Scrierile complete ale

Fericitului Ilie văzătorul de Dumnezeu

şi viaţa sa,

comentate

de către

ucenicul şi fiul său întru Domnul,

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş

Vol. 8

(al 6-lea caiet manuscriptic)

Paginile 397-408

***

[10 ianuarie 1979]

Nu-i vreme mai frumoasă decât noaptea

când cerul e brăzdat și spintecat

de fulgere sub biciuirea ploii.

*

Nu-s timpuri mai înalte și mai sfinte

decât atunci când sufletu-ți șoptește

tot ce e drept, adevărat și pur

*

Nimic nu-i mai frumos în existență

decât să stai mai treaz și tot mai treaz

între primejdii care te pândesc.

*

Nu e nimic mai drag, fermecător,

decât să fii amenințat de umbre,

când porți seninul cerului în piept.

*

Cine-i în stare să înfrângă cerul,

lumina ce răsare din adânc

pe chipul tău, când știi că adevărul

e soare viu și ochii tăi nu plâng?!

*

Ci bucuria fără de hotare

se adâncește-n inimă să plângi

că ești de-a pururi neînfrânt sub zare

în viață sau în moarte de te frângi.

***

[23 ianuarie 1979]

De moarte nu m-am temut,

Pentru viață m-am bătut.

Dacă nu te temi de viață,

Nici de moartea ce te-ngheață,

Pentru ce să plângi? Să râzi!…

***

Dintr-un adânc de ape

unde se scaldă luna,

ce val de frumusețe

se risipește-ntruna!

*

De viață și de moarte

o lin’ cutremurare,

ce veșnic mă desparte

de mine și de zare.

*

Și pentru că-n vecie

nu pot să mă privesc,

mă pierd în armonie

de cântec și-nverzesc.

*

În codrii numai zvon

și murmur de izvoare,

și sunt și nu sunt om,

mi-e inima de soare.

*

Aprins, străpuns de ger,

sunt însetat mereu

de umbra mea din cer,

prin veacuri să fiu eu.

*

Cel ce etern se cată[1]

și-n veci nu se găsește[2],

deși noi lumi s-arată

și-n curgere-nflorește.

*

Grădini și zori în floare

pe valuri de miresme

și raze și ninsoare

ce se-mpânzesc în bezne[3].

***

[4 aprilie 1979][4]

P.

Purtai în zori

coroana purității,

mai fără gânduri

decât unda mării…

*

Virginitate-n alb

purtai în zori

coroana frumuseții

mai dezinvolt

ca-n florile-nflorinde…

*

Și te simțeam

prin simțuri vălurind

albastru cer

de melodii și dans[5]

*

…O, veșnic ritm, balans,

în care tot mai sper!

Să pier călătorind

în ne-ntrerupt mister.

***

Mi-e sufletul avid

de flori ce se deshid,

în flori, în ape, -n gând

în spirit, ploi și vânt,

plutind în nimbi de nori[6]

havuzuri de fiori.

***

Poetic oare tu

simți apele ce cresc,

visele ce-ncolțesc[7],

din tot ce străbătu

prin inimă,

când ochii

de blând surâs rodesc

miresme ce plutesc

prin aer și tot cresc?!…

*

Nu, nu te vreau pe tine,

umbră și pas, făptură…

Ci doar eterna gură

de dincolo de timp.

*

Care-ți șoptește-n văz,

în gest și în auz

tot veșnicul havuz

din care te străvăz[8].

***

O, pământeană, a cui

ești?! Te născui!…

***

Caracteristici

Neamurile germanice: agresivitate, moartea ideală în plinătatea forțelor, luptând și pierind. Mitologie. Tradiție. Totul trebuie să se sfârșească când este în toi.

Indienii: rezistență pasivă, moartea în nirvana, anihilarea eului personal în eul universal, panteism, etc.

Tracii: rezistență activă prin anihilare și luptă pentru păstrarea ființei proprii ideale, nemurirea păstrând eul, ființa personală.

Nemuritori încă din viața pământeană. Au transformat raiul terestru în rai ceresc.

Tendință spre învingerea morții, devenind nemuritori și înveșnicind umanitatea, creația.

***

[19 aprilie 1979]

Din bezna vie se ridică

din veci de veci lumină verde[9]

și violetă în stropi ce pică

lumi noi, și zare se străvede.

*

din duh în concentrare pură

în susuri valurile cură

și suflet, potolită faclă[10]

luciri încep să se desfacă.

*

Al beznei miez îmi place

când vioriu trosnind

cărările-și desface

văzduhul argintind.

***

[3 mai 1979]

Treceau fecioare blonde

în auriu veșmânt,

Cu părul jar* de flăcări

și sărutat de vânt.

*

Veneau în pas de iarbă

în andrelat veșmânt[11],

Fecioarele ca neaua

cu plete, bezne-n cânt.

***

[30 mai 1979]

Gânduri. Ivire

De profunzimea gesturilor, stele

și pasiuni ce se reflectă-n ele,

mi-e sufletul un cer acum iscat

cu zori ce negura străbat.

*

Și cântec se înalță fără noimă,

se naște și se-ncântă de el însuși;

narcisică putere-a frumuseții,

parfum al mișcării și al vieții.

*

Să amuțesc în veac nu-i cu putință,

deși-n zadar mi-e glasul și mișcarea,

strălucitor m-arunc în neființă[12]

farmecul[13] arc îmi vlăguie-ncântarea.

*

Cum nu te poți desprinde orice-ai face,

de tine însuți, nici de înălțimi,

nu poți uita, deși în tine tace

delirul lor trăznind în adâncimi.

*

De scânteierea, fulgerul, lumina

au poposit în lunca verde-a vieții…

Tu nu uita de-a pururea senina

îngenunchere în floarea tinereții[14]!

***

Peste pustiu și vid, din noapte,

din viul beznei voi țâșni

în trăznete și nori de viață

și nu mi-e sete de a fi.

*

Mi-e sete de a izbucni,

de a roti, de a pluti,

de-a curge, de-a sufla cu vântul,

de-a bubui-n furtuni și flăcări,

tălăzuindu-mă cu marea,

cu verzile păduri ce le mănâncă zarea[15].

***

[1964]

Dintr-un cântec uitat

Soare-n oglinzi lucea palatul

Răsfrânt de norii argintii,

În flăcări spelbe[16] cerul,‘naltul,

Vorbea-n ferestre viorii

*

Numai iviri[17], numai smarald,

Palatul viu[18] îl vezi, nu-l vezi,

Dacă surprinzi un joc în fald

E-al Cosânzenei[19] cu ochi verzi.

*

Printre luciri de nestemate

S-arată soarele în zori,

Când Făt-Frumos[20] inima-și cată

El strălucește-n mii de flori.

*

Și de parfumuri, și culoare

Multiplicându-se în soare[21],

Ușor plutește[22], ca o boare

Nemuritoare către Soare[23].

*

Inima lui e Cosânzeană

Ce pământeană a rămas,

S-ajungă cer, nepământeană,

Lumea întreagă cu-al ei ceas[24].


[1] Cel ce veșnic se caută ca să se înțeleagă pe sine sau se înțelege pe sine și mai mult în Împărăția lui Dumnezeu.

[2] În veci nu termină înțelegerea totală de sine.

[3] Variantă neeliminată: ce se-mpânzesc pe bezne.

[4] Sub datarea poemului sunt scrise două cuvinte ininteligibil.

[5] V: de melodii și joc…

[6] Idem: țâșnind în nimbi de nori.

[7] Idem: visele ce-nfloresc.

[8] Idem: prin care te străvăz.

[9] Poemul a fost scris cu pix de culoare verde, cu acest pix scriind câteva pagini de aici încolo.

[10] O formă contrasă a cuvântului făclie.

[11] Veșmânt lucrat cu andrele.

[12] În păcat.

[13] V: voința.

[14] Idem: Să mori bătrân în floarea tinereții.

[15] Poemul a fost scris în trei culori. Primele trei versuri cu pix de culoare verde, apoi versuri cu stilou cu cerneală albastră și ultimul vers a fost scris cu pix de culoare roșie și îngroșat cu creionul.

[16] Albe.

[17] Vedenii dumnezeiești.

[18] Împărăția lui Dumnezeu.

[19] Tot despre Împărăția lui Dumnezeu e vorba.

[20] Dumnezeu.

[21] Lumina dumnezeiască.

[22] Împărăția lui Dumnezeu sau Cosânzeana.

[23] Către Dumnezeu.

[24] V: Întreaga lume cu-al ei ceas.

Did you like this? Share it: