http://www.biciclistul.ro/wp-content/uploads/viorel_ilisoi.jpg

Îl puteți citiți în arhiva de aici.

simt cum zâm­be­tul mi se to­peşte pe buze şi nu-mi reu­şeş­te decât o strâm­bătură

Mă aşez la loc pe scaun şi îmi aplec fruntea spre biroul cu faţă de masă roşie. Asfinţitul aruncă în toată camera, prin fereastra cu zăbrele, o lumină sângerie. Acolo, pe deal, pe unde cerul scapă sânge, e satul Roşu”.

„Eşti un fricos, un pişorcos”.

Sunt prizonier într-un veceu de beton, operă a unui proiectant de veceuri revoluţionar”.

Veceul era cel mai bun loc să verific dacă ochelaristul chiar mă urmărea sau era doar o întâmplare că în ziua aceea îl remarcasem de trei ori în apropierea mea, o dată la gară, unde am tras un pui de somn pe banca mea din sala de aşteptare. Pe urmă la Casa Tineretului. Apoi când ieşeam din Biblioteca Judeţeană. Se ţinuse toată ziua după mine ca o umbră”.

„Am coborât ţopăind ca un broscoi printre căcaţi, călcam pe vârfuri, numai unde găseam câte un locşor liber şi cât de cât uscat. Până atunci nu mai coborâsem niciodată în haznaua aceea din centrul oraşului”.

„Vorbiţi despre bancuri ca despre viruşi”.

„Nu erau nici vodcă, nici coniac, nici lichior, ci nişte chestii cu chimicale care te trăsneau din două pahare şi îţi făceau gaură în stomac”.

„Creioanele erau printre puţinele lucruri care nu lipseau niciodată din geanta de umăr, nedezlipită de mine, un organ extern cu funcţie vitală. În geanta de voiaj era toată averea mea de atunci: caietele cu încercări literare, câteva cărţi şi nişte haine de căpătat. Doar măzgălelile mele contau. Să le fi pierdut, aş fi murit pe loc”.

Fraze percutante din primele 9 părți.

Romanul a ajuns la partea a 47-a în momentul de față.

Este un document existențial de valoare care descrie atmosfera unor epoci atât de cunoscute nouă: comunismul și democrația incipientă.

Did you like this? Share it: