Scrierile complete ale

Fericitului Ilie văzătorul de Dumnezeu

şi viaţa sa,

comentate

de către

ucenicul şi fiul său întru Domnul,

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş

Vol. 8

(al 6-lea caiet manuscriptic)

Paginile 409-414

***

[28 iulie 1979]

I

De ce și până când?!

*

Mi-ești Tată

și mă dai la câini!…

*

Legat de mâini și de picioare

mă ții, cu ochii-n soare,

să-Ți văd mărirea-n răsărituri

și în amiezi.

*

Iar mie-mi dai apusuri

ca să-mi stingă

lumina și credința,

că-atât mi-a mai rămas…

*

În bine și în rău

mi-ai dat ce n-am cerut

și n-am râvnit.

*

Ce poate doar în gânduri

și simțiri mi-a mijit

*

II

Din tot ce Te-am rugat,

din tot ce-am implorat

cu trudă și cu sânge –

deși urăsc cerșitul

Ți-am fost și cerșetor

dar nu Te-ai îndurat

de lacrimile mele.

*

Tu ai disprețuit

tot ce Ți-am dăruit

fierbinte și voios,

sfios sau umilit,

înfrânt și biruit

*

Nu-Ți trebuie credința,

nici înălțarea mea,

ci-n toate mă respingi.

*

Dar nu Te părăsesc!

*

Vreau să-Ți arăt că om,

– nicicum un Dumnezeu

sunt cel puțin acum

când Tu mă izgonești.

*

III

Și mă lovești, mă negi

[și sunt] mai bun, mai atașat de Tine

decât ești Tu de mine.

*

Adâncă mi-e durerea

*

E mai adâncă, cu mult,

ca dragostea de viață[1].

*

E ceasul greu…încât

nu-Ți pot cânta mărire.

*

Tu, Cel ce Ți-am cântat

pe când zdrobit eram

în trup și chinuit.

*

Dar azi Tu m-ai lovit

mai crunt decât crezui,

mi-ai dat cu barda-n spirit.

*

Încrederea-n cuvântul

sfințit al rugăciunii,

al făgăduinței Tale

mi-ai zdrobit-o în adâncu-mi.

*

IV

Nu eu Te judec, Tată,

ci Tu ai judecat

pe cei ce făuriră

cuvânt de rugăciune,

nădejdea și îndemnul.

*

Pe ei îi judeci, Tată!

*

Tu însuți sfarmi speranța

și rostul rugăciunii

și arderea credinței

din sufletele noastre,

lumina care arde-n

altar și lumânare,

pe când genunchi se pleacă

jertfindu-Ți grai, gândire,

simțire de argint.

*

O, dacă ne ești Tată

și Dumnezeu în ceruri,

de ce ne părăsești?

*

De ce ne lași ca să ne pierdem,

când Te-am slăvit

și Te iubim de-o viață?!…

*

Dar asta merităm[2]

***

Sfinții care au trăit viziuni și care au avut o putere spirituală deosebită au parcurs purificarea și au ajuns la lumină.

Lor le-a apărut întunericul în care se ascunde lumina. În miezul omului și dincolo de acest întuneric este Dumnezeu, Care nu Se confundă cu întunericul, pentru că din El izvorăște lumina necreată.

Iar lumina Lui este existență și nu este în același timp, pentru că este mai presus de este și nu este, pentru că e mai presus de lumină și întuneric.

În timpul vederilor extatice, lumina dumnezeiască parcă întinde spiritul pe plan material.

Există și dovezile științei care arată că energia vine din noapte/din întuneric. Însă în găurile negre se află izvorul materiei. Ele reprezintă și moartea dar și viața materiei și a energiei.

Și ele arată că materia și energia pot fi mai presus de materie și energie, adică un izvor al lor.

Aici vedem asemănarea dintre ce se petrece în spirit și ce se petrece în materie în ceea ce privește izvorârea luminii de dincolo de întuneric.

Pentru că Dumnezeu Tatăl, în mod necontenit și mai presus de viață și moarte și mai presus de întuneric și lumină strălucește în Fiul.

Iar lumina lui Dumnezeu străpunge întunericul pentru ca să țâșnească în sufletele noastre.

***

Concluzii

I

Coincidentia oppositorum[3].

Eternul cu caracteristici contradictorii.

Dur și subtil și elastic.

În secolul nostru avem cunoștință despre materie și antimaterie[4].

Galaxia ca o coroană și care are în interiorul ei energie.

Și dincolo de energie, găurile negre, ce sunt?! E materie și nu e materie și nici energie. E o formă necunoscută a materiei.

În concluzie, deși putem merge pe mai multe căi ajungem la aceleași rezultate.

Este și nu este.

În Biblie găsim că pe mai multe căi spirituale ajungem la Același Este și Nu Este. Pentru că Dumnezeu este o esență mai presus de orice dihotomie sau ambiguitate.

El este și nu este în același timp pentru că depășește întreaga existență.

Și e interesant că pe căi diferite ajungem să înțelegem că există similitudini între realitatea materiei și viața spirituală.

*

II

Am văzut filmul accelerării particulelor de materie și de energie.

E interesant însă că în experiențele mistice, spirituale, avute cu circa 15-20 de ani în urmă, când nu știam nimic despre această accelerare, am trăit-o în spirit.

Și parcurgeam cu viteza fulgerului distanțele…

Perioade mai lungi sau mai scurte…până mi se revela un cer nou, o nouă viziune sau o culoare nouă a luminii dumnezeiești.

Deci iată o altă similitudine între materie și spirit.

Materia e umbra spiritului sau concretizarea activității spiritului în nesfârșite stadii.

Materia se află și într-un atom dar și într-o galaxie.

În spirit[5] sunt două dimensiuni ale timpului și spațiului, și anume mărimea și durata, care nu contează.

Însă ambele demonstrează aceeași unitate a materiei și similitudinile cu ceea ce se petrece în spirit.


[1] Urmează în M un vers neterminat, care a fost tăiat: Nu te mai pot.

[2] Ultimul vers e scris cu creionul, mult mai târziu, pe când tot textul poemului a fost scris cu pix de culoare verde.

[3] În latină: coincidența contrariilor.

A se vedea:http://de.wikipedia.org/wiki/Coincidentia_oppositorum.

[4] A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Antimaterie.

[5] În vederile extatice.

Did you like this? Share it: