Rucodelia contemporană

Viața mănăstirească autentică alocă timp deopotrivă rugăciunii, cititului, scrisului cât și rucodeliei/lucrului de mână în chilie sau în atelierele Mănăstirilor.

În vechime se făceau vase de lemn, cruci, butoaie, coșuri de nuiele, rogojini, se țesea, se pictau icoane, se lucra la andrele, se copiau manuscrise, se făceau lucruri practice și pe care le puteau vinde monahii la târg pentru ca să se întrețină din ele.

Ce a fost ieri…nu mai e cu totul atractiv astăzi. Fapt pentru care trebuie să faci ceva care să rimeze cu viața contemporană.

Și iată o rucodelie contemporană…foarte autentică, cu căutare și consistență nemăsluită, pentru care probăm fotografic dar și prin gustare: gem mănăstiresc.

Mănăstirea Nera, borcan frumos, etichetat, 450 de grame și cu consistență nemăsluită, adică așa cum ai face dacă…ți-ai face acasă.

Bineînțeles că pentru așa ceva îți trebuie o întreagă clădire cu instalații specifice, pentru ca să faci borcanul de la cap la coadă în Mănăstire.

Însă faptul că am găsit un gem mănăstiresc la 10 lei…care e mult mai calitativ decât alte gemuri de pe piață e un moment de bucurie pentru mine…pentru că arătăm că se poate.

Și se pot face, fără prea multe studii și specializări în domeniu, și alte multe lucruri în Mănăstirile și Bisericile noastre de mir.

Adică pe lângă lumânări, tămâie, cărți, icoane, veșminte preoțești, haine auxiliare preoțești și mănăstirești se pot face și lucruri tot la fel de căutate de ortodocși: scobitori, tipici de iarnă, mânuși tricotate, fulare, sucuri naturale, săpunuri, nasturi, agrafe de păr, baticuri, eșarfe, șorțuri de bucătărie, costume clasice, pioneze, cuie, rame de tablouri, ceaiuri, mirodenii, murături, vin, prăjituri de post, prescuri, pâine, ulei etc.

Și cum în Mănăstiri sau la Bisericile de parohie sunt oameni cu diverse meserii și pe disponibilizările și sărăcia de acum a strânge la un loc oameni care știu să facă ceva, acasă, în curtea Bisericii sau în Mănăstire înseamnă a câștiga cu toții.

Însă trebuie seriozitate, decență și multă dăruire în toate aceste demersuri, pentru că altfel se întorc împotriva noastră ca un bumerang.

3 comments

  • Constat cu surprindere si, de ce sa nu recunosc, cu multa bucurie, ca trainicia, durabilitatea sau esecul unui proiect se datoreaza in principal scopului pe care acesta il urmareste. Asemeni fundatiei unei case.

    Daca scopul meu este egoist, adica urmareste propriul interes, nu neaparat la vedere, un interes material vizibil, ci in cele mai fine strafunduri ale sufletului meu urmaresc un interes strict personal care-mi aduce drept castig satisfactia si constientizarea propriei valori, atunci acel proiect, pentru mine, mai devreme sau mai tarziu va fi sortit esecului. Iar mai apoi se va intoarce impotriva mea, exact cum ati spus mai sus, ca un bumerang.

  • Citind articolul din ziar, mi-am amintit de cuvintele sfintiei voastre si consider ca este o initiativa care ma bucura de doua ori – pentru ca „se misca ceva” in tara si pentru ca se desfasoara in parteneriat cu Biserica.

    Un bun inceput menit sa ne elibereze din starea de apatie si de stresul cotidian.

  • Să aveți încredere și liniște în suflet, doamnă Camelia…și să ne auzim cât mai mult!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *