Scrierile complete ale
Fericitului Ilie văzătorul de Dumnezeu
şi viaţa sa,
comentate
de către
ucenicul şi fiul său întru Domnul,
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş
Vol. 8
(al 6-lea caiet manuscriptic)
Paginile 432-436
***
De imitatione Christi[1]
Tot ceea ce nu-l face pe om mai bun îi pricinuiește pagubă.
„Știința științelor e să știi că nu știi nimic”.
În Răsărit, ca și în Apus, se predică ignoranța unei populații* saturate de filosofia și știința vremii. E vorba de simplitatea și vibrația inimii.
Un adevărat savant e cel care știe să facă voia lui Dumnezeu și să renunțe la voia sa.
Disciplina mănăstirească constă în a păstra tăcerea, a îndeplini cu evlavie slujba dumnezeiască și a te da, fără lenevie, lucrului mâinilor[2].
Fără disciplină intră neorânduiala [în mănăstire și în persoana noastră], patimile cresc și mor virtuțile.
Disciplina crește harul.
Și Thomas à Kempis recomandă sărăcia, umilința, răbdarea.
*
Întrebare: Ce trebuie să-mi propun în fiecare zi?
Și el ne spune: să mor pentru Hristos. Să înfrâng păcatul. Să mă birui și să-mi reformez viața. Trebuie să mă părăsesc cu totul lui Hristos și să nimicesc iubirea de mine însumi în iubirea Lui.
Adesea, ceea ce tu dorești în mod viu e o piedică pentru mântuirea ta. Dumnezeu cunoaște ceea ce îți este de folos.
*
Pacea nu e din lumea aceasta.
Așadar nu este pace în inima omului trupesc. Nu este în cel ce caută lucrurile din afară. Ea locuiește în bărbatul evlavios și duhovnicesc. Sau în bărbatul viteaz îmbrăcat în zalele de cavaler al lui Hristos după cum i se poruncise în „vedenie” lui Heinrich Seuse.
Pacea se obține prin război împotriva patimilor.
La rădăcină să punem securea, ca odată [inima] curățită de patimi se câștigăm netulburata pace a sufletului.
Cele mai periculoase patimi, după Thomas à Kempis, sunt trufia și slava deșartă. Și numește trufie dorința savantă de a ști mai mult decât îi este îngăduit să cunoască creaturii.
În același timp, afirmă el, nu zice nimeni să defăimăm știința sau cunoașterea pentru că ea este bună în sine și de la Dumnezeu lăsată.
Adevărul este că în ziua judecății nu ne va întreba nimeni despre cât am citit ci despre câte am făcut. La fel nu ne va întreba, spune el, despre cât de frumos am vorbit ci despre cum am viețuit de evlavios.
Dacă nu avem ignoranță doctă e preferabilă și ignoranța simplă a țăranului, care Îi slujește lui Dumnezeu, în comparație cu știința trufașă.
Temerea de Dumnezeu e începutul înțelepciunii.
Recunoașterea limitelor minții tale e începutul umilinței.
Cunoștința [teologică] și smerenia de sine sunt învățătura cea mai folositoare și știința cea mai înaltă.
Pe tine trebuie să te socotești un nimic, pe când pe alții trebuie să îi socotești întotdeauna mai buni.
*
„Când inima omului e zdrobită cu desăvârșire atunci lumea toată pentru dânsul este o sarcină amară”.
„Nu împrejurările îl fac pe om slab, ci ele îl arată numai cât e de slab”.
Atașarea față de Iisus îl face să vadă cât e de tare față de ele.
*
Ego: Omul nu e rezultatul mediului ci o personalitate independentă care se poate transforma pe sine cât și mediul.
Ștefan[3], Domnul Moldovei, s-a ridicat mai presus de sine și de împrejurările năvalnice.
Precum altădată excesele filosofiei sau ale scientizării au dus la fărâmițarea și anihilarea de la sine a unor vechi curente de gândire, e clar faptul că și în epoca modernă, prin poezia, cultura, știința și toate curentele sale filosofice au dus la fărâmițarea și anihilarea unor perspective asupra lumii.
Ce va urma însă?
Mie îmi este sigur că va urma o epocă de spiritualizare, o religiozitate mistică, care va atinge cele mai înalte stadii, încât știința actuală va fi înlocuită cu o știință spirituală.
Însă nu aceasta va fi sfârșitul, pentru că oamenii vor crește, se vor înduhovnici neîncetat în Dumnezeu.
Căci amintita epocă de spiritualizare ce va veni va avea un caracter general și pronunțat omenesc și numai în urma acesteia va veni îndumnezeirea personală, adică spiritualizarea în Dumnezeu, spiritualizarea creștină.
Căci omul și universul vor fi absorbiți în slava lui Dumnezeu în momentul transfigurării creației.
*
Ego: Întreb: Ce adaugă știința de azi desăvârșirii morale? Nimic. Sau cel mult trufia. Pentru că știința se ocupă de cele contingente, de cele umile.
*
Thomas à Kempis spune: Când vei fi mai grămădit de dureri și necazuri atunci să zici: Iată vremea să mă fac vrednic de cununa cea neveștejită.
*
Iar eu spun: Acum e vremea vitejilor, care ni s-a dat din veac, pentru ca creștinii să arate cine sunt.
Și din adâncul vostru slăviți-L pe Dumnezeu. Și cu atât mai înaltă va fi slava voastră cu cât veți fi mai înfrânți și zdrobiți.
În închisoare eu așa am procedat. Și lauda mea către Dumnezeu mi-a deschis calea spre vederea în duh a slavei dumnezeiești și a Împărăției Cerurilor.
Iar în vederile dumnezeiești tot ce vedeam se desfășura și dezvolta cu viteză de fulger, dându-mi certitudinea că numai harul dumnezeiesc poate să dăruie unui om atâta măreție.
Pentru că duhul meu era un infim atom în care se reflecta universul Lui, Împărăția lui Dumnezeu.
Și deși eu mă simțeam o boabă de rouă în cadrul acestor vederi sfinte, totuși Dumnezeu înmulțea continuu în lumina Sa acest orizont al zorilor dumnezeiești, măreția fără de sfârșit a cerurilor dumnezeiești, care erau nesfârșite în adâncimi, culori și senzații din ce în ce mai fragile și ascuțit tăioase pentru trupul meu.
Și acum e vremea în care Dumnezeu a orânduit ca să învățăm să purtăm sarcinile unii altora (Gal. 6, 2).
Căci nimeni nu e fără greșeală, nimeni fără sarcină, nimeni deajuns sieși, nimeni nu e destul de înțelept pentru sine ci se cade să ne purtăm unul pe altul, să ne mângâiem, să ne îndemnăm, să ne zidim reciproc, cum ne spune Pavel[4].
Extazul e un dar al lui Dumnezeu. El nu intră în categoria drepturilor, nici în categoria datoriilor față de noi.
Cine a intrat în har a intrat în viața mistică. Cine progresează în har, progresează în viața mistică.
Extazul e un moment culminant al vieții mistice.
Însă viața mistică nu se limitează la evenimentul extazului.
*
Cartea lui Thomas à Kempis din care am citat se dorește „o carte mistică” a celor care progresează în har și nu a celor desăvârșiți în har.
*
Extra Ecclesiam nulla salus[5].
Non itur ad Deum nisi per Jesum[6].
*
Unirea cu Dumnezeu se poate realiza prin extaz și liturgic prin Taina Sfintei Împărtășanii.
*
Thomas à Kempis: Dumnezeu adevărat și om adevărat. Și Te cuprinzi întreg sub chipul pâinii și al vinului.
Spiritele Sfinților sunt foc care arde în asistența Îngerilor.
Acest foc care arde și nu se stinge Tu ești, Dumnezeul meu!
Împărtășania e o teofagie reală.
Și autorul ne sfătuiește ca să nu cercăm cu mintea această Taină pentru ca să nu ne zdrobim și să cădem în erezie.
Dacă lucrurile lui Dumnezeu ar fi pe măsura minții omenești, încât ea ar putea să le cuprindă, atunci ar înceta a mai fi minunate și necuprinse.
Meditația Scripturii și a Patimilor Domnului sunt pentru el „împărtășire în Duh”.
În pâine și în vin Iisus e real și substanțial dar ascuns sub acest văl al Tainei.
Fericirea întreagă o dă liturghia eternă care se săvârșește dincolo de condiția umană, de la un capăt la altul al cerului și din veac în veac.
Până nu-L voi vedea pe Dumnezeul meu descoperit, în slava Lui, ca o nimica toată e tot ce văd și aud în lume.
*
Ego: După ce am văzut slava Ta, atât cât mi-a fost dat și îngăduit, toate cele din lume îmi par searbede. Căci uimire și laudă am numai pentru frăgezimile și lumea spirituală, pe care o mai descoperă unii dintre oameni.
*
[Urmează o pagină goală]
[1] În latină: Despre imitarea/urmarea lui Hristos.
Și vom avea de-a face, ca și în cazul lui Eckhart, Tauler și Ruysbroeck, cu însemnări dintr-un al 4-lea teolog romano-catolic, Thomas à Kempis, aceasta fiind cea mai cunoscută scriere a sa în spațiul ortodox.
A se vedea:
http://en.wikipedia.org/wiki/Thomas_%C3%A0_Kempis.
[2] Rucodeliei personale.
[3] A se vedea:
http://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan_cel_Mare.
[4] Mormântul Sfântului Apostol Pavel:
http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/mormantul-sfantului-apostol-pavel-119938.html.
[5] În latină: În afara Bisericii nu există mântuire. A se vedea:
http://en.wikipedia.org/wiki/Extra_Ecclesiam_nulla_salus.
[6] În latină: Nu poți să mergi la Dumnezeu decât numai prin Hristos.