Amiaza nopții
Răutatea rece și arogantă n-are entuziasm și râde de greșelile celui ce este numai suflet și care se mai împiedică, uneori, alergând.
*
Omul sec și cimentuit în mulțumirea lui de a fi munte de sare, el, care este de tot derizoriul, nu se ia în derizoriu.
*
Am văzut și văd înmormântarea oamenilor în griji, în materie, în lucruri…înfășurarea lor ca într-un giulgiu…
Cum de au înțeles oamenii că pământul acesta e singurul lor orizont? Atâta lipsă de noblețe și de spirit…atâta goană după a trăi, știind că…vei muri și că poți să mori în orice clipă.
*
Durerea are un prag maxim peste care nu mai simți că există. Devii imponderabil…
*
Vor să-și audă gândurile în ceilalți, să-și vadă dorințele în ceilalți…
*
Idolatrie înseamnă să fii numai materie, să vezi numai realitatea, numai lumea brută, fără niciun fel de elasticitate interioară.
*
Spiritualitatea înseamnă să vezi prin materie: prin ziduri, prin trupuri, prin evenimente, să vezi conținutul lor prelungindu-se într-un sens, într-o direcție a viitorului. Ea te face fiabil pentru dureri pătrunzătoare, care se infiltrează ca apa prin crăpături și trece dincolo.
*
O lacrimă îți aduce inima la suprafață.
*
Înțelepciunea, învățătura și frica de Dumnezeu nu au sfârșit. La toate am văzut sfârșit, dar acestea nu au sfârșit.
*
Materiale sunt nu numai lucrurile, ci și înțelesurile superficiale ale lor.
*
Mila lui Dumnezeu, „nebunia crucii”, smintește pe oameni. „Iudeii cer semne și elinii caută înțelepciune”, zicea Sfântul Pavel. Adică unii caută simboluri și alții speculația minții, dar nici unii, nici alții nu se așteptau ca Dumnezeu să se facă trup și să stea cu ei la masă.
*
Un mare dușman al omului e logica lui pur umană. Cea care nu-i lasă pe musulmani să conceapă că Unul Dumnezeu este Treime de persoane și pe indienii brahmani sau budiști să gândească pe Dumnezeu ca Persoană, considerând că e o realitate nedefinită și impersonală.
Între aceste rațiuni umane, Dumnezeu ne ia prin surprindere. El este pentru cei ce-L caută și nu se satură cu orizonturi de pământ și de piatră.
Nu numai iudei ori elinii nu se asteptau, dar nici macar sfintii Ingeri nu puteau concepe asa ceva.
In cap. despre Sfintii Ingeri, Pr. Staniloae aminteste acestea.
Si rolul omului in sanul tuturor acestora e imens:sa-nduhovniceasca lumea vazuta si trupul.
Fericitul Ilie a vazut impletirea ambelor lumi, si a cate altele necugetate…
Multumim imens pentru neclintirea in cele nebiruite, parinte!
Am citit in Octoihul Mare ca unul din atributele cetelor nevazute e si neclintirea in bine, in cinstirea adevarata!
Astfel inteleg eu textele din TPA.