Scrierile complete ale

Fericitului Ilie văzătorul de Dumnezeu

şi viaţa sa,

comentate

de către

ucenicul şi fiul său întru Domnul,

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş

Vol. 8

(al 6-lea caiet manuscriptic)

Paginile 415-420

***

Eckhart[1]: Numai sufletul e capabil să participe la viața divină și să primească nașterea lui Dumnezeu în om. Dacă omul e desăvârșit nașterea în Dumnezeu este o revărsare de lumină divină în om. Căci lumina și întunericul nu merg împreună ci se exclud reciproc.

*

Fericitul Augustin[2]: „Memoria, inteligența și voința sunt chipul Sfintei Treimi răsfrânt în sufletul omenesc”.

Acestea sunt funcții ale sufletului. Esențial însă pentru suflet este contactul cu lumea și cu Dumnezeu.

Permanenta atracție dintre suflet și Dumnezeu. Ea e principiul vieții mistice și e un dar.

*

Eckhart: pentru această apropiere de Dumnezeu sufletul trebuie să rămână simplu, neconținând nicio imagine și nicio reprezentare, ceva pur și primordial, ca Divinitatea însăși, Bild[3], Grund[4], scânteia.

Sufletul, în adâncul său inefabil, e izvorul a tot ce e mișcare, ființă. E ca Divinitatea: indiferentă și nemișcată. El nu se cunoaște pe sine (ca și Divinitatea).

E izvorul cunoașterii și al iubirii și în adâncul său nu e nici imagine și nici reprezentare.

*

După Eckhart, unirea mistică (unio mistica[5]) e nașterea lui Dumnezeu în suflet. Nașterea în suflet se petrece la fel ca în veșnicie.

„Nașterea Fiului în eternitate și nașterea Lui în suflet sunt unul și același act continuu. Fiul care Se naște în Dumnezeu e același Fiu care Se naște în suflet”, spune el.

*

E vorba de o naștere reală și nu de o imagine conceptuală. Însă în doctrina creștină, oamenii, ca fii adoptivi ai lui Dumnezeu, nu sunt identici cu Fiul lui Dumnezeu Cel Unul-născut.

*

Cu imagini și reprezentări lucrează cele trei puteri ale sufletului: memoria, inteligența, voința.

După Eckhart, condiția nașterii (care la el e tot una cu cunoașterea lui Dumnezeu în sine, în suflet) este ca sufletul să fie golit de orice imagine, reprezentare și ideal. De aici omul interior se deosebește la el de cel exterior.

*

Numai că omul, în afară de timp și spațiu, e altfel. El respiră oceanul infinit al Divinității. Dumnezeu intră în adâncul sufletului nostru pentru că Se unește cu el, Se face una cu el, pentru că doar Dumnezeu poate pune în mișcare acest adânc al sufletului omenesc. Și asta prin extaz.

În comparație cu ce spune Eckhart, Dumnezeu Se cunoaște pe Sine Însuși și ne cunoaște și pe noi.

„Nașterea Cuvântului din Tatăl se petrece continuu în veșnicie”, spune Fericitul Augustin. „Ea se petrece veșnic și în suflet”, adaugă Eckhart.

*

Și se pune întrebarea: Cum pot eu să știu dacă Dumnezeu S-a născut în mine?

*

Eckhart se referă la efectele nașterii spirituale.

Dacă sufletul este golit de tot conținutul său creatural, atunci Dumnezeu trebuie să intre în el și să umple tot acest gol pur. Și asta pentru că nimic nu rămâne gol în lume.

*

Ego[6]: Acesta, momentul golului interior, care este creat prin alungarea imaginilor de către rugăciunea neîncetată e un moment critic în experiența mistică.

Căci dacă nu veghezi, în această stare golul interior poate fi năpădit de demoni și de viziuni demonice, care te pot rătăci. Și aceste influențe nefaste sunt formate din imagini, reprezentări, viziuni, idei.

*

Eckhart spune că Dumnezeu nu îngăduie golul. El îl umple în locul tău fără ca tu să știi. Nașterea divină vine ca un adaos de har, de lumină și de fericire, care năvălește din lăuntru în puterile sufletului.

În această stare lucrurile acestei lumi nu te mai atrag. Omul, devenit fiu al lui Dumnezeu, nu va vedea de acum încolo decât pe Dumnezeu în toate. Omul se spiritualizează. El nu se mai împrăștie în lucruri pentru că el vede de acum sensul divin al acestor lucruri.

De acum încolo „Dumnezeu este tot ceea ce este și nimic din ceea ce este”, cum zice [Sfântul] Dionisie [Areopagitul][7].

*

În ceea ce privește spiritualizarea și vederea sensurilor lucrurilor, Eckhart e aproape identic cu misticii valabili ai Bisericii.

*

Eckhart mai vorbește și despre flux și reflux.

*

India vorbește despre respirația lui Brahma[8].

*

Termenul de neant nu se referă la conținutul în sine al Divinității ci la imposibilitatea minții noastre de a O determina.

*

Din nimic ești și în nimic te vei întoarce”

*

Eckhart afirmă: „Creaturile toate sunt neant”. Și vrea să spună prin aceasta că n-au ființă autonomă, pentru că ființa lor atârnă/ține de Dumnezeu. Dacă Dumnezeu Își întoarce fața de la ele o clipă, ele devin neant.

E o învățătură condamnată de Biserică faptul că materia se va întoarce în neființă.

*

Pentru a fi un om duhovnicesc trebuie să te purifici, să ajungi la iluminare și apoi la unirea mistică cu Dumnezeu, la extaz. Cele trei trepte clasice ale vieții mistice.

Eckhart însă vorbește de egalitatea cu Dumnezeu și la ea se ajunge prin har.

*

Omul înfrânge timpul și spațiul în vederea mistică.

*

Eckhart spune: a fi gol de ceea ce e creatural înseamnă a fi plin de Dumnezeu și a fi plin de ceea ce e creatural înseamnă a fi gol de Dumnezeu.

*

Eckhart face distincție între cei care cred în Dumnezeu și cei care Îl cunosc pe Dumnezeu. După el, cel care Îl cunoaște pe Dumnezeu e una cu Dumnezeu prin actul cunoașterii. Dar cei care Îl cunosc prin unirea mistică sau prin nașterea lui Dumnezeu în suflet, spune el, trebuie să ajungă la suprema cunoaștere a sărăciei divine.

Și în gândirea lui acesta pornește de la versetul: „Fericiți cei săraci cu duhul”…

Există o sărăcie exterioară și alta interioară.

Despre cea interioară acesta spune, că omul ajunge, prin intermediul ei, o ființă goală ca înainte de creație. Căci omul înainte de a fi creatură în timp și spațiu este idee în eternitatea lui Dumnezeu.

Și de aceea, pentru Eckhart a deveni sărac înseamnă a deveni pur și esențial ca ideea propriu-zisă de om din sânul Divinității.

Din acest motiv, puritatea este pentru el în afara oricărui element creatural, care este cuprins în timp și spațiu.

Și astfel, el spune că săracul trebuie să fie gol de Dumnezeu pentru ca să cunoască adevărul.

*

Ego: Oare ceea ce face noul păgânism (comunismul) nu este doar golire, care ne sărăcește sufletul? Însă din acest gol spiritual are să se nască Dumnezeu în sufletele oamenilor mult mai înalt ca oricând.

*

Întrebări: În ce constă fericirea? În cunoaștere sau iubire?

Eckhart spune că ea există în acel ceva, în suflet, de unde izvorăște cunoaștere și iubire. Și ea nu este nici cunoaștere, nici iubire.

Ego: Însă sufletul omenesc fără Iisus și fără har nu este nimic. Dumnezeu dinamizează sufletul prin harul Lui.

*

Eckhart afirmă că în acest mod trebuie să fie omul liber de Dumnezeu încât să nici nu știe ce lucrează Dumnezeu în el. El vede sărăcia interioară a omului în acest mod.

Și de aceea afirmă, că omul trebuie să fie sărac în așa grad încât să nu aibă în el nici măcar un loc în care Dumnezeu să lucreze.

*

Eu însă spun că aici, în gândirea lui Eckhart, e vorba de căderea luciferică. El vrea ca omul să fie identic cu Dumnezeu și nu asemănător cu El prin har, prin sfințenie.

Pentru că el spune: „Nos transformemur totaliter in Deum et convertitur in Eum”[9]. Aceasta e fraza condamnabilă, de neacceptat!

E o idee eronată, demonică, pentru că numai simpla cugetare a ei îmi ia bucuria îndumnezeirii ortodoxe, căci e cu totul vătămătoare.

*

Eckhart însă e de acord cu faptul, că asceza nu are scop utilitarist, fie el chiar de natură spirituală. Asceza se practică cu titlul de gratuitate, pentru a onora adevărul.

În timp ce tu te rogi, spune el, nu Dumnezeu Se modifică, pentru că El este imobil, ci atitudinea ta față de El. Rugăciunea nu-L apropie pe El de tine ci pe tine de El. Și concluzionează că rugăciunea are putere efectivă.

*

Însă Eckhart a pus mai presus de iubire izolarea absolută, lepădarea deși iubirea, după el, este o legătură sigură între Dumnezeu și om, după care urmează cunoașterea.

*

Spune el: „Cine hulește pe Dumnezeu, slăvește pe Dumnezeu”. Prin aceasta însă Eckhart nu face altceva decât să se condamne iarăși pe sine însuși și să se îndepărteze de El.

*

Și cred că în acest fel trebuie să se răspundă la toate afirmațiile lui Eckhart, care sunt profunde, unele, dar care au și probleme, pentru că multe sunt jumătăți de adevăr sau premize ale adevărului.

Și astfel Eckhart, pe de o parte, cinstește adevărul dar, pe de altă parte îl întunecă sau deviază atenția de la principal la secundar datorită mândriei luciferice care îl poartă dar și a judecății limitate, care îl face să cadă dintr-o prăpastie în alta.


[1] A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Meister_Eckhart.

[2] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Augustin_de_Hipona.

[3] În limba germană: imagine.

[4] Idem: fundament.

[5] În limba latină.

[6] În latină: eu. Părerea mea. Deși Fericitul Ilie a polemizat și până acum, după cum se vede, cu teologia lui Eckhart.

[7] A se audia comentariile noastre la Despre ierarhia cerească: http://www.archive.org/details/SfantulDionisieAreopagitulDespreIerarhiaCereasca2010 și la

Despre ierarhia bisericească:

http://www.archive.org/details/SfantulDionisieAreopagitulDespreIerarhiaBisericeasca2010.

[8] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Brahma.

[9] În latină: „Noi ne-am transformat în mod deplin în Dumnezeu și ne-am schimbat în El”.

Did you like this? Share it: