Opere complete (vol. 8) [31]

Scrierile complete ale

Fericitului Ilie văzătorul de Dumnezeu

şi viaţa sa,

comentate

de către

ucenicul şi fiul său întru Domnul,

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş

Vol. 8

(al 6-lea caiet manuscriptic)

Paginile 421-425

***

După Eckhart noi trebuie să aruncăm toată lumea peste bord pentru ca să rămânem goi în fața lui Dumnezeu. Iar El, în această golătate a noastră, ne umple de El și de creația Sa serafică.

Dar eu am constatat că cu cât saltul este mai înalt sau mai adânc în Dumnezeu și Dumnezeu Își deschide sânurile Sale de har mai dăruitor, pe cât ești smuls de către El din lumea creată, pe atât revii din vederea ta extatică cu o mai bogată experiență dumnezeiască și ești dispus la sacrificii și mai mari pentru slăvirea Sa și pentru ca El să înflorească în lume și în univers.

Deci omul după înfierea și nașterea lui în Duh, prin unirea mistică[1] cu Dumnezeu, trebuie să împlinească voia Lui la infinit, până în clipa morții.

Adică să mergem pe calea Golgotei și să trăim Crucea lui Hristos, a Celui ce a murit pentru mântuirea întregii lumi.

Pentru că Dumnezeu ne va primi tocmai prin moartea pentru Hristos, care ne face tot mai curățiți și mai vrednici de El.

*

Năvală fii pe calea veșniciei

prin răstignire să-nflorești puhoaie

de ape vii pe crestele stihiei,

al lumii fiu te mântuie-n văpaie.

(Tu lumii fiu)

*

Dacă suntem îndumnezeiți și vrem să rămânem veșnic ai Dumnezeirii trebuie să iubim moartea pentru El. Și dacă vrem să-L cunoaștem pe Dumnezeu trebuie să începem cunoașterea Lui prin cunoașterea lumii create de El.

Căci ceea ce cunoaștem în stadiul uman[2] va constitui averea noastră personală pe care o va îmbogăți cunoașterea viitoare[3] în Dumnezeu despre universul Său creat.

Căci universul creat jinduie, cum zice Pavel, după Domnul [Rom. 8, 19]. Și prin cine se va întoarce la Dumnezeu întreaga creație dacă nu tot prin omul prin care a căzut?

*

Spre Tine, Doamne, mă întorc cu cerul,

Când[4] din adâncuri mă ridic icnind,

Târându-mă să pipăi adevărul,

Fulgerul Tău în beznă luminând[5].

*

Beat și orbit de nunțile luminii

Am dat de bezne, însă tot Te caut,

Și vorba mi-o ascund și dau doar crinii[6],

Iar fulgerele-mi susură pe flaut[7].

*

Părinții noștri bisericești au știut să evite erorile, pentru că au raportat necontenit neoplatonismul[8], aristotelismul[9] sau orice alt curent filosofic la propria lor cugetare adâncită în doctrina revelată a creștinismului.

*

Orgoliul este izvorul greșelilor lui Eckhart. El nu a avut această umilință de a a-și conforma propria lui cugetare la conținutul revelat al credinței creștine.

De aceea  a considerat intelectul uman de aceeași esență cu intelectul divin conferindu-i intelectului uman atributul infailibilității.

*

N. [ichifor] Crainic[10]: Păcatul a distrus unitatea metafizică a gândirii umane. La unitate se poate ajunge numai prin Iisus Hristos. Păcatul e cauza diversității în gândirea umană.

*

Eckhart : „Dacă n-aș fi eu, nici Dumnezeu n-ar fi”.

Sau tot el: „Omul desăvârșit devine, împreună cu Dumnezeu, un creator al lumii”.

*

Ego: „Dacă n-ar fi Dumnezeu, nici eu n-aș fi”.

Și: „Omul desăvârșit devine, prin Dumnezeu, un lucrător în via/creația Sa”.

*

N. [ichifor] Crainic: Când afirm că „Dumnezeu e tot ceea ce este” înseamnă că afară de[11] Dumnezeu nu este nimic și că, prin urmare, creatura nu are niciun fel de realitate în sine.

„Dumnezeu nu e nimic din ceea ce este”.

Dumnezeu este prezent în lumea pe care a creat-o dar El este altceva decât ea. Adică Dumnezeu nu e identic cu lumea. Mintea fiind creată nu poate depăși puterile creaturii.

*

Să suferi de bunăvoie răul ce-ți vine de la altul.

Să dorești umilirile pentru ca să mori față de toate relele tale porniri.

*

Cartea* deschisă a trupului crucificat.

*

„Seuse”

*

Înainte de a fi o filosofie sau alta, creștinismul e viața concretă și istorică a Mântuitorului.

*

[Heinrich] Seuse:

Potrivește-ți toate suferințele tale cu ale Mele.

Bea paharul [suferinței] până la fund.

Tânjește după Tatăl Meu chiar dacă ești lipsit de dulceață și părăsit.

Cu cât suferința ta va fi mai amară cu atât vei rămâne mai senin înăuntrul tău.

Sufletele cele mai desăvârșite sunt cele încercate mai tare.

Ca să ajungi la contemplarea Împărăției Lui trebuie să pornești de la contemplarea suferințelor Lui.

Reproducerea în trupul și în sufletul tău a Patimilor Domnului.

Prin suferință hristoformă ajungem la fericire deiformă.

*

Eu nu consider contemplația sensibilă mai prejos de contemplația imaginativă și față de cea intelectuală. Iisus e Dumnezeu și în spirit și în trup. Întruparea Fiului lui Dumnezeu este sfântă și sublimă și nu e improprie Treimii.

Iar eu, mai întâi, am ajuns la contemplația intelectuală. Și numai când am fost sigur de faptul că văd lumina dumnezeiască, care mi se revela, am coborât (deși nu e o coborâre ci o pătrundere în adâncuri prin forța spirituală dată de lumina Sa) spre contemplația imaginativă[12].

Însă ceea ce vedeam în lumina Sa nu făurea mintea mea ci ele mi se dezvăluiau în ea.

Și așa am văzut, am auzit, am mirosit duhovnicește, am simțit, am gustat, am pipăit realitățile sfinte pe care le vedeam în lumina dumnezeiască, care mi se revela cu tot ce vedeam în ea.

Și slava Dumnezeirii mi s-a împărtășit în acest fel.

*

Ego: Dorește și acceptă umilirea dar păstrează-ți demnitatea. Umilința te înnobilează, te înalță. Demnitatea e credința ta și forța care te face să nu cedezi ușurătății.

*

Ego: Dacă e adevărat că soarele s-a întunecat și pământul s-a cutremurat când Fiul lui Dumnezeu a murit pe cruce, aceasta înseamnă că și natura creată a participat și participă la durere și va participa și la mântuire, la înviere.

*

Artistul urmărește realizarea viziunii sale într-o operă de artă prin care ea se exteriorizează.

*

Ego: În tinerețe doream să îmi transform persoana și viața într-o operă de artă.

*

Opera pe care urmărește să o creeze misticul este el însuși. Pentru că el se raportează la viața mistică, la viața pe care caută să o modeleze după chipul lui Iisus.

*

Pentru poetul mistic, Dumnezeu e în același timp Frumosul absolut cât și Adevărul absolut. Pentru că o operă de artă e mistică dacă ea este eminamente morală.

*

Sense. „Veșnica Înțelepciune”. Eu mă dau fiecărei făpturi după capacitatea ei de a Mă primi.

---

[1] Vederea extatică.

[2] Al vieții de acum, de dinainte de moarte.

[3] În veșnicie.

[4] V eliminată: Și.

[5] Idem: Așteaptă-mă, că iată vin curând!

[6] Îmi ascund durerile, nevoințele pentru curățirea de patimi și vorbesc doar despre crinii vederilor extatice. Nu vreau să vorbesc despre suferința mea ci doar despre darurile lui Dumnezeu din viața mea.

[7] În toată poezia și proza mea susură numai descoperiri dumnezeiești, experiențe extatice, care trebuie înțelese profund, cu evlavie și nu considerate artificii literare.

[8] A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Neoplatonism.

[9] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Aristotelianism.

[10] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nichifor_Crainic.

[11] Afară de e folosit cu sensul: „fără Dumnezeu nu există nicio existență creată”.

[12] Dumnezeiescul Ilie numește aici contemplație intelectuală golirea minții prin rugăciunea continuă isihastă, pentru a fi propriu vederilor extatice și contemplație imaginativă numește vederea extatică, conținutul vederii extatice, adică realitățile dumnezeiești pe care le vedea în lumina dumnezeiască.