Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

istanbul escort istanbul escort beylikduzu escort istanbul escort

Zi: 8 mai 2011

Ratarea unui învingător [2]

Partea întâi

***

Cap. 2: Baobabul românesc (p. 39…

„întrebări atât de puțin incomode” (41); „eternele aspirații” (42); „otuzbirul (?) Moscovei” (42), otuzbir = joc de cărți dar și violență, abuz de putere[1].

Identitate „excesiv” de răsăriteană? (42). Ce are comunismul însă cu răsăritenismul ortodox?

„inserturi” de două ori (42); un „soi de duș scoțian, foarte rece-foarte cald” (42); „să oblitereze cu totul” (42); „logica unui topometru ori a unui…geolog” (43); „hurducăite” (43); „tranziția este principalul vinovat al întârzierii” (43); „o gogoriță propagandistică” (43); „guvernul dlui [Adrian] Năstase ar fi dormit liniștit având corupția la căpătâi ori la picioare” (43).

Politica României sub Ion Iliescu a fost una „reactivă” (43) și nu „pro-activă” (44).

„pe plan intern, realitatea rămâne sumbră” (44); „bine lustruita imagine pentru export” (44); „o decorație consternantă” (45) în loc de: „care a consternat”.

Titlul celui de al 3-lea text: Iluzii costisitoare (46).

„eșecuri de culise usturătoare” (46). De ce nu: tumefiante, exasperante, grobiene, mefistofelice? Usturarea e legată de sare

„faimosul cot românesc” (46). Adică dăm cu cotul, din coate, ne facem loc a neam prost…Adică profităm de durerile altora.

„labilități stânjenitoare” (46); cancelariile occidentale sunt „tentate să închidă ochii în fața unor abuzuri [ale puterii din România n.n.] care-i scandalizează pe autohtoni”, (46) adică pe români.

Nu sunt vinovați copiii de opțiunile și comportamentul părinților lor (47), spune autorul. „Dar atunci când dl [Petre] Roman dovedește că nu e cu nimic mai breaz decât mediul din care se trage, nu văd niciun motiv de a nu i se spune verde în față cine este” (47).

Pentru a doua oară în carte subst. futilitate[2] (47).

„la fel de infantil” (47); „hărmălaia” (47); „disidenți de seră” (47), adică niște clone; vechii comuniști „de omenie” și „lupii tineri” ai nomenclaturii comuniste (47).

Autorul spune că propulsarea politică la demnitatea de premier a lui Adrian Năstase a fost datorată apartenenței „la clubul foarte puternic al foștilor înalți nomenclaturiști” (47). Adică e „ginerele dlui Angelo Miculescu[3], longevivul nomenclaturist care a păstorit un domeniu mănos precum agricultura” (48).

„Pe plan intern, uneori o conjuncție atârnă mai greu decât o propoziție”(48) (?!).

„un zâmbet compătimitor” (48).

Autorul s-a întors în România în 1990 (48).

„strigat pe românește” (48); „muștiucul goarnei sale anti-toate” (49); „democratura” (50); „dictablanda[4]” (50); Miron Cozma[5] = „Cromwell[6] al huilei românești” (50) [comparația e doar pentru umor și nu pentru similitudini]; „coada listei” (51); „în speranța că unde a mers mia, o să meargă și suta” (51).

Pentru a doua oară despre trădătorul decorat: Mircea Răceanu (51)[7]. Studierea holocaustului evreiesc în România (51).

„se aud trosnind fălcile” (51); „foșgăială” (51), de fapt „fojgăială”[8]: cuvântul atât de oripilant pentru mine când nu are nimic de-a face cu contextul; „strapontina[9]” (51); „somnul indiferenței” (52); „mai mult decât tranșante” (52); „un necesar exercițiu de igienă morală” (52); „deraierile funambulești ale dictaturii comuniste” (53).

Funambulesc înseamnă echilibristic, acrobatic dar și bizar, excentric, extravagant[10]. Cred că a mers pe bizare aici.

A opera [a vorbi în termenii unei n.n.] cu vinovății colective este inadecvat și riscant” (53).

„mai întotdeauna politica struțului are prețuri exorbitante” (53); „prăsila” (53) pentru „urmașa”; „un recurs mort încă din start” (53); „incapacități cronicizate” (53).

Laitmotivul articolului Pluta: „România face pluta”(54) aidoma româncei Roxana Grumăzescu, care căzând în apele Atlanticului, deși nu știa să înoate, a rezistat timp de 12 ore făcând…pluta (53).


[1] Idem: http://dexonline.ro/definitie/otuzbir.

[2] Idem: http://dexonline.ro/definitie/futilitate.

[3] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Angelo_Miculescu.

[4] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Dictablanda.

[5] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Miron_Cozma.

[6] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Oliver_Cromwell.

[7] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Mircea_R%C4%83ceanu.

[8] Idem: http://dexonline.ro/definitie/fojg%C4%83ial%C4%83.

[9] Idem: http://dexonline.ro/definitie/strapontin%C4%83.

[10] Idem: http://dexonline.ro/definitie/funambulesc.

Pachetul de memorare (17-18)

Pagina a 17-a

Prepoziția cu Abl.

a = de

ab = de către

abs = de la

absque = fără

de = de, despre

coram = înaintea

clam = pe ascuns

cum = cu

ex / e= din

sine = fără

tenus = până la

pro = pentru

prae = înainte

*

Prepoziții cu Ac. și Abl.

Sunt cu Ac. când se arată mișcarea și cu Abl. când se arată starea pe loc.

in = în

sub = sub

super = deasupra

subter = dedesubt

*

Cu Ac., complementul din care prepoziția face parte răspunde la întrebarea quo? încotro?

Cu Abl., complementul răspunde la întrebarea ubi?unde?

***

Verbele deponente sunt cele care se conjugă la diateza pasivă și se traduc la activ.

Ex: indicativ prezent (aspernor), infinitiv prezent (aspernari), indicativ perfect (aspernatus sum) = a disprețui

Ele au toate modurile și timpurile diatezei pasive și totuși se conjugă la activ participiul prezent și viitor, infinitivul viitor, supinul și gerunziul.

Le lipsește infinitivul viitor la pasiv.

***

Verbele semi-deponente sunt cele care se conjugă la diateza activă la modurile și timpurile derivate din prezent și la diateza pasivă la modurile și timpurile derivate din tulpina perfectului.

Primele două forme cu activul, ultima cu pasivul.

Avem doar 6 verbe semi-deponente în limba latină:

1. audeo, audere, ausus sum = a îndrăzni

2. gaudeo, gaudere, gavisus sum = a se bucura

Pagina a 18-a

3. soleo, solere, solitus sum = a obișnui

4. fideo, fidere, fisus sum = a se încrede

5. confido, confidere, confisus sum = a se încrede în cineva

6. diffido, diffidere, diffisus sum = a nu se încrede

***

Verbe neregulate

volo = eu vreau; velle = a voi; voluisse = a fi voit

nolo, nolle, nolui = a nu voi

malo, malle, malui = a prefera

eo, ire, ivi, itum = a merge. Rădăcina este i. Se schimbă i în e înainte de a, o, u.

*

În compusele lui eo se conjugă numai eo iar prepoziția prefix rămâne neschimbată.

Ex: adeo, abeo, exeo, intereo.

La fel se petrec lucrurile și cu cuvintele care au în componența lor pe ferro, ferre, tuli, latum = a purta.

Ex: affero, aufero, confero, defero.

Prima formă și a doua e prezentul, a treia e perfectul iar a 4-a este supinul.

La tema prezentului e și i cad înaintea lui s și t din terminații.

*

Fio, fieri, factus sum = a fi făcut, a deveni. E folosit drept diateză pasivă a verbului facio. Acesta se conjugă la indicativ prezent și la modurile care decurg din el cu diateza activă iar la perfect indicativ cu diateza pasivă.

*

La facio apar verbe compuse cu prefix (conficio) dar și cu particulă verbală sau adverb (patefacio). Cele cu prefix schimbă pe a din tema prezentului în i. De aceea nu avem confacio ci conficio.

Pachetul de memorare (15-16)

Pagina a 15-a

Analiza morfologico-sintactică standard (în limba latină)

Substantivul

(paradigma leg/ibus)

1. substantiv

2. vine de la lex, legis

3. declinarea

4. genul

5. numărul

6. cazul

7. funcția sintactică

***

Verbul

(paradigma: anim/a/v/era/t } VT/SA/STM/D

1.verb

2. vine de la animo, animare…(a însufleți)

3. conjugarea

4. tema

5. diateza

6. modul

7. timpul

8. numărul

9. persoana

10. funcția sintactică

***

Traducerea textului

1. predicatele (linie continuă), infinitivele și participiile (linie punctată)

2. conjuncții (încercuite): coordonatoare și subordonatoare

3. se numără propozițiile. Se analizează principala în primul rând.

4. subiectul

5. complementul de obiect

6. celelalte complemente

7. atributul. Celelalte fraze la fel.

8. reasamblarea frazei. Privim la funcțiile conjuncțiilor pentru această operație.

9. se scriu propozițiile

10. verificăm dacă ne place sintaxa sau stilul.

***

Cicero: „să nu traduci cuvânt cu cuvânt ci după felul limbii tale”. După orânduirea internă, simțul intern al limbii tale.

***

Pagina a 16-a

În latină avem de-a face și cu Ablativul absolut dar și cu Nominativul absolut. Adică participiu la Abl. dar și subiect tot la Abl. Sau part. la N și subiect tot la N.

*

Conjunctivul imperfect urmează întotdeauna după un verb la un timp trecut.

*

Despărțirea în silabe se face ca în română.

*

Când avem flexiune analitică de la auxiliar aflăm diateza, modul, timpul, numărul și persoana iar de la terminația participiului perfect aflăm genul, numărul, cazul subiectului implicat în acțiune.

*

La formele cu ambiguitate morfologică, cazul e dictat de funcția sintactică din șirul vorbirii.

*

Abl. singur are valoare instrumentală = prin + infinitivul lung.

Ex: dicendo = prin zicerea.

Cu prepoziția in Abl. devine locativ.

Ex: in dicendo = în zicerea.

Ratarea unui învingător [1]

Dorin Tudoran, Absurdistan. O tragedie cu ieșire la mare, în col. Ego. Publicistică, Ed. Polirom, Iași, 2006, 416 p. în PDF.

***

Cartea cuprinde texte ale sale publicate în România între 2002-2005 și e formată din 9 capitole (p. 5).

Vrea să scoată în evidență „ordinea interioară a întâmplărilor de hârtie” (5).

Regretă „excesul pamfletar” (6).

Acceptă caracterizarea care i s-a făcut: „un moralist dublat de un fizionomist” dar adaugă că e „nefericit” (6).

„derbedelâcul” (p. 6). Cartea e editată cu î din i.

Recunoaște că „nedreptățește” oameni în textele sale (7) însă nu o face pentru ca să se îndreptățească pe sine (7).

Autorul dorește să se știe că „nu e niciodată mai îngăduitor cu sine decât cu cei” pe care îi recenzează (7).

Gustul amar că „nimic nu pare a ne deranja mai mult decât normalitatea” (8).

Primul capitol, titlu: „Șah la orgoliu” (9). Adică șah-mat

Mărturisire: „nu mai sunt gata să mor pentru credințele și idealurile mele” (11). Motoul primului text al cărții, un interviu cu Daniel Cristea-Enache.

Debutul editorial al autorului: Mic tratat de glorie (volum de versuri). Volum premiat de Uniunea Scriitorilor. Avea 28 de ani la debutul său (11).

Din primul răspuns: una sunt cărțile, altceva sunt…scriitorii. La modul negativ. De aceea, astăzi, e „ideal…să citim zece cărți pe săptămână și să cunoaștem un scriitor odată la zece ani” (12).

Tânărul Tudoran era „un avid cititor de istorie” (12). Ironic față de glorie (12).

Primul care a văzut volumul său de debut a fost prietenul său: Adrian Păunescu (13). Acesta i-a scris și prima critică de întâmpinare.

Mama l-a dorit scriitor dar nu și tatăl (13). Masa de după premiu (14). „industria premiilor” (15).

Democrația: aproape de inima sa (16). „Democrația este un proces continuu” (16). Democrația nu se exportă și nici nu se importă (16).

„sinopsisuri” (16); „computeriștilor ” (16); nu crede că a implementat (oroare față de cuvânt) democrația în Basarabia (18).

De 20 de ani nu mai locuiește în România (19)…dar „probabil că nu există nimic mai profund în mine decât românitatea” (19).

Regretă că nu s-a ocupat exclusiv de poezie (19).

„rebeliunea mea împotriva propriului talent” 19).

I-a plăcut ce i-a spus Cristian Tudor Popescu în 2001: e „întotdeauna om înainte de a fi scriitor” (20).

Simte că s-a risipit în creația sa (20).

„mai pe șleau spus” (20) = și mai corect spus = și mai profund

Daniel Cristea-Enache crede că G. Călinescu a ratat romanul în Enigma Otiliei (21). Nu am avut această senzație.

Daniel îl întreabă de ce a renunțat la poezie (21).

Dorin răspunde: s-a lăsat de poezie pentru că a fost încurajat de „descurajantele realități înconjurătoare” (21).

„șopârlele” literare (22); se consideră „pribeag” (22); „o lume insuportabilă” (22); „unui poet îi cășunează (adică: îi cășună) pe poezie (22); „futilitate” (22); poetul are o doză mare de naivitate (22), pe care eu aș numi-o curăție vizavi de ciormoleașca lumii; responsabilitatea față de familie (22); „a nu mă perpeli la focul iluziilor” (22).

Modelul eșecului (23). Îl consider pe Leonard Cohen[1] (?) „unul dintre cei mai mari poeți de care am știre” (23).

Are tendința să publice puțin (23).

„Cu poeții și poezia e greu să faci pariuri” (23).

Daniel: „de sinistră memorie” (24).

Dorin Tudoran nu crede că a creat utopii ci prognoze (24).

„un piculeț mai exacte” (24); „tromboniștii” (24); memorialistica prezentului e pentru autor „un simptom înspăimântător” (25); împotriva paginilor de internet cu „produse de o mizerie inimaginabilă” (25)…însă acum autorul are blog;  senzaționalismul media depășește credibilul (25) și crede că „suma aritmetică a unor adevăruri subiective nu este deloc o garanție a obținerii adevărului obiectiv” (25). Însă fără adevărurile subiective nu putem afla niciodată adevărurile obiective.

„defulări de tip birjăresc” (25); „imperiul clipei” (25) cu sensul de imperiosul clipei; „îndeletnicire stupidă” (26); „satisfacție imbecilă” (26); granița dintre public și privat (26); pledează pentru „introspecții decente” (26).

Însă cum arată analizele sau confesiunile decente într-o scriere literară sau într-un articol public? Putem scrie decent dacă nu suntem decenți?

„splări de conturi” (26) sinonimă cu „spălări de bani”; „o autopromovare în care patologicul joacă un rol central” (26); „eroismul [multora dintre noi]…de a se da în stambă” (26).

Enervări personale la p. 27.

„potlogăria” (27); industria „falsei memorialistici” (27).

Însăilăm [scriem în grabă n.n.] azi ceea ce ne iluzionăm că am fi avut curajul ori doar caracterul de a fi gândit și notat ieri” (27).

Pentru că autorul remarcase pe drept că unii n-au avut, în timpul dictaturii, nici măcar „curajul literaturii de sertar” (27) darămite al disidenței.

Oferim celor de azi iluzia că „am fost mai breji [mai de-o doftă, mai curajoși n.n.] decât am fost” (27).

Nu avea cum să fie studentul lui Mircea Eliade (28).

Mărturisește că nu a fost și nu este „un apărător necondiționat al memoriei lui Mircea Eliade” (28).

Daniel spune că numai Gheorghe Grigurcu și Alexandru George mai „reîncălzesc” „calificative deloc onorante” (28).

Tot el vorbește despre revizuirea „est-etică” a unor scriitori care devin „de nerecunoscut” (28).

Același: „derapaje morale” (28); Emil Cioran l-a comparat pe Zelea Codreanu cu Iisus Hristos și îl simpatiza pe Hitler (28); „rezistența prin cultură” (28).

Autorul vorbește despre longevitatea colaboraționiștilor (29); „ipostaze dintre cele mai puțin angelice” (29); „valea liniștită a raționalului” (29); „praful de aur de pe umerii unor mituri” (29); cine e „predispus” la derapaje morale le face și în democrație (29).

Un mare adevăr: „unii dintre nemulțumiții de ieri erau revoltați nu atât de nebunia dictaturii, ci, mai degrabă, pentru că odioasa dictatură punea în fruntea bucatelor pe alții, nu pe ei” (30). Erau revoltați că nu sunt ei nebunii care o duc bine. Fraza de deasupra e cea mai bună frază a cărții de până acum.

„toroipanul ideologic” (31). Toroipan = ciomag, măciucă, bâtă dar și penis erect[2].

„sentiment de dulce perplexitate” (30); „buzduganul corectitudinii politice” (30); „nomenclaturiști la fel de stupizi și crânceni” (30). Crâncen de răi sau de proști? Crâncen = cumplit, îngrozitor, crud, violent, nemilos[3].

„prea șterși” (30) = mici, insignifianți; „ciomăgari ideologici” (30)…ceea ce înseamnă că a folosit pe toroipan ca sinonim pentru ciomag…și nu pentru…

Ciomăgarii ideologici însă, adică papagalii care impun ideologiile cu forța, nu acționează de capul lor ci „asistați cu parșivenie de idiocrați fără frontiere” (30).

Iar idiocrații sunt idioții care au puterea sau cei care fac din prostie o armă de distrugere în masă?

Și pentru că sunt fără frontiere înseamnă că idiocrații vin de afară sau sunt din România dar stau în altă parte a lumii și de acolo emit niște directive…pe care ciomăgarii ideologici le execută.

Ciomăgarii ideologici…sunt autohtoni.

Regrupări ale „victimelor” nomenclaturiste (30).

Însă „ideea de a fi trecut din întâmplare pe lângă Sala Palatului, fredonând un fragment din Mozart ori citind Hölderlin și de a fi fost împins înăuntru spre a afla, cu stupoare, că devenisei membru al noului CC al PCR ori al MAN e mai mult decât ridicolă” (31).

De ce nu au prostestato duc rău (31), spune cu alte cuvinte autorul, acoliții comunismului, atunci, în plină „epocă de aur”, când o duceau foarte bine? Însă acum, foștii comuniști, vor să inducă opinia, cum că în timpul comunismului puteau prostesta doar oamenii „de proastă calitate” (31).

„Neobrăzarea” memorialisticii false (32).

„turnători voluntari” (32); „bișnițari politici” (32)

Numai cei care s-au opus regimului comunist din România nu sunt înțeleși și acceptați (32).

„mercenarii de azi” (32); „nedumeririle mele față de practicanții rezistenței doar prin cultură apar numai atunci când unele dintre Domniile lor se iau drept altceva” (32), adică se cred altceva decât sunt sau cred că au făcut mai mult decât au făcut.

Și autorul nu crede (nici eu nu cred în faptul) că ucenicii lui Noica sau „școala de la Păltiniș” „a fost centrul ori unul dintre centrele rezistenței la dictatura comunistă” (32-33).

leatul literar” (33), pentru că leat = generație; „umorul lor rafinat” (33); „meritocrație imaginară” (33); „incapacitatea noastră aproape cronică de a privi adevărul în față” (33); „relațiile noastre s-au răcit până la înghețare” (33).

Crede că Vlad Georgescu[4] a fost ucis de „serviciile secrete ceaușiste” (34).

„refuzând adevărul dintr-un partizanat care ne orbește, nu facem nimic altceva decât a nu recunoaște că suntem cu toții supușii greșelii” (34)

Nu trebuie să judecăm un om după o singură opțiune a lui (34).

Autorul nu încurcă prietenia sau neprietenia cu valoarea autorilor de carte (35).

„schimbări de macaz” (35); diferența dintre om și autor (36); revista „Agora” e a sa (36).

Sunt de acord că „nu există întrebări neserioase, ci doar răspunsuri neserioase” (37).

A perfora cu întrebări (37); problema ratării (37). Și autorul mărturisește că s-a ratat (37).

Articol publicat în 27 ianuarie 2004 în Adevărul literar și artistic.


[1] A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Leonard_Cohen.

[2] Idem: http://dexonline.ro/definitie/toroipan.

[3] Idem: http://dexonline.ro/definitie/cr%C3%A2ncen.

[4] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vlad_Georgescu.

Opere complete (vol. 8) [28]

Scrierile complete ale

Fericitului Ilie văzătorul de Dumnezeu

şi viaţa sa,

comentate

de către

ucenicul şi fiul său întru Domnul,

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş

Vol. 8

(al 6-lea caiet manuscriptic)

Paginile 397-408

***

[10 ianuarie 1979]

Nu-i vreme mai frumoasă decât noaptea

când cerul e brăzdat și spintecat

de fulgere sub biciuirea ploii.

*

Nu-s timpuri mai înalte și mai sfinte

decât atunci când sufletu-ți șoptește

tot ce e drept, adevărat și pur

*

Nimic nu-i mai frumos în existență

decât să stai mai treaz și tot mai treaz

între primejdii care te pândesc.

*

Nu e nimic mai drag, fermecător,

decât să fii amenințat de umbre,

când porți seninul cerului în piept.

*

Cine-i în stare să înfrângă cerul,

lumina ce răsare din adânc

pe chipul tău, când știi că adevărul

e soare viu și ochii tăi nu plâng?!

*

Ci bucuria fără de hotare

se adâncește-n inimă să plângi

că ești de-a pururi neînfrânt sub zare

în viață sau în moarte de te frângi.

***

[23 ianuarie 1979]

De moarte nu m-am temut,

Pentru viață m-am bătut.

Dacă nu te temi de viață,

Nici de moartea ce te-ngheață,

Pentru ce să plângi? Să râzi!…

***

Dintr-un adânc de ape

unde se scaldă luna,

ce val de frumusețe

se risipește-ntruna!

*

De viață și de moarte

o lin’ cutremurare,

ce veșnic mă desparte

de mine și de zare.

*

Și pentru că-n vecie

nu pot să mă privesc,

mă pierd în armonie

de cântec și-nverzesc.

*

În codrii numai zvon

și murmur de izvoare,

și sunt și nu sunt om,

mi-e inima de soare.

*

Aprins, străpuns de ger,

sunt însetat mereu

de umbra mea din cer,

prin veacuri să fiu eu.

*

Cel ce etern se cată[1]

și-n veci nu se găsește[2],

deși noi lumi s-arată

și-n curgere-nflorește.

*

Grădini și zori în floare

pe valuri de miresme

și raze și ninsoare

ce se-mpânzesc în bezne[3].

***

[4 aprilie 1979][4]

P.

Purtai în zori

coroana purității,

mai fără gânduri

decât unda mării…

*

Virginitate-n alb

purtai în zori

coroana frumuseții

mai dezinvolt

ca-n florile-nflorinde…

*

Și te simțeam

prin simțuri vălurind

albastru cer

de melodii și dans[5]

*

…O, veșnic ritm, balans,

în care tot mai sper!

Să pier călătorind

în ne-ntrerupt mister.

***

Mi-e sufletul avid

de flori ce se deshid,

în flori, în ape, -n gând

în spirit, ploi și vânt,

plutind în nimbi de nori[6]

havuzuri de fiori.

***

Poetic oare tu

simți apele ce cresc,

visele ce-ncolțesc[7],

din tot ce străbătu

prin inimă,

când ochii

de blând surâs rodesc

miresme ce plutesc

prin aer și tot cresc?!…

*

Nu, nu te vreau pe tine,

umbră și pas, făptură…

Ci doar eterna gură

de dincolo de timp.

*

Care-ți șoptește-n văz,

în gest și în auz

tot veșnicul havuz

din care te străvăz[8].

***

O, pământeană, a cui

ești?! Te născui!…

***

Caracteristici

Neamurile germanice: agresivitate, moartea ideală în plinătatea forțelor, luptând și pierind. Mitologie. Tradiție. Totul trebuie să se sfârșească când este în toi.

Indienii: rezistență pasivă, moartea în nirvana, anihilarea eului personal în eul universal, panteism, etc.

Tracii: rezistență activă prin anihilare și luptă pentru păstrarea ființei proprii ideale, nemurirea păstrând eul, ființa personală.

Nemuritori încă din viața pământeană. Au transformat raiul terestru în rai ceresc.

Tendință spre învingerea morții, devenind nemuritori și înveșnicind umanitatea, creația.

***

[19 aprilie 1979]

Din bezna vie se ridică

din veci de veci lumină verde[9]

și violetă în stropi ce pică

lumi noi, și zare se străvede.

*

din duh în concentrare pură

în susuri valurile cură

și suflet, potolită faclă[10]

luciri încep să se desfacă.

*

Al beznei miez îmi place

când vioriu trosnind

cărările-și desface

văzduhul argintind.

***

[3 mai 1979]

Treceau fecioare blonde

în auriu veșmânt,

Cu părul jar* de flăcări

și sărutat de vânt.

*

Veneau în pas de iarbă

în andrelat veșmânt[11],

Fecioarele ca neaua

cu plete, bezne-n cânt.

***

[30 mai 1979]

Gânduri. Ivire

De profunzimea gesturilor, stele

și pasiuni ce se reflectă-n ele,

mi-e sufletul un cer acum iscat

cu zori ce negura străbat.

*

Și cântec se înalță fără noimă,

se naște și se-ncântă de el însuși;

narcisică putere-a frumuseții,

parfum al mișcării și al vieții.

*

Să amuțesc în veac nu-i cu putință,

deși-n zadar mi-e glasul și mișcarea,

strălucitor m-arunc în neființă[12]

farmecul[13] arc îmi vlăguie-ncântarea.

*

Cum nu te poți desprinde orice-ai face,

de tine însuți, nici de înălțimi,

nu poți uita, deși în tine tace

delirul lor trăznind în adâncimi.

*

De scânteierea, fulgerul, lumina

au poposit în lunca verde-a vieții…

Tu nu uita de-a pururea senina

îngenunchere în floarea tinereții[14]!

***

Peste pustiu și vid, din noapte,

din viul beznei voi țâșni

în trăznete și nori de viață

și nu mi-e sete de a fi.

*

Mi-e sete de a izbucni,

de a roti, de a pluti,

de-a curge, de-a sufla cu vântul,

de-a bubui-n furtuni și flăcări,

tălăzuindu-mă cu marea,

cu verzile păduri ce le mănâncă zarea[15].

***

[1964]

Dintr-un cântec uitat

Soare-n oglinzi lucea palatul

Răsfrânt de norii argintii,

În flăcări spelbe[16] cerul,‘naltul,

Vorbea-n ferestre viorii

*

Numai iviri[17], numai smarald,

Palatul viu[18] îl vezi, nu-l vezi,

Dacă surprinzi un joc în fald

E-al Cosânzenei[19] cu ochi verzi.

*

Printre luciri de nestemate

S-arată soarele în zori,

Când Făt-Frumos[20] inima-și cată

El strălucește-n mii de flori.

*

Și de parfumuri, și culoare

Multiplicându-se în soare[21],

Ușor plutește[22], ca o boare

Nemuritoare către Soare[23].

*

Inima lui e Cosânzeană

Ce pământeană a rămas,

S-ajungă cer, nepământeană,

Lumea întreagă cu-al ei ceas[24].


[1] Cel ce veșnic se caută ca să se înțeleagă pe sine sau se înțelege pe sine și mai mult în Împărăția lui Dumnezeu.

[2] În veci nu termină înțelegerea totală de sine.

[3] Variantă neeliminată: ce se-mpânzesc pe bezne.

[4] Sub datarea poemului sunt scrise două cuvinte ininteligibil.

[5] V: de melodii și joc…

[6] Idem: țâșnind în nimbi de nori.

[7] Idem: visele ce-nfloresc.

[8] Idem: prin care te străvăz.

[9] Poemul a fost scris cu pix de culoare verde, cu acest pix scriind câteva pagini de aici încolo.

[10] O formă contrasă a cuvântului făclie.

[11] Veșmânt lucrat cu andrele.

[12] În păcat.

[13] V: voința.

[14] Idem: Să mori bătrân în floarea tinereții.

[15] Poemul a fost scris în trei culori. Primele trei versuri cu pix de culoare verde, apoi versuri cu stilou cu cerneală albastră și ultimul vers a fost scris cu pix de culoare roșie și îngroșat cu creionul.

[16] Albe.

[17] Vedenii dumnezeiești.

[18] Împărăția lui Dumnezeu.

[19] Tot despre Împărăția lui Dumnezeu e vorba.

[20] Dumnezeu.

[21] Lumina dumnezeiască.

[22] Împărăția lui Dumnezeu sau Cosânzeana.

[23] Către Dumnezeu.

[24] V: Întreaga lume cu-al ei ceas.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno
istanbul escort istanbul escort istanbul escort