Partea întâi și a doua

***

Theodor Stolojan[1] „nu poate minții cu ochii deschiși” (55) dar poate minți oricând. Deși prețuia doctrina PDSR și a sprijinit candidatura la prezidențiale a lui Ion Iliescu[2] (55) „în anul 2000, dl Stolojan devine, peste noapte, nu doar liberal pur-sânge, dar și candidatul PNL pentru prezidențiale” (55).

Și Stolojan a dat vina pentru succesul lui Iliescu „pe doamnele Doina Cornea[3] și Ana Blandiana[4]. O reacție stânjenitoare” (56). Care te face să te rușinezi de rușinea pe care ar trebui să o aibă cel luat în discuție.

Teodor Meleșcanu[5] părăsește PDSR și ajunge în PNL (56). I s-au schimbat brusc „fermele convingeri de stânga” (56).

Și Alexandru Athanasiu[6] este inclus de autor la categoria falselor „miracole” (56), pentru că a trecut „dinspre dreapta spre stânga” (56).

Victor Babiuc[7] și Radu F. Alexandru[8] au „emigrat” de la stânga la dreapta politică (56).

„Dl Andrei Marga[9] a fost prizat de mulți țărăniști doar ca un om de stânga refugiat în fiefurile dreptei” (56).

Fief = feudă/ teritoriu, posesiune exclusivă[10]. Bineînțeles: sensul figurat.

Concluzia: electoratul intră într-o ceață groasă pentru că nu mai știe cine e de stânga și cine de dreapta (56).

*

De ce s-a ajuns la traseism politic în politica românească? Și Dorin Tudoran enumeră doar două cauze:

1. doctrinele partidelor istorice, după 1989, s-au dovedit nerelevante (56);

2. oamenii bine intenționați care intră în politică își caută locul(56-57), pentru ca „să-și poată pune în valoare potențialul politic  și expertiza profesională” (57).

Însă eu cred că politicienii noștri nu dau doi bani pe doctrina politică pentru că nu doctrina îi interesează ci banii, postura, facilitățile aferente (cel mai adesea)…și se schimbă de la un partid la altul pentru ceva mai multă stabilitate personală, ca să folosesc o construcție eufemică/eufemistică.

*

Autorul caracteriza aici PNȚCD și PNL drept „partide isterice” (57) iar PDS era pentru autor un partid cu vocația balastului, „de orice culoare, de orice duhoare” (57). Care cred că au fost mici copii în istoria recentă a României pe lângă terorismul politic al PDL-ului actual.

*

Au pierit „arborii doctrinari” în România (57); avem de-a face cu „o cacofonie ideologică” (57).

*

Iar titlul articolului și al capitolului: Baobabul românesc vine de la faptul că partidul unic comunist s-a transformat în România în „arborele doctrinar unic”, un fel de „Turn Babel vegetal” (57).

Baobabul politic românesc împrăștie amărăciunea în electorat (57).

Articolul ultim a fost publicat în Cotidianul (30 mai 2002).

*

O a doua parte a baobabului, după 3 ani (58).

Fuziunea PNL-PD „nu este determinată de vreo vecinătate doctrinară, ci de complicate probleme de guvernare” (58).

USL-ul[11] de astăzi a apărut pentru probleme politice, economice, sociale nebănuit de grave în comparație cu cele din 2004.

„după 1989, dl [Traian] Băsescu[12] și alți feseniști-pedeseriști-pediști și-au croit cea mai mare parte a indentității lor politice și doctrinare – o stângă ce nu s-a tras cu totul din PCR așa cum mulți oameni nu s-au tras încă definitiv din maimuță – și pe hăituiala celui mai important partid istoric al României” (58).

Se referă, bineînțeles, la PNȚCD[13].

Radu Câmpeanu[14] a făcut „neghiobii politice” (59).

„PD este infinit mai aproape de PSD decât de PNL” (59).

Dezertarea dlor [Petre] Roman și [Traian] Băsescu din FSN/PDSR nu s-a datorat unor divergențe doctrinare cu cei care au rămas, ci unor interese strict personale” (59).

„dl. [Traian] Băsescu s-a dovedit un demolator iscusit” (59) nu numai al PSD-ului ci și al României.

*

PNL și PNȚ sau luptat împotriva „PCR, tatăl legitim și spiritual al zglobiilor FSN/PDSR și PD” (59).

*

„orbecăiala” (60)

*

„viața are geniul de a ne arăta că nu doar imoralitatea și profunda criză de identitate sunt la îndemâna oricui, dar și miciurinismul doctrinar” (60). A doua frază specială a cărții.

Miciurinism = hibridizare /corcire artificială.

*

Fuzionări politice nu prin „apropieri doctrinare” ci „în virtutea antitezelor doctrinare” (60). În Jurnalul Național, 21 ianuarie 2005.


[1] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Theodor_Stolojan.

[2] Idem: http://ioniliescu.wordpress.com/.

[3] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Doina_Cornea.

[4] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ana_Blandiana.

[5] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Teodor_Mele%C8%99canu.

[6] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Athanasiu.

[7] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Victor_Babiuc.

[8] Idem: http://www.radufalexandru.ro/.

[9] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_Marga.

[10] Idem: http://dexonline.ro/definitie/fief.

[11] Idem: http://www.pnl.ro/Public/art/5831/REZOLU-IA-UNIUNII-SOCIAL-LIBERALE.html.

[12] Idem: http://www.presidency.ro/?_RID=htm&id=4.

[13] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Partidul_Na%C8%9Bional_%C8%9A%C4%83r%C4%83nesc_Cre%C8%99tin_Democrat.

[14] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Radu_C%C3%A2mpeanu.

Did you like this? Share it: