Răspunsul nostru la textul de mai jos.

***

Sărut-mâna, părinte!

Am să încerc în cele ce urmează să dau explicaţii legate de punctul meu de vedere vis-a-vis de online-ul ortodox, în direcţia pe care aţi imprimat-o, deşi nu am urmărit lucrul acesta şi nici nu ne-am dorit.

Şi îmi pare rău că aţi direcţionat tot sensul articolului doar în problema anonimatului online, pentru că s-ar putea să rănesc sufleteşte prin ceea ce voi susţine, deşi este cel din urmă lucru care mi-ar trece prin minte.

Anonimatul online, din punctul meu de vedere nu reprezintă o problemă capitală, ci doar una care poate creea probleme. Eu consider că o problemă mai gravă este atitudinea extremistă vis-a-vis de anumite probleme, atitudine pe care o adoptă unii din administratorii de siteuri (nu vreau să nominalizez pe nimeni)

1) Ştiu că aţi pornit şi duceţi o luptă acerbă împotriva anonimatului online de orice fel, însă pe mine personal nu mă deranjează anonimatul cuiva atâta timp cât administratorul anonim nu dă dovadă de extremism, ci dă dovadă de echilibru în tot ceea ce susţine. Şi am să motivez de ce:

a) cei care tratează probleme de genul „ideologia vaccinării”, îşi creează automat duşmani. Dar nu duşmani care să se rezume doar la ameninţări ci duşmani care pot pune în pericol atât propria persoană cât şi a celor dragi. Așadar anonimatul conferă o relativă protecție.

Mai mult deât atât, atâta timp cât cineva tratează obiectiv şi echilibrat un astfel de subiect, şi atâta timp cât acel cineva are binecuvântarea duhovnicului pentru ceea ce spune, dar şi pentru anonimatul său, eu nu am niciun reproş de făcut. Iar dumneavoastră, dacă nu puteţi să acceptaţi ca justificat nici măcar un astfel de anonimat, atunci ar trebui să vă îndreptaţi şi împotriva duhovnicilor care stau în spatele unor astfel de posibile persoane, duhovnici care au binecuvântat spre anonimat. Dar nu aţi făcut lucrul acesta, şi mă întreb cât de legitim ar fi să faceţi lucrul acesta?

b) Şi anonimii sunt traşi la răspundere, însă chiar dacă nu de dumneavoastră, atunci cel puţin de Dumnezeu şi duhovnicii anonimilor.

c) Rog să nu-mi imputaţi faptul că accept anumite posibile circumstate atenuante ale anonimatului online din pricina problemei mele personale, de care v-a zis Claudiu. Este o problemă personală şi nu-mi face plăcere această circumstanţă.

2) În repetate rânduri, aţi acuzat de extremism pe următorii: Razbointrucuvant, Saccsiv, Apologeticum, Claudiu Târziu, Gigel Chiazna, etc. Aţi scris chiar şi o carte (dacă nu mai multe) despre ei. Aţi făcut înregistrări video despre asta, aţi făcut articole dar prin asta nu aţi schimbat situaţia, ci v-aţi izolat mai mult…în singurătate. Iar singurătatea, fie că este la nivel online sau nu, vis a vis de fraţii de aceeaşi credinţă diferiţi în unele opinii şi atitudine, reprezintă o formă de izolare. Unde poate duce oare izolarea?

Şi consider că este o atitudine extremă de a-i aşeză pe toţi aceştia în aceeaşi oală, deoarece fiecare dintre cei enumeraţi au propria atitudine care diferă mult de la caz la caz.

Apoi, consider lipsită de obiectivitate atitudinea sfinţiei voastre, de a le critica toată munca depusă, deşi munca lor, ca şi a noastră este amestecată de lucruri bune cu mai puţin bune, sau chiar cu rele uşor de văzut de către alţii, nu însă de noi înşine.
Ştiţi prea bine pericolul „bârnei”. Cât a fost bine şi cât a fost rău la fiecare în parte, nu a fost problema mea de analizat, ci a dumneavoastră, dar pentru că tot aţi făcut lucrul acesta, am să vă dau şi feedback:

Problema este ca dumneavoastră nu aţi vorbit nuanţat despre dânşii, ci i-aţi pus la „cazanul cu smoală” pe toţi. Ori a analiza lucrarea cuiva unilateral, adică doar din perspectivă a ceea ce nu ne convine, înseamnă subiectivitate.

Spre exemplu, vă rog să acceptaţi realitatea că mulți credincioși se folosesc duhovnicește atât de munca dumneavoastră cât și a unora dinte aceeaa pe care nu-i aveți la inimă. Aşa cum aţi văzut în comentariile articolului care a dus la acest dialog, mai mulți cititori au mărturisit că s-au folosit de lucrarea, atât a dumneavoastră cât şi a băieţilor de la Razbointrucuvant. Şi vă mărturisesc că şi eu am făcut şi fac la fel, deşi aş avea ceva de obiectat atât despre munca unora cât şi despre munca altora. M-am servit de tot ceea ce am considerat bun, aşa cum m-a îndemnat conştiinţa. Şi nu sunt singurul.

Ca simplu mirean vă rog să mă credeţi că mă simt incomod în postura de a da sfaturi unui preot. Dar o voi face, silit de situaţie, aşa cum am mai fost odată:

Că tot discutăm despre subiectul „arătatului cu degetul”, deşi tare NU mi-aş fi dorit, amintesc că v-aţi certat cu Laurenţiu Dumitru, cu părintele Savatie (şi nu mai vorbesc de alţii). Şi vă întreb dacă v-a ajutat cu ceva atitudinea de a încerca să-i schimbaţi acolo unde consideraţi că greşesc. Eu zic că nu. Nu, deoarece aţi rupt legătură cu Laurenţiu, deci nu aţi discutat creştineşte. Laurenţiu are o lucrare misionară de netăgăduit în rândul tinerilor, sfinţia voastră are o lucrare de netăgăduit în rândul tinerilor, amândouă lucrările făcute în numele lui Hristos. Apoi şi Laurenţiu şi dumneavoastră vă împărtăşiţi din acelaşi potir deşi nu vă aveţi că fraţii. Deşi Hristos Domnul ne cere ca toţi să fim „una”, mediul ortodox online nu este „una” ci aproape „fiecare pe turta lui”. Este normal? Întrebaţi-L pe Hristos, dacă pe mine nu mă credeţi.

Consider că NU aţi procedat frăţeşte nici cu părintele Savatie, deoarece ca frate de slujire nu se cădea să-i faceţi reproşuri măcar pe blogul sfinţiei sale, ci se cădea să îi adresaţi mustrarea în mod particular ca să nu iscaţi tabere şi sentimente reprobabile între credincioşi. Iar reproşurile au şi ele o limită. Vă spun sincer că motivele pentru care doriţi să îndreptaţi ceva la alţii, oricât de justificate ar fi, nu vă îndreptăţesc în atitudinea cu care le abordaţi. Pentru că dacă eu, ca persoană neavizată, nu am simțit compătimire și dragoste frățească în cuvintele dumneavoastră mustrătoare, mă întreb cum v-au primit mesajul cei pe care i-ați vizat? Părerea mea personală (accept că pot să greşesc), este că v-aţi îndepărtat nepemis de mult de toţi aceşti fraţi de credinţă în loc să creeati o punte de legătură prietenească, frăţească, şi prin care să vă urmeze în exemplul cel bun pe care vreţi să-l arătaţi.

Învăţaţi să acceptaţi că oamenii au opinii diferinte faţă de ale dumneavoastră, iar opinia dumneavoastră, atât despre online-ul ortodox, cât şi despre alte subiecte, nu este neapărat cea mai obiectivă. Pentru că din ceea ce scrieţi daţi impresia că opinia dumneavoastră este cea mai obiectivă, deşi aţi avut şi s-ar putea să mai aveţi surprize. Îcercați să nu mai scoateți oamenii de la inimă doar pentru că nu vă împărtășesc viziunea.

Mie, ca şi tuturor cititorilor de bloguri/siteuri ortodoxe, nu-mi face plăcere să văd atâta dezbinare în rândul bărbaţilor administratori de online. Căci în rândul doamnelor şi domnişoarelor nu am sesizat o astfel de aversiune şi antipatie oferită „colegilor de breaslă”. Aşadar, daţi-mi voie să trag concluzia că în această degringoladă de acuze este vorba şi de puţin exces de „bărbăţie”. Vă mărturisesc sincer că mă doare sufletul să văd această dezbinare de tipul partidelor politice. Oare nu este loc de iertare, de îndreptare şi de conlucrare? Desigur că nu este loc acolo unde nu este voinţă, dar eu nu fac prin aceasta o acuză subtilă asupra sfinţiei voastre, nici asupra altcuiva ci încerc să stârnesc o problemă de conştiinţă pentru toţi cei implicaţi, ca în lumina conştiinţei proprii să vadă fiecare dacă a greşit şi cât a greşit. Căci numai greșeala din curtea noastră avem puterea de a o îndrepta.

3) Legat de comentariile anonime care apar pe site-ul Ortodoxia Tinerilor, Claudiu v-a înştiinţat că există probleme tehnice (serioase) pe care speram să le remediem cât de curând pentru că ne deranjează foarte mult şi pe noi problema anonimatului la comentarii. Pe lângă alte probleme ale noastre…

4) Nu sunt de acord cu opinia dumneavoastră cum că postatul textelor din diverse cărţi, se numeşte furt, deoarece:

a) o astfel de practică, prin intermediul online-ului, a ajutat şi ajuta la induhovnicirea a mii de oameni. Deci copy-paste-ul face un bine care nu poate fi contestat. Apoi nu toată lumea are bani de cărţi pe cât are pofta de citit (asta nu înseamnă că este justificat să se copie cărţi întregi). Apoi Sfinţii şi toţi teologii care s-au trudit la numeroasele studii teologice, nu şi-au impus drepturi de autor pe cuvantele inspirate de Dumnezeu şi nici Dumnezeu nu cred că are pretenţia de a li se păstra cuvintele doar în cărţi. Poate doar unii editori ar dori să nu fie publicitata prea multă informaţie din cărţi. Şi e normală dorinţa editorilor de la un anumit punct încolo. Dar ca să acuzăm de furt în mod obiectiv, ar trebui să-i luăm la puricat pe fiecare în parte, să vedem ce şi cât s-a postat şi să stabilim împreună cu editorii dacă e cazul de furt sau nu. Altfel doar generalizam nejustificat.

b) răspândirea unor astfel de materiale nu numai că nu a păgubit material, dar încurajează vânzarea de carte. Când citeşti o pagină, două…nouă, dintr-o carte citată la nivel online, cititorii prind apetit pentru acea carte şi nu puţini au fost cei care au cumpărat cărţi. Iar asta se datorează faptului că le-au cunoscut conţinutul prin intermediul unor site-uri care au postat parte din conţinut. Este ca la degustarea caşcavalului, salamului din super-marketuri.

5) Misiunea online-ului ortodox nu se reduce doar la creaţia personală aşa cum nu se reduce doar la copy-paste. Poate nu aţi susţinut lucrul acesta, însă lăsaţi impresia că la asta ar trebui să se rezume online-ul ortodox: „creaţie personală”. Însă misiune s-a făcut, se face şi se va face în continuare cu texte ale Sfinţilor Părinţi copiate grosso modo. Că nu trebuie să se facă abuz de asta, este altceva. Cât au înţeles din acele texte, resposabilii cu postarea….este o problemă personală a lor şi consider că nu avem dreptul să interpretăm, altfel ne facem judecători peste oameni.

Mă bucur că Dumnezeu va dat har ca să scrieţi lucrări teologice, să faceţi studii serioase prin care să ne dinamizaţi înspre iubirea de Dumnezeu şi Biserică, dar mă doare că minimalizaţi munca celor care se străduiesc cu copy-paste. Sunt şi eu de acord că a venit timpul să dăm mai mult din noi, ca să arătăm ceea ce am asimilat în mai bine de 10 ani de online, dar asta nu înseamnă să reducem scrierile sfinţilor la cantitate neglijabilă. Cred că ar trebui să combinăm în armonie scrierile sfinţilor cu creaţiile personale: nici prea mult de la unii, nici prea puţin de la alţii.

6) Nu sunt de acord cu opinia dumneavoastră cum că: „Nu trebuie să confundăm arhivarea de date cu proiectul personal.” deoarece:

a) arhivarea datelor într-un site poate fi proiectul personal al cuiva la nivel online, chiar dacă nu implică un efort de creaţie teologică.

b) chiar şi arhivarea datelor într-un site implica un minim proces de creaţie: crearea grafică a site-ului, organizarea datelor.

c) se simte nevoia proiectelor personale de creaţie mai mult, e drept aceasta, dar să excludem proiectele personale de arhivare nu se justifică deoarece şi acestea ne vor folosi foarte mult.

Spre final, aş vrea să vă încredinţez de faptul că nu am dorit să vă fac inima amară cu unele opinii diferite. N-aş vrea să vă consumaţi mai mult decât trebuie pentru faptul că unii oameni din online-ul ortodox nu se schimbă (acolo unde greşesc) pe cât de repete ar fi de dorit. Doar prin exemplul personal şi prin multă răbdare se poate schimba ceva. Poate ar fi cazul să încercaţi să vă apropiaţi de cei pe care i-aţi criticat atât de mult (care şi cum se poate).

Vă pomenesc în rugăciune aşa cum îi pomenesc şi pe toţi cei cu care nu vă înţelegeţi defel, şi mă rog ca Dumnezeu să ne lumineze şi să ne îndrepteze pe toţi, ca toţi să fim „una”, după dorinţa Mântuitorului Hristos.

————-
Pentru că vă urmăresc aproape zilnic și pentru că subiectul principal este “ce avem de făcut în viitor și cum să îmbunătățim ceea ce am făcut fiecare până acum”, am să vă mărturisesc următoarele lucruri de îmbunătățit la munca cu care vă trudiți clipă de clipă.

Dincolo de aprecierile pe care vi le-a adresat Claudiu de-a lungul timpului și cu care am fost și sunt în deplin asentiment, consider că s-au strecurat și inerentele neputințe omenești:

a) Site-ul TPA trebuie promovat mult mai bine deoarece informația pe care o conține este enormă și actuala organizare informațională, dar și grafică…vă dezavantajează mult. Sunt destule lucruri la partea grafică și organizatorică ce pot fi mult îmbunătățite.

b) Încercați să reduceți lungimea articolelor care au dimensiunile tipului “bloc de text”. Blocurile mari de text descurajează cititorii în a mai parcurge (tot) textul. Eu însumi am renunțat de multe ori să mai citesc un articol când i-am văzut lungirea prea mare pentru răbdarea și timpul de atunci. Încercați să segmentați articolele dacă depășesc două pagini de A4. Psihologic, articolele mici sunt mai ușor de receptat, ciar dacă fac parte dintr-o serie.

c) Vă rugăm să nu mai tratați subiectul “pornografie” cu atâta dezinvoltură, deoarece păgubiți cititorii. Dumnezeu va dat mult har să nu vă smintiți ușor, dar cititorii dumneavoastră s-au smintit si se smintesc ușor din pricina “cazierului” personal din trecut. Patima desfânării creează obiceiuri reflexe greu de vindecat, iar atunci când lumea vă citește abordarea atât de detaliată/necenzurată, cuvintele acelea citite, odată asimilate în minte, se transforă în mod reflex în imaginații/senzații trupești. Rugăm mai multă reținere/cenzură la tratarea acestui subiect.

Cam acestea au fost o parte din gândurile pe care am să vi le împărtășesc.

Sărut-mâna!

PS: rog iertare pentru faptul că v-am răspuns atât de târziu.

***

Articol primit ca și comentariu.

Did you like this? Share it: