Opere complete (vol. 8) [14]

Scrierile complete ale

Fericitului Ilie văzătorul de Dumnezeu

şi viaţa sa,

comentate

de către

ucenicul şi fiul său întru Domnul,

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş

Vol. 8

(al 6-lea caiet manuscriptic)

Paginile 193-219

***

[21 noiembrie 1976]

I had the chance to read a review of a recent article: Sleep and Dream Research. Chimical Implications, by Frederick H. Lawy, from Montreal, en C. M. A. Journal, May 23, 1970[1], și am tras concluzia că cercetarea ştiinţifică de azi se face dintr-un punct de vedere ştiinţific normal, intelectualist, uneori pur material.

Cercetările sunt statistice. Investigaţiile sunt pornite din punct de vedere pozitiv, raţional dar pe nivele limitate.

Nivele medii, mediocre, care justifică şi tratamentul şi înţelegerea în sine a viselor şi a bolilor psihice, ca epilepsia spre exemplu.

Ceea ce am de spus în această privinţă este că miezul problemei acestui fenomen psihic nu poate fi înţelese decât dacă pornim din interior, adică dacă aplicăm o metodă spirituală.

Pentru că trebuie să pornim de la nucleul solar.

Ştiinţa înaintează de la periferie spre centru.

Tocmai de aceea soluţiile pe care le dă sunt acceptabile, pentru că sunt la nivelul înţelegerii şi al maturizării omului de astăzi.

Însă o înţelegere profundă a bolii şi soluţii radicale de tratament se pot obţine numai dacă se înţeleg toate de la nivelul spiritual al omului, adică de la acel nivel neatins încă de media umană şi nici de geniul uman.

Numai oamenii inspiraţi şi Sfinţii ajung acolo.

Din acest motiv, boala rămâne încă neînţeleasă şi metodele de tratament nu sunt eficiente, datorită nivelul inferior de înţelegere a omului şi a interiorului său.

În acest nucleu solar eu însă am pătruns, ca om obişnuit şi am aplicat tratamentul cu succes, cu forţa pe care ţi-o dă credinţa, voinţa, rugăciunea, puritatea şi practica îndelungată.

De aceea nu e cazul ca să discut prea mult despre aceste fapte şi fenomene, care ar părea astăzi că sunt minuni.

Însă lumea momentului nu e pregătită ca să înţeleagă şi deci să accepte aşa ceva.

În secolul trecut, ştiinţa accepta ca ştiinţifice câteva fapte extrem de periferice.

Secolul al XX-lea acceptă ca ştiinţifice ceva mai multe fenomene yoga şi practici yoga periferice.

De aceea cred, că mai e mult până se vor accepta ca ştiinţifice fenomene importante cunoscute practicanţilor yoga.

Oare ce şanse de înţelegere pot fi pentru fenomene periferice ale spiritualităţii ortodoxe, care depăşesc cu mult mistica indiană?

Cum şi când vor fi înţelese experimentele duhovnicești pe care eu le-am trăit?

***

[22 noiembrie 1976]

În reînviere n-aş mai fi sperat vreodată!…

Dar ce putere îmi naşte din adânc?!

Şi înverzeşte, pură, zvăpăiată,

Şi Duh îmi dă purtându-mă-n oblânc.

***

[23 noiembrie 1976]

Secătuit de dragoste şi vis

Tot mai visam la ’naltul Paradis,

Ca-ntr-o beţie să pulseze-n mine

Ritmurile miresmelor divine.

***

Pribeagă frunte,

Frumuseţea lumii,

Mă-nalţă munte,

În zvăpăierea spumii.

*

Un joc albastru,

De undă şi stea,

Din ochiul sihastru

Adâncimea bea!

*

Soare din amiază,

Cu plete[2] de foc,

Să-mi încununezi

Mintea mea în joc!

***

Omul este o medie între nimic şi existent.

***

Din nou te-aștept, iubirea mea dintâi,

Tu, zbor curat cu chipul nimănui,

Cu tot seninul cer în pâlpâiri

Rodind albastre, pururea zidiri.

*

Peste coroana de rotiri solare

Purtând în chipuri de adâncă mare,

Străluminata față a nămiezii;

Cât te iubesc, o, fulger al zăpezii!

*

Ce vioriu te spulberi în furtună!

Și viscol ce pe tunete s-adună[3]

Și-n trâmbița de flăcări purpurii[4],

Te desfășori în țoluri[5] argintii.

*

Când violete, aurii, când verzi…

O, duhul meu, e vremea să te pierzi

În norii grei de neguri ai luminii,

În bezna în explozii și în crinii,

*

Ce înfloresc pe limpedele timp

În raze, și-n aurore de Olimp.

……………………………….

Că pomul mare s-afundă în noroi

Și tot mai greu mi-e zvâcnetul spre voi,

Căi răsărind din bezne, în efluvii,

Voi, aripi peste marginile humii![6]

*

Că nu mă recunosc în tot ce-am fost,

Cu minte, cu simțire sau cu rost,

Nu, nu sunt eu cel ce trăiesc și sunt

Și mă îmbrac în trup și în mormânt!

*

Nu sunt nici vis și nici întruchipare,

Nu sunt nici fulger, nici nisip, nici mare

…Ci cel ce iscă din tării, tării…

Sunt duh din Duhul ce umblă prin cei vii!

***

În miezul zilei,

îmbătat de soare

și de lumină umblătoare.

*

Îmi întorc ochii spre adâncuri,

adânc în mine, plutitoare,

să dau de soare.

***

Și câtă frumusețe-am adunat

și-am să adun nesăbuit;

mai nesătul și-ntunecat

rămân…și ne-mplinit.

*

Tot curg în râuri, unde moi…

spirale, unghiuri ce se pierd,

m-adun în voi și mă dezmierd

iubite chipuri mereu noi!…

*

Cădere-n unghi de somn divin

și infinit în nimb de nori,

oglindă-a vieții în gest și pori

te sorb în tot ce am virgin.

***

Svol/hana*[7]

Thus our soul must soar in the infinite and she must feel every moment that in the sense of what being able to come to the end of her atonement; her supreme joy, her final freedom[8].

Oare spiritul nostru european și modern ar putea aspira la o stare ca aceasta, de a se simți mulțumit că va afla un capăt într-o cuvântare sau cântare fără sfârșit?

***

[27 decembrie 1971]

Viață

Tu soarbe-mă-n privirea ta

iar eu izvor de apă-n tine

să curg în susur de lumină.

*

Eu vis să-ți fiu, soare și stea

în trup, în lacrimi și suspine

pe care fruntea-ți se înclină…

*

Și să ne pierdem în vecii

sclipind surâsuri de copii,

mireasă pururea să fii…

*

…În valuri să ne respirăm,

din ele iar în trup să fim…

născându-ne să tot murim!

***

To my best girl[9]

Mireasă și mireasmă

de vis și limpezimi,

când pura ta-ncântare

mă cheamă să nuntim.

*

Aș vrea să pier în zarea

prea albă a schimbării

tânără scăldătoare,

dantelărie-a mării[10].

*

Tu, formă nepătată[11],

cuprinsă de lumină,

de soare-mpurpurată

și pururea virgină.

*

Iar eu mereu visare[12],

în jurul Tău, cu norii…

furtună și ninsoare,

arcuș să fiu viorii…

*

Ce cântă-n haina vie

a trupului ce-n floare

ar vrea mereu să fie,

sorbită-n timp ce moare.

*

Tu, glas mărit al mării

și spumă a-nserării,

Mireasă din tării,

te-aștept să vii, să vii…

*

În inimă coboară

mireasmă și fecioară,

să m-adâncesc în Duh

pierzându-mă-n văzduh!

*

De-a pururi te-am iubit

pe dealuri și pe văi

robind nemărginit

scăldându-mă-n văpăi!

*

Mă năpădiră umbre

dar mă răpi cântare,

nebănuite tundre

se prefăcură-n mare…

***

[4 ianuarie1977]

Elegie

To my best girl

Veniți din larguri înspumate

voi, valuri și furtuni și ploi,

în piept cresc lacrimi sugrumate…

Iubire nu privi-napoi!

*

Simt visul umbrei care trece,

pe vechi tărâm de glod și vis,

cu inima-mpietrită, rece,

sorbind puhoi de cer deschis…

*

Voi rupe coardele viorii

Arzând în foc mistuitor

și-mprăștiindu-mă ca norii,

te-oi oglindi în viitor.

*

Oglinzi făcând din orice por,

imens voi crește din combustii,

pe zări de chin, desferecate,

vor arde-ntinderile pustei…[13]

*

Tot ce-am iubit a fost o taină,

am ars de viu, necunoscut,

și vrând, nevrând, purtat-am haină,

de trup, idee și cuvânt.

*

Lăsați-mă în plânsa vale

a negrului mormânt lucid,

în reverii pure, ovale,

galactic să dispar în vid!

*

Că nu-mi găsesc nici timp, nici rod,

să mă cuprindă, să m-absoarbă…

și viscol în făptură cad,

lumină albă-n noaptea-oarbă[14].

*

De-a pururi sunt deschis spre zare,

pe care arzând încununezi,

te simt în piept descătușare,

cum mă săruți, mă-mbrățișezi!

*

Țâșnind vii flăcări și vâlvori

văpaia inimii atacă,

înnoptându-le adânci viori

ce mă atrag…și-aș vrea să tacă.

*

Cât mă va trage spre adâncuri,

scânteia formei mlădioase,

plină de chipuri și descânturi

ce mișcă-n inimă tăioase!…

***

[9 ianuarie 1977]

Dor*

De unde lacrimi curg, izvor,

De-acolo vii și limpede dispari…

În visul meu de-a pururi.

*

Iubirea ta mă-mprejmuie ușor,

Mai clară și mai vie azi îmi pari,

Precum ai fost, rămâne-vei tu pururi!

*

Întrupezi cărările din vis,

Cu gândul pur și inima în laur,

Să mă deschizi melodicelor forme;

*

Eu te privesc pierind în Paradis,

În pâlpâiri și în fiori de aur:

Cutremurări de zbuciume enorme!

***

Izvoare veșnic curg

pe inima de piatră

sfărâmată în amurg…

***

Râs viu, azur ștrengar, precoce,

pierdut în vid, pierdut în voce!

***

România

[17 ianuarie 1977]

De la Nistru pânʼ la Tisa[15]…

*

Românie floare,

Glie, mândru soare,

Soare pe pământ,

Vesel și rotund,

Cu părul cărunt

Și trecutul crunt!…

*

Cine te-a rănit

Moară nenumit…

Cine te-a ciuntit

N-ar mai putrezit.

*

Că te port în vis

Cerului deschis,

Soare sfânt, rotund,

Naltului profund…

*

Că nu pot muri,

Nici a putrezi

Până când fecioară,

Stelelor vioară,

Nu vei fi rotundă,

Naltă și profundă.

*

Umbrele din veac,

Tot poporul dac,

Strigă și veghează,

Caii lor nechează…

*

…Cercul lumii trace

Peste nori se trage,

Curcubeu pe zare

Din apus de mare…

*

Bântuie ca focul

Cântându-și locul,

…Auzim…ne cheamă

Iar fecioara mamă,

România, floare,

România, soare,

Stea[16] nemuritoare.

***

Și eu în cântec sunt

infinit și mult,

umbră de pământ,

viața s-o ascult,

una care este…

*

Fugi!…Imagini, vis,

din trecut, păcate*,

de ucis abis…

***

To my best girl

*

Un tremur te-o cuprinde,

cutremur pur, adânc!

*

Tu priveai încremenită,

Chipul tău mă despica

În oglinzi de sori, risipă…

Din adânc de zori sorbită!…[17]

*

Frăgezime sfânt iubită…

Cum pătrunzi și luminezi!

Margine nemărginită

Despletită-mbrățișezi.

*

Clar ai tremurat în plâns,

Nevăzut, înmărmurit,

În răstimp de clipe nins

Peste timp neauzit[18].

***

[21 ianuarie 1977]

Spadă și corabie

Cruntă moarte, crunte chinuri

Și groază-n sufletul străpuns

și de sughițuri și suspinuri

îngrămădite, n-ați apus.

*

Din nou vă-ntâmpin sindrofia

De vicleșuguri și abis…

Tresaltă-n piept azi bucuria[19],

Spre cer mi-e sufletul deschis…

*

Comoara zdrențuită deodată

În platoșă de aur mi se schimbă,

Noi lumi pe zarea-ntunecată

Apar, iar fulgerul mă plimbă.

*

Și trec prin străluciri și fulgurări de săbii

Și sufletul e o ureche-n trup,

Prin care alunecă-n scântei corăbii,

Pe valuri ce vibrează ne-ntrerupt.

***

Să nu mă mai așteptați aici! Am plecat cu fruntea sus, pentru ca să înfrunt viforul.

A sosit timpul ca să nu-mi mai plec fruntea în țărână. Voi merge, mereu, înainte. Voi trece prin moarte și ne vom întâlni acolo, sus!

***

„Eu vioara, eu arcușul”, P[aul]. Claudel[20].

***

Eu am fost*…

Tu: arcușul unei vioare.

***

Eu arcuș și eu vioară

Iar tu, inimă, fecioară,

Eu vioară și arcuș

Tu: absentă* și eu urcuș.

---

[1] În engleză: „Am avut șansa să citesc o recenzie a unui articol recent, [intitulat]: Studiu despre somn și vise. Implicații chimice, de Frederick H. Lawy, din Montreal, în C.M.A. Journal, [publicată] în data de 23 mai 1970”.

[2] V. iniţială anulată: despletiri.

[3] Idem: și viscol ce cutremură tării adună.

[4] Idem: O, trâmbiță de flăcări purpurii.

[5] V. primă, neanulată: suluri.

[6] O a doua variantă: Voi, aripi peste limita furtunii!

[7] Nu știm despre ce e vorba.

[8] În limba engleză: „Astfel, sufletul nostru trebuie să se avânte în infinit și ea [mintea noastră] trebuie să simtă în fiecare clipă, că în simțirea ei este în stare să atingă capătul răscumpărării ei, adică suprema bucurie și desăvârșita ei libertate”.

[9] În engleză: Pentru cea mai bună fiică a mea.

Un poem dedicat lui Green, singurei sale fiice.

[10] V. la ultimele 3 versuri:

mărimea* mării,

slăvita scăldătoare

în formele schimbării.

[11] V. inițială eliminată: Că tu te vrei curată.

[12] Idem: Iar eu mă vreau visare.

[13] Urmează în M. versul stingher: dar ochii tăi spre mine cată…

[14] La finalul acestei strofe apare însemnarea marginală: ora 7. 30, soare și o săgeată, care pornește din fața ultimei strofe de pe pagină, care indică faptul că ultima strofă de pe pagină urmează celei de acum.

[15] Titlul poemului e primul vers din poemul Doină al lui Mihail Eminescu.

A se vedea: http://ro.wikisource.org/wiki/Doin%C4%83.

[16] Inițial: În veci.

[17] O a doua variantă, pusă între paranteze rotunde: Grația te-mprăștia…

[18] Varianta primă, anulată: Pâlpâind neauzit.

[19] Idem: În pieptul greu stă bucuria.

[20] A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Paul_Claudel.