Opere complete (vol. 8) [29]
Scrierile complete ale
Fericitului Ilie văzătorul de Dumnezeu
şi viaţa sa,
comentate
de către
ucenicul şi fiul său întru Domnul,
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş
Vol. 8
(al 6-lea caiet manuscriptic)
Paginile 409-414
***
[28 iulie 1979]
I
De ce și până când?!
*
Mi-ești Tată
și mă dai la câini!…
*
Legat de mâini și de picioare
mă ții, cu ochii-n soare,
să-Ți văd mărirea-n răsărituri
și în amiezi.
*
Iar mie-mi dai apusuri
ca să-mi stingă
lumina și credința,
că-atât mi-a mai rămas…
*
În bine și în rău
mi-ai dat ce n-am cerut
și n-am râvnit.
*
Ce poate doar în gânduri
și simțiri mi-a mijit…
*
II
Din tot ce Te-am rugat,
din tot ce-am implorat
cu trudă și cu sânge –
deși urăsc cerșitul –
Ți-am fost și cerșetor
dar nu Te-ai îndurat
de lacrimile mele.
*
Tu ai disprețuit
tot ce Ți-am dăruit
fierbinte și voios,
sfios sau umilit,
înfrânt și biruit…
*
Nu-Ți trebuie credința,
nici înălțarea mea,
ci-n toate mă respingi.
*
Dar nu Te părăsesc!
*
Vreau să-Ți arăt că om,
– nicicum un Dumnezeu –
sunt cel puțin acum
când Tu mă izgonești.
*
III
Și mă lovești, mă negi
[și sunt] mai bun, mai atașat de Tine
decât ești Tu de mine.
*
Adâncă mi-e durerea…
*
E mai adâncă, cu mult,
ca dragostea de viață[1].
*
E ceasul greu…încât
nu-Ți pot cânta mărire.
*
Tu, Cel ce Ți-am cântat
pe când zdrobit eram
în trup și chinuit.
*
Dar azi Tu m-ai lovit
mai crunt decât crezui,
mi-ai dat cu barda-n spirit.
*
Încrederea-n cuvântul
sfințit al rugăciunii,
al făgăduinței Tale
mi-ai zdrobit-o în adâncu-mi.
*
IV
Nu eu Te judec, Tată,
ci Tu ai judecat
pe cei ce făuriră
cuvânt de rugăciune,
nădejdea și îndemnul.
*
Pe ei îi judeci, Tată!
*
Tu însuți sfarmi speranța
și rostul rugăciunii
și arderea credinței
din sufletele noastre,
lumina care arde-n
altar și lumânare,
pe când genunchi se pleacă
jertfindu-Ți grai, gândire,
simțire de argint.
*
O, dacă ne ești Tată
și Dumnezeu în ceruri,
de ce ne părăsești?
*
De ce ne lași ca să ne pierdem,
când Te-am slăvit
și Te iubim de-o viață?!…
*
Dar asta merităm[2]…
***
Sfinții care au trăit viziuni și care au avut o putere spirituală deosebită au parcurs purificarea și au ajuns la lumină.
Lor le-a apărut întunericul în care se ascunde lumina. În miezul omului și dincolo de acest întuneric este Dumnezeu, Care nu Se confundă cu întunericul, pentru că din El izvorăște lumina necreată.
Iar lumina Lui este existență și nu este în același timp, pentru că este mai presus de este și nu este, pentru că e mai presus de lumină și întuneric.
În timpul vederilor extatice, lumina dumnezeiască parcă întinde spiritul pe plan material.
Există și dovezile științei care arată că energia vine din noapte/din întuneric. Însă în găurile negre se află izvorul materiei. Ele reprezintă și moartea dar și viața materiei și a energiei.
Și ele arată că materia și energia pot fi mai presus de materie și energie, adică un izvor al lor.
Aici vedem asemănarea dintre ce se petrece în spirit și ce se petrece în materie în ceea ce privește izvorârea luminii de dincolo de întuneric.
Pentru că Dumnezeu Tatăl, în mod necontenit și mai presus de viață și moarte și mai presus de întuneric și lumină strălucește în Fiul.
Iar lumina lui Dumnezeu străpunge întunericul pentru ca să țâșnească în sufletele noastre.
***
Concluzii
I
Coincidentia oppositorum[3].
Eternul cu caracteristici contradictorii.
Dur și subtil și elastic.
În secolul nostru avem cunoștință despre materie și antimaterie[4].
Galaxia ca o coroană și care are în interiorul ei energie.
Și dincolo de energie, găurile negre, ce sunt?! E materie și nu e materie și nici energie. E o formă necunoscută a materiei.
În concluzie, deși putem merge pe mai multe căi ajungem la aceleași rezultate.
Este și nu este.
În Biblie găsim că pe mai multe căi spirituale ajungem la Același Este și Nu Este. Pentru că Dumnezeu este o esență mai presus de orice dihotomie sau ambiguitate.
El este și nu este în același timp pentru că depășește întreaga existență.
Și e interesant că pe căi diferite ajungem să înțelegem că există similitudini între realitatea materiei și viața spirituală.
*
II
Am văzut filmul accelerării particulelor de materie și de energie.
E interesant însă că în experiențele mistice, spirituale, avute cu circa 15-20 de ani în urmă, când nu știam nimic despre această accelerare, am trăit-o în spirit.
Și parcurgeam cu viteza fulgerului distanțele…
Perioade mai lungi sau mai scurte…până mi se revela un cer nou, o nouă viziune sau o culoare nouă a luminii dumnezeiești.
Deci iată o altă similitudine între materie și spirit.
Materia e umbra spiritului sau concretizarea activității spiritului în nesfârșite stadii.
Materia se află și într-un atom dar și într-o galaxie.
În spirit[5] sunt două dimensiuni ale timpului și spațiului, și anume mărimea și durata, care nu contează.
Însă ambele demonstrează aceeași unitate a materiei și similitudinile cu ceea ce se petrece în spirit.
[1] Urmează în M un vers neterminat, care a fost tăiat: Nu te mai pot.
[2] Ultimul vers e scris cu creionul, mult mai târziu, pe când tot textul poemului a fost scris cu pix de culoare verde.
[3] În latină: coincidența contrariilor.
A se vedea:http://de.wikipedia.org/wiki/Coincidentia_oppositorum.
[4] A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Antimaterie.
[5] În vederile extatice.