Scrierile complete ale

Fericitului Ilie văzătorul de Dumnezeu

şi viaţa sa,

comentate

de către

ucenicul şi fiul său întru Domnul,

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş

Vol. 8

(al 6-lea caiet manuscriptic)

Paginile 377-382

***

[6 ianuarie 1978]

O părere

Eram închiși prin vrerea oamenilor și din voia lui Dumnezeu. Dar în închisorile românești s-a creat o situație de concentrare de forțe spirituale, care îi urcau pe cei închiși treptat-treptat spre Dumnezeu.

Oamenii se purificau prin suferință, prin tăria credinței, prin jertfă. Unii au murit în credință. Alții nu au cedat ispitei și s-au înălțat la ceruri ca Sfinți și numai Dumnezeu știe câți sunt Sfinții aceștia.

Cu unii dintre noi se întâmplau lucruri minunate, minuni, și pe acestea le comunicam între noi. Însă multe dintre minunile lui Dumnezeu cu noi au rămas necunoscute.

Alții, printre care am fost și eu (și mărturisesc aceasta din necesitate și fără pic de mândrie ci, dimpotrivă, cu oarecare teamă de a nu necinsti harul dumnezeiesc), am avut vedenii, iar eu, pentru o vreme, am fost adumbrit de slava Lui, pentru că în mine a sălășluit, în mod neîntrerupt, harul lui Dumnezeu.

Și în lăuntrul luminii Lui am văzut atâtea măreții dumnezeiești, cât nu am putut să văd și nu voi putea să văd vreodată pe pământ, chiar dacă aș trăi zeci de vieți.

Și acum mă întreb, dacă noi am fost eliberați?! Este cert că a fost voia lui Dumnezeu.

Pentru că, după cum ni s-a spus, conducerea statului avea alte intenții cu noi. Nu doreau să ne ucidă, să ne desființeze fizic, ci să ne desființeze ca ființe spirituale, să facă din noi orice, să ne transforme în animale, în trădători, în sperjuri și să nu ne mai lase să fim oameni și în niciun caz nu doreau să ne facă Sfinți.

Însă au ajuns la concluzia că prin tortură și chinuri unii au devenit Martiri, alții s-au întărit în Duh dumnezeiesc și aceste lucruri nu au mai convenit stăpânilor noștri cu gânduri diabolice.

Și ni s-a spus nu odată: „Noi nu vrem să vă ucidem, să vă luăm viața, ci noi vrem să vă prăbușim sufletește, să vă distrugem credința, să deveniți niște cârpe, niște zdrențe sociale, niște murdari trupește și sufletește. Și atunci veți putea muri, când veți deveni gunoaie și scârbe”.

Sau ne strigau: „Aceasta vă e soarta! Societatea nu are nevoie de voi. Sunteți niște lepre, niște nebuni”.

Și aveau puterea aceasta de a ne dezumaniza. Au dovedit-o într-un rând la Pitești, cu tineretul anilor 1948-1950, când datorită metodelor diabolice cu care i-au schingiuit aproape toți au căzut.

Dar harul lui Dumnezeu a lucrat și iadul a fost întrerupt. Și cei care fuseseră în acest iad de la Pitești, rupți, jupuiți, jefuiți trupește și sufletește de toate podoabele frumuseții lor trupești și duhovnicești au început să-și revină.

Însă acțiunea diabolică a continuat. Și cei care căzuseră odată au devenit mai tari, mai experimentați și nu mai cedau preferând moartea.

Marelui spirit negativ, Satanei, de bună seamă că nu-i convenea această citadelă deopotrivă a căderii și a înălțării oamenilor.

Pentru că duhurile celor morți se îndreptau spre ceruri purificate iar cerurile începeau să coboare la ei și să îi îmbărbăteze pe cei care rămăseseră în temnițe.

Conștientizau tot mai bine drumul lor. Se simțeau fumul de jertfă care se înălța spre cer.

Și atunci Satanei nu i-a mai convenit răbdarea lor și a risipit această citadelă spirituală, pentru ca să destrame unitatea spirituală, forța care-și crea drum spre cele mai înalte ceruri.

El știa că turma risipită poate fi mai ușor hăituită prin ispitele de toate zilele. Și tot la fel, știa că cei care nu fuseseră învinși de bici și trudă pot fi învinși de plăceri și de starea de bine.

Trebuia să încerce totul pentru ca Spiritul lui Dumnezeu să Se retragă din oameni. Vroia să Îl învingă pe Dumnezeu în ei.

Și acesta e motivul pentru care am fost eliberați din închisoare [în 1964]. Acesta a fost temeiul Satanei dar și opinia conducerii de stat.

Cerbicia luptei a încetat.

Ce va urma?

O lungă perioadă de lâncezeală spirituală, de stagnare. Suntem căldicei acum. Și pentru acest motiv Domnul ne va vărsa din gura Lui dacă nu vom deveni fierbinți.

Dar pe care temei să ne înfierbântăm [duhovnicește]?!

Pe temeiul credinței în Dumnezeu, pe temeiul iertării tuturor acelora care ne-au făcut răni dar care ne-au creat, împotriva voinței lor, condițiile afirmării și ale întăririi credinței noastre, adică condițiile prin care să devenim Martiri și Sfinți.

Mă întreb însă dacă iertarea ne înfierbântă credința. Nu, ci ea ne creează însă un mediu favorabil propășirii, creșterii spirituale.

Ceea ce trebuie să facem acum e să ne înfierbântăm pentru creșterea în Duh, să ne înflăcăreze desăvârșirea spirituală, să ardem de dorul de a ne urca spre ceruri, pentru a ne învrednici până într-acolo încât cerul să coboare la noi iar Iisus să-Și găsească locaș și altar în sufletele și trupurile noastre.

Pentru aceasta să ne înflăcărăm și să ardem, să fim făclii, pentru ca nor nimbus și fulger divin să ne străbată!

Să ne înflăcărăm de lupta cu noi înșine, cu răul din noi și răul din lume să rămână pe planul al doilea în lupta noastră.

***

[1 februarie 1978]

Mi-a rămas ca un semn de întrebare până astăzi faptul că la începutul eforturilor mele mistice mi-a apărut arborele, care se profila la orizontul vederii în spirit.

Ulterior m-au bântuit[1] nenumărate și felurite  semne și simboluri mistice, dintre care unele îmi erau cunoscute, ca steaua ebraică[2], svastica sanscrită[3] sau pagoda budistă[4].

Și am înțeles că pe drumul creșterii și descoperirii lumilor spirituale e nevoie ca omul să treacă prin toate stadiile pe care omenirea le-a parcurs.

Însă toate aceste semne și simboluri le vedeam în duh fără voia mea, fără participarea gândirii mele sau fără dirijarea gândirii și a concentrării mele în această direcție.

Abia azi, citind studiul Coloana cerului al lui R. Vulcănescu, unde se referă și la sensul arborelui și a mitului cosmic legat de acest simbol, am conștientizat faptul că apariția arborelui inițial[5], prin care am pătruns în Împărăția cerească, se datorează „mătcii noastre spirituale”, după expresia lui [Lucian] Blaga[6].

Pentru că nenumărate sunt căile pe care se poate ajunge la Dumnezeu și în Împărăția Lui.

***

Coloana fără sfârșit este un simbol, un simulacru al coloanei infinite a cerului, pe care adeseori am văzut-o spiritual.

Și ea este alcătuită din sfere, unghiuri și arcade, în care e sălășluită slava Prea Sfintei Treimi și Împărăția Sa, care fiind în afară de timp și spațiu există în fiecare punct al ei și în totalitate, și se deschide și se închide multiplicându-se la infinit.

Și undeva, la începutul unuia dintre caietele mele, am înfățișat această vedenie a coloanei infinite a cerului, așa după cum am văzut-o, într-un desen.

***

[10 decembrie 1978]

Mi-au trebuit ani de zile ca să-mi limpezesc oglinda sufletului meu. Ani de eforturi. Și eforturile acestea înseamnă înlăturarea gândurilor, a pasiunilor, a imaginilor produse de fantezia mea debordantă.

Și când oglinda sufletului meu a rămas pură, atunci în și din adâncul ei mi s-a revelat cerul, creația dumnezeiască, bogăția dumnezeiască a Împărăției Sale.

Și lumina Sa mi-a izvorât lumi palpabile duhovnicește, vizibile cu ochii inimii, audibile cu duhul meu, mai vibrante, mai vii, mai consistente decât realitatea materiei noastre terestre.

Astfel am ajuns la certitudinea lumii spirituale a Dumnezeirii creatoare din veci și până în veci.

***

[La această filă am găsit prețul unui fular, sub formă pătrată.

Pe prima parte scrie:

C.A.P.D.M.  – AREFU

Produsul: Fular

Dimensiuni: 130 x 30

Articol: JNA

Model: Brașov

N.I.C.I.C : 2269986

Preț:

C.M.C.I : 49

Data fabricației: 1988

Viza CTC:

*

Pe verso apar doar urme de pix de culoare albastră.]


[1] Aici a bântui e folosit cu sensul de m-au străbătut și uimit diverse semne și simboluri în vederea duhovnicească.

[2] A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Steaua_lui_David.

[3] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Svastic%C4%83.

[4] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Pagoda.

[5] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Pomul_vie%C8%9Bii.

[6] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga.

Did you like this? Share it: