Scrierile complete ale

Fericitului Ilie văzătorul de Dumnezeu

şi viaţa sa,

comentate

de către

ucenicul şi fiul său întru Domnul,

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş

Vol. 8

(al 6-lea caiet manuscriptic)

Paginile 345-357

***

Imn naturii

De frumusețe voi muri flămând,

de-alunecare zveltă în avânt,

a formelor în limpezimi de gând,

când florile se scutură în vânt.

*

Că te-am iubit sub strașina luminii,

făptură mlădioasă, pârguită,

când te priveau în taină toți vecinii

de plâns, de-alean, de doruri ispitită…

*

Că nu erai de nimeni cunoscută

și tu doreai, doar tu să te cunoști

prin tine însăți, cea necunoscută,

și să cunoști a gândurilor oști

*

Și de-am iubit cu patimă furtuna

era de dragul tău, ca să mă pierd,

cu viforul de forme să fiu una,

să pot adânc adâncul să-ți dezmierd.

*

Dar tu tot fugi și eu rămân în urmă

să te privesc pierzându-te din ochi

iar patima și dorul cugetul[1] mi-l scurmă

noi profunzimi prind forme și dau ochi.

*

Și voi muri flămând de frumusețe,

căci am iubit și dansul și făptura

îmbrățișate-n farmec să ne-nvețe

ce dragoste ascunde nefăptura.

***

Că arta e contact

cu ce e și e fum

și piere de sub tact…

O, călător și drum![2]

***

[28 septembrie 1978]

Din amintiri trăim în viitor,

Iubita mea iubirea mi-a păstrat,

În calmul serii gândul nevisat

Ca să visez în inimă surpat.

***

Despre forțe[3]

Există forțe materiale, fizice și există forțe psihice și altele spirituale. Pe diferite trepte, nivele sau încrengături, substraturi.

Oricum am vrea să le spunem sunt aspecte care există, pe care le primim sau care se găsesc în echilibru sau dezechilibru ori în căutare de echilibrare sau pornite spre dezechilibrare.

Vreau să vorbesc despre forțele în echilibru (aproximativ vorbind). Căci forțe perfect echilibrate dacă se găsesc sau nu depinde de o serie de factori de existență sau de judecată.

Forțele în echilibru spiritual: în momentul când un factor dispare sau absentează intermitent sau temporar face să se resimtă diferențe la nivelul echilibrului.

Inițial apare starea de dezechilibru, care poate să se continue și să se permanentizeze. Sau să meargă spre anihilarea totală a echilibrului, căreia îi urmează prăbușirea.

Ori, într-un caz favorabil, să se refacă un echilibru sub alte forme, continuând în acest fel echilibrul existent.

Așa se explică apariția grupurilor sociale, dintre care grupul familiei este celula de bază.

De echilibrul și forța acestor celule[4] depind structurile și metaconstrucțiile sociale, forța și viabilitatea lor ulterioară.

Aceste forțe sunt într-o permanentă schimbare pro sau contra echilibrului. Dinamica lor, dacă este accentuată, este optimizată, încurajată, devine rodnică.

Dinamica regresivă este însă pesimistă, neîntreprinzătoare, uneori statică și dezagregantă.

***

Strigați din surle și din bucium

din prăbușiri, din chinuri și din moarte,

din bucurii, din flăcări și din zbucium,

din tot ce aripi va să poarte

*

Fanfare-n simțuri și furtuni,

în gânduri fulgere s-aprindă…

Tu, bezna nopții, stea detuni

lucind în veșnică oglindă!

*

Să crească-n ceruri noi inele,

culori și bucurii în spume,

ce rezidindu-se-ntre ele

să scânteieze-n nouă lume.

*

Ce vifor mare ne cuprinde!

Noi constelații se deschid!

Că spiritul nu-l mai cuprinde

nici trup, nici vorbă și nici gând.

*

De aceea umblu peste valuri

și bat cu vântul și pustiul,

să-mi suflu veșnicele maluri,

căci nu e moarte….E doar viul!…

*

Etern, de-a pururea în slavă,

și în țarini, și-n adânc,

și nu e casă, nu e navă

și nu e zid ce să nu-l plâng![5]

***

[12 decembrie 1978]

De-ați auzi ale norilor dulci cânturi

Și ați vedea cu ochii lumi ce nu-s

Decât în cerul soarelui apus

V-ați risipi cu drag în patru vânturi.

*

Când pieptul meu se vântură spre zări,

Ce dor mă poartă nu pot să-l răpun

Și-n strălucirea soarelui apun

Cu mările în limpezi destrămări.

*

Și mă adună aburi și culori

Ce vaporoase, fără-ntruchipare

Răsar, și aninându-se-a* cântare

Pe apele ce-mi fulgeră-n fiori.

***

[5 februarie 1979]

Ne-am scurs cu veacul,

clipă în pridvor

și umbră ce se pierde

în vânt și nor.

***

[11 martie 1979]

Gânduri astronomice

Genuni de neguri se arată

sorbind lumina întrupată;

și în energie afânată

lumina învie, necreată.

*

Iar cosmice-nfloriri de sus

sunt raze-ntoarse spre apus

de-atâta dor, de-atâta dus,

acuma sunt și parcă nu-s.

*

Fântâni ce cad, fântâni cer sorb

întru-ntuneric tot mai orb,

și albul cald* și negrul corb

spre negrul corb, spre negrul corb.

*

Și-adoarme totul în răstimp…

Și din tăcere iar…în timp,

țâșnesc havuze-n contra-timp,

cresc norii cerului olimp[6].

*

Visez genunile de aur

și de argint și de vâlvori,

încolăcite de balaur

și-arzând în miile de sori.

*

Cum nu-i sfârșit, nici început

din veșnicii în veșnicii,

biet început în ne-nceput,

iuțeala curgerii sfâșii!…

*

De-atât de sus privind mișcarea

și curgerea luminii-n foc

văd tot cuprins de nemișcare

și spațiul piere și nu-i loc [7].

*

Când toate-s fulgere ce curg

nemișcător ne pare cerul,

ne-ncremenește adevărul,

coroanele rotind ne scurg.

*

Prin timp și spațiu să purtăm

cununi în noi, încununând…

La nunta cui mâncând și bând?!…

Plecați-vă, să ne-nchinăm!

*

Să ne-nchinăm, să lăudăm,

cântarea-n noi s-o-nflăcărăm,

de din adâncuri de tării

în bucurii pierind de vii.

*

Surpați de patimă și dor

în trup de duh nepieritor

când sunt sorbit[8] să fiu nemuritor

n-am bucuria ca să mor.

***

[Urmează trei pagini nescrise.]

***

III

Nu coborî din veșnicie!…

…Mă cheamă iar pururi[9], Marie,

Din negurile ce m-adie!

*

Căci ideile, impulsurile, simțirile, vorbele îngerești nu au structura și conținutul celor omenești decât prin asemănare.

Bucuria e atmosfera permanentă a duhului îngeresc, care e permanent în Dumnezeu. Și chiar întristarea sau alte sentimente asemănătoare ei, ca durerea, teama etc. nu alterează, nu schimbă fondul, ci uneori nuanțează tabloul, peisajul precum culorile.

De aceea ei sunt feriți de cădere. Și noi vom fi ca ei dacă ne vom învrednici [de această stare duhovnicească].

*

IV

O, negura mă tot subție[10]

De ce m-am rupt de veșnicie,

Marie, pururea Marie!

***

Communication des Anges[11]

Comunicarea între Îngeri și între Îngeri și oameni se face prin suflu concentric de zone de cercuri.

O zonă concentrică de lumină se apropie de alta ca sfera unei flăcări sau a unei lumini de zona unei alte flăcări.

Ele se pot întrepătrunde. Pot trece una prin alta. Se pot suprapune. Pot coexista în același loc.

Și din punct de vedere material există această posibilitate deși o lumină mai mică dispare și nu se mai observă în cadrul unei lumini mai puternice.

Comunicarea se face atunci când inima sau duhul tău simte o dulceață sau vede o lumină de o nuanță diferită, proaspătă, grăitoare sau aude susurând o voce.

***

I

2. Roz-alb, culoarea ta cea vie,

Pierdută-n zare[12]

3. Se pierde în zarea ce învie

1. Coboară, dulcea mea, Marie!

*

II

Robit pridvorului ceresc,

Pe lespezi cad și pribegesc

Și-n ce găsesc nu mă găsesc!

***

[Fragment de filă A4 (care a fost ruptă în 4 bucăți),  care e notat cu 9 (scris cu creionul) și care conține două fragmente, din două stofe, scrise cu pix de culoare roșie.]

Dec

întrup

lucrar

de m

trupur

*

Ocean de spirit m

Și timpul gol s-ap

Din soare vin lume

Culeg în roua zi


[1] V: sufletul.

[2] Variantă a strofei de la p. 333.

[3] La această pagină am găsit un semn de carte nescris. Pe el există doar urme de pix de culoare neagră și verde.

[4] A familiilor umane.

[5] E a doua variantă a versului final. Prima era: și niciun zid, și nici nu plâng.

[6] Cresc norii slavei dumnezeiești din cerul prea înalt.

[7] Ultimele două versuri au variante eliminate cât și variante păstrate în M.

Variantele eliminate de autor:

„mă simt cuprins de nemișcarea

cea fără spațiu, fără loc”.

Ultimul vers al strofei prezintă și varianta: în care spațiul n-are loc.

Variantele păstrate de autor:

„se-ntinde alene nemișcarea

și spațiul piere-n gând de foc”.

[8] Cu sensul de absorbit de lumina dumnezeiască. Varianta primă, eliminată: sortit.

[9] Mă cheamă din nou în veșnicie, Pururea Fecioară!

[10] Mă tot subțiază

[11] În limba franceză: Comunicarea între Îngeri.

[12] Vers eliminat de autor.

Did you like this? Share it: