Prezentul competitiv
Vezi că se uită cu invidie, dacă…altul are ceva mai mult.
Întotdeauna dorința de a avea. Niciodată dorința…de a nu avea.
Puțini sunt cei ce se mai gândesc: uite săracul om, cât e de nefericit și cât de fericit sunt eu! Cei mai mulți vor croaziere, vile, bani, să înoate în bani.
Ești prost dacă nu ai! Și ești deștept dacă ai. Deci a fi bogat e o problemă intelectuală.
Trebuie să-ți arate că are, ca să nu-i jignești inteligența.
Competiția e dură în ziua de azi. Și odată intrat în competiție, trebuie să te țină curelele. Să te țină, chiar dacă te strâng, chiar dacă te simți nefericit și neîmplinit.
Apropo, au uitat să ne spună că alergarea nu duce nicăieri…că ți se pare că-ți trece vântul prin plete, când nu ai timp să miroși nici iarba, nici asfaltul.
Asta si pe vremea profetului Ieremia.
Am citit pe la cap. 5 , cred, despre vie, si despre aceleasi mentalitati mentionate in articol.
Oare se va schimba vreodata „nous”-ul din noi?
Hmmm….