Pagina a 15-a

Analiza morfologico-sintactică standard (în limba latină)

Substantivul

(paradigma leg/ibus)

1. substantiv

2. vine de la lex, legis

3. declinarea

4. genul

5. numărul

6. cazul

7. funcția sintactică

***

Verbul

(paradigma: anim/a/v/era/t } VT/SA/STM/D

1.verb

2. vine de la animo, animare…(a însufleți)

3. conjugarea

4. tema

5. diateza

6. modul

7. timpul

8. numărul

9. persoana

10. funcția sintactică

***

Traducerea textului

1. predicatele (linie continuă), infinitivele și participiile (linie punctată)

2. conjuncții (încercuite): coordonatoare și subordonatoare

3. se numără propozițiile. Se analizează principala în primul rând.

4. subiectul

5. complementul de obiect

6. celelalte complemente

7. atributul. Celelalte fraze la fel.

8. reasamblarea frazei. Privim la funcțiile conjuncțiilor pentru această operație.

9. se scriu propozițiile

10. verificăm dacă ne place sintaxa sau stilul.

***

Cicero: „să nu traduci cuvânt cu cuvânt ci după felul limbii tale”. După orânduirea internă, simțul intern al limbii tale.

***

Pagina a 16-a

În latină avem de-a face și cu Ablativul absolut dar și cu Nominativul absolut. Adică participiu la Abl. dar și subiect tot la Abl. Sau part. la N și subiect tot la N.

*

Conjunctivul imperfect urmează întotdeauna după un verb la un timp trecut.

*

Despărțirea în silabe se face ca în română.

*

Când avem flexiune analitică de la auxiliar aflăm diateza, modul, timpul, numărul și persoana iar de la terminația participiului perfect aflăm genul, numărul, cazul subiectului implicat în acțiune.

*

La formele cu ambiguitate morfologică, cazul e dictat de funcția sintactică din șirul vorbirii.

*

Abl. singur are valoare instrumentală = prin + infinitivul lung.

Ex: dicendo = prin zicerea.

Cu prepoziția in Abl. devine locativ.

Ex: in dicendo = în zicerea.

Did you like this? Share it: