Opere complete (vol. 8) [17]
Scrierile complete ale
Fericitului Ilie văzătorul de Dumnezeu
şi viaţa sa,
comentate
de către
ucenicul şi fiul său întru Domnul,
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş
Vol. 8
(al 6-lea caiet manuscriptic)
Paginile 250-262
***
[11 aprilie 1977]
E timpul gol, tu n-ai să vii
Oglindă-a vârstei frăgezimii…
Din muguri înfloresc pustii
Și negurile adâncimii.
*
Vreo mângâiere n-am să cer!
De ce a fost să-mi vii în cale
Și frumusețea ta să sper
Să-mi fie auroră-n soare?!
*
Te du…dar rupe vălul mrejii
Ce m-a ascuns și te-a ivit,
În anotimpul dulce-al vrajei
Ce te-a șoptit când te-am dorit!
***
Însă cum să te lupți împotriva veșniciei și a întrebărilor ei, ca să o răpui, ca să câștigi împotriva ei?!
***
[12 aprilie 1977]
Iubitul meu, alesul meu, tu erai Făt-Frumosul viselor mele, pe care îl căutam, îl așteptam. Și o viață l-am așteptat ca să vină din pribegiile lui pe țărmuri de glod și foc, de văzduh și de duh.
Te-ș fi urmat…Și te-am urmat până la capătul pământului, al puterilor și al zilelor mele.
Iar eu eram aleasa iubirii tale, văpaia gândurilor, mireasa viselor tale și Cosânzeana aleanului tău.
Dar de mult ai uitat cine am fost și cine erai. Și niciodată nu ți-am pretins mai mult decât să fiu visul și gândul tău.
Tu m-ai vrut roaba ta…Și roabă ți-am fost. Și roabă m-ai făcut…Dar tu n-ai fost și nu te-ai făcut robul meu. Și nici eu n-am vrut asta.
Dar îmi pare că tu ești cel ce ai pierdut prin asta. Și eu sunt cea care am câștigat robindu-mă ție.
Căci iubirea mea a rămas statornică și a crescut în toate lucrurile și faptele.
***
Blue eyes[1]
Mireasa gândurilor mele,
Egala pulsului în Rai,
Fecioară fragedă de grai
Mișcând rotirile de stele.
*
De unde suntem mă chemai,
Când te pierdeai între inele
Și pâlpâirile de stele
Uneau culorile din Rai…
*
Sfântă Fecioară între stele,
Tu rozul purpurei erai
Și alter[2] chip în puls de Rai
Și fulgerul schimbării mele.
*
În veșnicie suntem și nu,
Un chip avem: când eu, când tu,
În Duh de slavă când pierim
Culori și chipuri noi privim![3]
*
Când tu ești floare,
Eu sunt soare.
Când eu sunt vânt,
Tu ești pământ.
Tu ești cireș,
Eu sunt căldură,
Must vioriu,
Cireașă pură.
***
Si tacuises, philosophus mansises. // Dacă tăceai, filosof rămâneai.
***
[20 aprilie 1977]
De-acum iubirea
nu-mi va mai surâde
decât din cerul pustiit de foc.
*
De-acuma, din pocal, otravă
voi bea, încremenind pe loc[4]!
*
Din vânt și din val va curge sânge,
uscate s-ar izbi sunând,
uitate, mările-nghețate
și visul mort și mortul gând.
*
Tunete, fulgere-ncordate[5]
în scânteieri se prăbușesc,
pe bolțile întunecate
sunt umbra fiului ceresc!
***
Prin țesătura înflorată
Carne, os și sânge port.
***
Din iadul beznei se ridică
Iar bubuit clocotitor,
Torentul vieții se despică
Rupând văzduhul cântător.
*
Tristețea surpă bucuria
Din vadul vieții nebătut[6].
***
[6 iulie 1977]
În dragoste e bucurie. Și bucuria nu are margini. Ea e dar și dăruire.
Bucuria nu are întrebări. Dragostea însă are.
Întrebările dragostei sunt mirări care adâncesc bucuria.
Dacă dragostea nu e adâncă întrebările o epuizează. Dar dacă e atunci întrebările se topesc în profunzimi de bucurii fără de margini.
Totul devine plutire, topire, difuzie, profunzime. Și norii bucuriei se difuză, capătă culori de vis. Și culorile devin muzică izvorâtoare cu nuanțe aurii, viorii și argintii.
Le-am văzut, le-am auzit și simțit cu trupul și sufletul etern și infinit.
Și alte păreri și necredința voastră nu mă pot convinge să păstrez tăcerea despre acestea.
***
De ce subtila frumusețe
Te-a prins în undele-i de joc?
De ce mă zbucium de tristețe
Sub ochii tăi de jar și foc?
*
De ce cu sufletul te-nvălui
Și inima ta strigă-n dor?
De ce în preajma ta mă nărui
Ca soarele intrat în nor?
*
Tu ești sfârșitul ce mă-nghite
În întunericul afund,
Nu mă pot rupe de ispite[7],
Care destinul mi-l străpung.
***
[7 august 1977]
O forță mă atrage spre-ntuneric
Deși mă-nclin înspre lumină,
Din fapte, din dorințe, vis de noapte
Se naște și mă sorb întru adânc,
Mă-ndeamnă întunericul să-l cânt.
***
Sufletul meu te-nvăluia.
Prin sângele meu calcă pasul tău.
Gândurile plutind te cheamă
și tu nu vei veni.
*
Că tu nu ești din mine.
Și eu te strig să vii.
Și zadarnic aștept.
*
Tu nu ești din mine
și aș fi vrut ca să fii.
*
De-acum înainte,
părerile de rău sunt târzii.
*
Și toate au fost…prea târzii.
***
Paul Valéry[8] dezvoltă puncte de maximă spiritualitate, puncte abia perceptibile și acestea sunt, în fapt, vârfurile geniale ale operei sale.
*
Raportarea lui Valéry la opera Faust a lui Goethe[9].
Ce păcat că nici până astăzi nu am putut citi, decât în mod fragmentar, din Mon Faust[10] a lui Valéry[11].
[1] În engleză: ochi albaștri.
[2] În latină: alt.
[3] V. eliminată: Gingaș, în flori culorile-nflorim.
[4] V. eliminată: încremenitul joc.
[5] Idem: Tunete, fulgere scăpate.
[6] Nebătut cu pasul, nestrăbătut, netrăit.
[7] V: Neîntreruptele ispite?
[8] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Paul_Val%C3%A9ry.
[9] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Goethe%27s_Faust.
[10] În franceză: Faustul meu.
[11]A se vedea: http://fr.wikipedia.org/wiki/Mon_Faust.