Greșelile iubirii

În predica referitoare la pomenirea Fericitului Ilie văzătorul de Dumnezeu s-a strecurat…o greșeală. Cineva a remarcat asta…

Greșeala constă în aceea că se împlinesc 6 ani și nu 7 (cum am specificat în titlul și în textul predicii) de la adormirea sa.

Cum de am greșit un lucru atât de important e întrebarea, nu? Sau din ce motiv am greșit?

Răspunsul: din iubire.

Tataie Marin a împlinit 7 ani și Fericitul Ilie 6 ani de la adormirea lor. Și pentru că noi facem pomenirile la un loc, și când îl pomenim pe unul îi pomenim pe toți la un loc, tocmai de aceea am încurcat anii…dar nu și iubirea pentru ei doi…și nici grija pentru toată suflarea adormită a acestei lumi.

De aceea cred că nu am încurcat lucrurile cu adevărat importante: iubirea și recunoștința.

Și atunci când ne aducem aminte de cei vii și de cei adormiți care au trecut prin viața noastră trebuie să ne manifestăm într-un mod profund, autentic, recunoscător.

Un comentariu la „Greșelile iubirii”

  1. Neaparat tb. pomeniti: „tataia’ si Fer. Ilie, neaparat.

    Si e bine ca se va sti ca nu-s inca 7.

    Mi-amintesc intr-una din scrisorile Pr. Pavel Florenski catre familia sf-sale ca-i indemna iubitor sa nu uite de astfel de pomeniri ale adormitilor.

    Ce alta mangaiere sa putem avea, cand stim ca cei dusi dincolo cresc si ne cresc?

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *