihira a doua de la Doamne strigat-am prezintă pironirea păcatului strămoşesc – a „osândei”[7] – pe „lemnul Crucii” iar a treia stihiră prezintă sfărâmarea Iadului şi surparea morţii.

Stihirile Vecerniei, în întregime, sunt creaţii ale aceluiaşi Anatolie, despre care nu avem nicio dată de identificare concretă în Penticostar.

„Legăturile Iadului cele nedezlegate”[8] au fost rupte iar învierea Domnului a „luminat marginile lumii”[9], pentru ca „în unirea cu Hristos, omul (să aibă n.n.)…perspectiva unei înaintări veşnice în lumina dumnezeiască şi în îmbogăţirea lui spirituală”[10].

Perspectivele Dogmaticii zilei sunt totalizatoare.

„Oaia cea rătăcită, pierdută prin munţi”[11] – şi care reprezintă firea umană – „după voia Sa” a  unit-o cu Puterile cereşti într-o simfonie desăvârşită a cerului cu pământul.

Fiind „modelul de viaţă în plenitudine şi unitate, (Hristos n.n.) face ca şi structura noastră, în originea şi autenticitatea ei, să fie viaţă în şi spre plenitudine şi unitate”[12], fapt pentru care înduhovnicirea noastră se face cu ajutorul Sfinţilor şi a Îngerilor dar în comuniunea de iubire şi de har a Sfintei Biserici.

În  a doua  stihiră  de  la  Laude, diavolul  apare ca  cel  „care chinuia firea noastră”[13] – drept urmare a ruperii legăturii dintre Dumnezeu şi oameni – iar învierea Domnului e bucuria care a umplut toate.

Stihira următoare prezintă Crucea ca pe o luminare a minţii. Ea îl îndreptează pe om „la adevăr” şi îl „izbăveşte de cursele vrăjmaşului”[14] iar învierea Domnului ridică din căderea în păcat şi dăruieşte „nemurire…neamului omenesc”[15].

*

Concluzii:

Închinându-ne Crucii Domnului slăvim învierea Sa din morţi, căci Cel ce a murit pentru noi a înviat a treia zi.

Învierea Sa a adus starea de pnevmatizare a trupului Domnului, pe când Înălţarea Sa obicuitatea spaţială a umanității Sale.

Învierea a luminat marginile lumii, iar Crucea a ruşinat pe diavol dăruind lumii nemurirea.


[1] Penticostar, ed. cit., p. 38.

[2] Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Legătura interioară dintre Moartea…, art. cit., p. 275.

[3] Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică…, vol. al 2-lea, op. cit., p. 122.

[4] Ibidem.

[5] Ibidem.

[6] Ibidem.

[7] Penticostar, ed. cit., p. 38.

[8] Ibidem.

[9] Ibidem.

[10] Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru Stăniloae, Studii de Teologie…, op. cit., p. 316.

[11] Penticostar, ed. cit., p. 39.

[12] Pr. Prof. Dr. Constantin Galeriu, Viaţa în plenitudine şi unitatea ei, în rev. Studii Teologice, XXXVI (1984), nr. 5-6, p. 295.

[13] Penticostar, ed. cit., p. 40.

[14] Ibidem.

[15] Ibidem.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno

antalya escort istanbul escort ataköy escort istanbul escort beylikdüzü escort escort istanbul ataşehir escort şişli escort ataşehir escort kadıköy escort escort beylikdüzü escort kadıköy

antalya escort istanbul escort ataköy escort istanbul escort beylikdüzü escort escort istanbul ataşehir escort şişli escort ataşehir escort kadıköy escort escort beylikdüzü escort kadıköy