Partea întâi, a doua, a treia și a 4-a

***

„și mai imperative” (84); îl prețuiește pe Cristian Diaconescu[1] (84); a doua oară „tracțiune” intersectat cu politica și nu cu caii (84); candidatura lui Mircea Geoană[2] la primăria capitalei = „un alt imperativ de partid menit să acopere o criză” (64), adică lipsa unui om cu notorietate; „să căinez” (85); „analiști politici viforoși” (de ce nu uraganici? elicopteriști? aerobici? etc.); „nărăvașului candidat român” (85) (nărăvaș e pentru cai…); „frământări analitice” (86) [analiza se face cu calmfrământarea e pentru cocă sau pentru cei cu incertitudini].

*

„baronul [Nicolae] Mischie[3]” (86); „subliminalul de partid” (86). Jurnalul Național, 18 iunie 2004.

*

Adrian Năstase[4] și „crizele de aroganță megalomanică” (87). Pe Lia Roberts și pe Adrian Năstase i-a văzut autorul suferind de…megalomanie

*

Pentru prima dată clinci, articulat: clinciul în p. 87.

*

Dorin Tudoran folosește cuvinte neaoșe numai când devine sarcastic. Sarcasmul e o ironie ținută langa, adică dusă la extrem.

*

„dirijorul corului gospodinelor din Tâncăbești[5]” (87); „sensibil ca un stradivarius[6]” (88) (ca o vioară construită de Antonio Stradivari[7]); una dintre „realizările de netăgăduit” ale președintelui Emil Constantinescu: „așezarea României pe un curs pro-NATO[8]” (88); prețul României pentru a intra în NATO: „sprijinul necondiționat acordat aliaților de a ataca Iugoslavia lui Miloșevici[9]” (88); Emil Constantinescu a devenit nepopular datorită ajutorului dat de România pentru a ataca Iugoslavia de Paști, în timp ce Adrian Năstase și Ion Iliescu „cârâiau” la acea dată și „au vociferat împotriva acestui act de voință politică” (88).

Jurnalul Național, 23 iulie 2004.

*

„dl [Adrian] Năstase îmbină minciuna cu adevărul precum alții plăcutul cu utilul” (90); Theodor Stolojan e „remaiat” (91) [a remaia = a repara ciorapii sau un tricot, adică Stolojan e reparat ca nou]; Valeriu Stoica[10] este „făcătorul de regi” [?!] (91) iar Stolojan are „capacitatea extraordinară” „de a părea ceea ce nu este” (91).

*

„fragilul, liniștitul contabil Stolojan” (91); „rețea de baroni” (91); „Tofan”[11] (91); „cozondraci” (91) [cozondraci = bretele pentru susținut pantalonii]; „ne vom (pede)liberaliza” (92). Jurnalul Național, 30 iulie 2004.

*

De la p. 93: „Mârlanul general al capitalei”.

Mârlan = prost crescut, bădăran, necioplit, grosolan, țopârlan.

„Dl Traian Băsescu a câștigat câteva alegeri fără să știe măcar la ce funcție candidează” (93).

Băsescu este „tacul [de biliard] negeluit [adică neșlefuit] care nu se sfiește să rupă de fiecare dată postavul verde al competiției” (93).

Și asta pentru că el privește „cu un ochi la slănină și cu altul la făină” (93), fiind ocupat cu faptul de a-i afunda pe ceilalți (94).

Iar Traian Băsescu, spune autorul, este proprietarul „legal” al „uneia dintre memoriile cele mai scurte. Când tună și fulgeră, mă întreb de câte tone de lecitină ar avea nevoie spre a-și readuce memoria la o minimă stare de funcționare” (94). Da, uită mult și minte terorizant de bine.

Băsescu îi acuză pe „șmecherii din linia a doua a PCR[12]” (94) de corupție ca un „Robespierre[13] călărind un tsunami[14] de bere” (94).

Ultima fărâmă de text e de un dinamism hiperbolic.

Revoluționarul Robespierre nu pe un cal, ci pe o revărsare a oceanului călărește berea. Sau berea cât un ocean nu îi ajunge președintelui nostru de încă prezentă amintire.

Unii zic că îi place tăria in excesum…Însă berea în tone de tsunami duce tot la comă alcoolică.

Așa că „Robespierre călărind un tsunami de bere” e cea mai încărcată de…neprevăzut exprimare a cărții.

Habar nu am de ce nu îi place lui Dorin Tudoran…Traian Băsescu. Unii îl găsesc demn de osanalizat…pentru că România trăiește o disperare cruntă ca sărăcia lucie.

La acea vreme, ne amintește autorul, Traian Băsescu dorea „să terminăm odată pentru totdeauna cu dl Mugur Isărescu[15]” (94).

*

orbitorului sistem comunist” (94) [adică comunismul era orbitor de la sintagma epoca de aur; aveam prea mult aur și de aceea era orbitor]; propunere: în loc de București să se numească „Băsescurești” (95). Jurnalul Național, 6 august 2004.


[1] A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Cristian_Diaconescu.

[2] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Geoan%C4%83.

[3] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Nicolae_Mischie.

[4] Idem: http://nastase.wordpress.com/.

[5] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/T%C3%A2nc%C4%83be%C8%99ti,_Ilfov.

[6] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Stradivarius.

[7] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Antonio_Stradivari.

[8] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/NATO.

[9] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Slobodan_Milo%C8%99evici.

[10] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Valeriu_Stoica.

[11] Idem: http://www.tofan.ro/.

[12] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Partidul_Comunist_Rom%C3%A2n.

[13] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Maximilien_Robespierre.

[14] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Tsunami.

[15] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mugur_Is%C4%83rescu.

Did you like this? Share it: