Manipulatorii media știu nu ceea ce ne interesează ci ceea ce sclipește și ne ia ochii.

Ca să știi ce-i interesează pe oameni trebuie să fii un om profund, cu o mare experiență și să vii cu articole, știri, imagini care să îi pună pe oameni să gândească, să se schimbe, să își rectifice comportamentul.

Dar ca să prinzi în capcana aparențelor trebuie să fii doar…șiret.

Și în loc să îți prezinte lucruri care să te educe, să te inspire, să te pornească spre a te construi la nivel personal îți dau date care să te țină cu gura căscată.

Cu ce te ajută fundamental faptul că știi că una are silicoane, cât a furat X de la o bancă, câte cutremure au fost în Spania sau că prețurile se vor mări? Dai cu ochii peste aceste știri, ca titlu informativ te-ar interesa pe undeva…însă dintr-o atare gamă de informații nu primești răspunsuri principale despre viață.

Pentru că răspunsurile principale despre viață înseamnă să îți pui problema vieții, de unde venim, ce facem aici, spre unde mergem, cum trebuie să fim în interiorul nostru ca să fim proprii nu morții ci vieții de după moarte.

Astea da probleme vitale!

Și dacă ne interesează cărțile fundamentale, experiențele reale de viață, oamenii cu o bogată experiență benefică atunci nu mai gustăm tot felul de știrisme ieftine, ci ne preocupăm de ceea ce ne îmbogățește interior.

*

Nu înțeleg noțiunea de vacanță pentru că nu o accept.

Pentru că a-ți vacanta viața, a uita de tine înseamnă a sta ca prostul la soare, pe când odihna activă înseamnă să mergi să te bucuri de ceea ce înțelegi și vezi și să te relaxezi tocmai fiind în priză în locuri care îți fac plăcere, te bucură.

Eu mă odihnesc muncind ceea ce îmi place, slujind, rugându-mă, respirând și mâncând lucruri simple și sănătoase.

Tocmai de aceea nu îmi iau niciodată vacanță pentru că mă odihnesc în ceea ce fac, spun, văd, simt.

Ca să stau la mare degeaba sau undeva degeaba sau să dorm degeaba înseamnă să risipesc zile degeaba.

Și risipa mă costă pe mine pentru că am proiecte.

Trebuie să le duc la capăt.

*

Gigel și Ionela nu au proiecte de viață…în afară de marele lor proiect de a pierde timpul.

Pentru ei timpul e o chestie care trece greu, atât de greu încât ar vrea să se sinucidă de câteva mii de ori pentru ca viața să treacă mai repede.

S-au născut ca o calamitate, trăiesc ca o enervare, nu îi bucură aproape nimic și vor să moară mai repede că și așa nu contează.

La mine contează fiecare zi, pentru că eu trăiesc pentru a mă curăți de patimi și pentru a scrie cărți care concură la curățirea mea de patimi.

În comparație cu Mihail Neamțu (care scrie o carte tocmai pentru ca să repertorieze o sumă de platitudini spuse de alții, în care el nu e implicat efectiv) sau cu Savatie Baștovoi, care ieri n-a avut altceva de scris din viața sa monahală decât că patriarhia Ierusalimului a hotărât ceva anume…eu scriu lucruri pe care le urmăresc pas cu pas pentru că mă bucur să aflu ceea ce nu știu sau să aprofundez ceea ce mă interesează.

Scriu pentru ca să mă lămuresc interior.

Nu am scris și nici nu vreau să scriu lucruri care nu au nimic de-a face cu mine.

Scriu pentru că scrisul e modul în care îmi trăiesc viața.

Nu mă interesează ce e la modă, ce au mai scris și alții ca să scriu și eu, nu vreau să copiez pe unul că e vândut sau apreciat și am oroare tocmai de adevărurile în care cred toți dar pe care nu le înțelege nimeni.

Am oroare adică de cei care scriu pentru ca să se folosească de scris…și nu pentru ca să fie alții prin scris.

*

Un adevăr pentru care nu suferi e banal.

Un adevăr pe care îl mimezi, îl falsifici.

Tocmai de aceea multora nu le stă bine pe buze cu sfințenia, cu Dumnezeu, cu patria sau cu loialitatea pentru că n-au nicio aderență la pietonii vorbitori.

Măcăneala e una iar gândirea evlavioasă e altceva.

*

Întâlnesc la tot pasul ortodocși „Sfinți”.

Onlineul s-a ciupercat cu atâți „cunoscători” de mi-e frică să mai am dialog extra TPA.

Ei citesc din Sfinții Părinți toată ziua dar nu pot să formuleze în două fraze ceea ce înțeleg. Înseamnă că înțeleg…nebulos.

Sau că citesc mult, se roagă abundent…și după moarte „dau tot ce-i mai bun din ei”.

Unii nu înțeleg ce relevanță are teologia în viața lor…dacă ei „trăiesc” ortodox. Însă nu mai are relevanță nimic pentru ei pentru că ei deja trăiesc, în mintea lor, pe picior de egalitate cu Sfinții.

Adică ce mi-e Ioan Gură de Aur, ce mi-e Saccsiv e tot una.

Pentru că Saccsiv ia citatul despre „sfârșitul lumii” de la Ioan Gură de Aur, îl pune pe blog, bagă mare un titlu…și alți „Sfinți” ortodocși, „Sfinți ai zilelor din urmă”, vin și îl laudă pe Sacssiv sau pe Pasiv, că a băgat mare cu „sfârșitul lumii” și prin asta…s-au curățit de fariseism, de mândrie, de nașpareală, de singurătate neuronică…

Și dacă nu ești în transă, în aceeași transă cu ei…înseamnă că „nu trăiești zilele din urmă”, înseamnă că ești „preot doar cu numele”, pentru că ei sunt atât de „curați”, de „probi” și mai ales de „transparenți”, de nici nu știi cum îi cheamă.

Dar ce mai contează numele…dacă tu te simți prost, pe de o parte iar, pe de altă parte „Sfânt” ca și Ioan Gură de Aur?

*

Cu cine să vorbești? e întrebarea. Că eu vreau să vorbesc simplu și persistent, molcom și profund, ore în șir și cu folos…dar nu am cu cine.

Pentru că dacă vorbești cu cineva…înseamnă să ai ce să afli de la el. Și ca să afli de la el ceva…trebuie să afli ceva ce nu știi. Și mereu trebuie să cauți pe cel care știe și este ceea ce spune că este…că de cei care cred că știu e plină ograda.

Și nu mă refer la informație neștiută…ci la experiență pe care nu o posed.

*

Cristian Bădiliță scrie cu „tupeu” neteologic. Însă pentru că unora le place tupeul lui…e mai mult catolic sau greco-catolic decât ortodox.

Teodor Baconschi (și cu ce face în jurul lui…în timp ce e plătit să facă altceva) vrea să se dea de centru-dreapta, apară creștin-democrația, apară clasa de mijloc…dar e membru într-un partid care decimează totul în jur. Adică e bun la gargară dar nu și la…verticalitate.

Vladimir Tismăneanu scrie pe fiecare zi un articol despre Crin Antonescu în care spune…același lucru. Păcat însă că nu are verticalitatea lui. Însă nu a scos nicio carte, două, nouă…la institutul pe care îl conduce…în care să facă ceea ce nu făcuseră cei dinainte, care cică scoteau cadavre…dar nu duceau, ideatic, crimele comuniste, spre o înțelegere discursivă de rang internațional.

Osama e mort. Obama s-a bucurat nedemocratic.

Așteptăm să alegem un alt președinte al României…chiar dacă mai sunt câteva luni bune până la alegeri. E bine însă să te pregătești…din timp…

Dacă România nu mai are pentru mulți relevanță…e pentru că ei nu mai sunt una cu România.

*

Letargic vs paradoxal.

Unii au decis să își omoare creierul cu uitarea. Noi ne trezim creierul cu pocăința.

Ca să nu ai idei plate trebuie să nu ai senzația că stăpânești abisurile ca pe tastele de la computer.

Dacă nu gândești acum, dacă nu simți ceea ce scrii, dacă nu te traversează ceea ce înțelegi și expui…ești cavou la Bellu.

*

Băi, cititorilor, sunt băiat bun!

Sunt de-al vostru!!

Mă dau și eu mare la apă mică ca tot „intelectualul”.

Nu cred nimic din ceea ce am scris deasupra.

Le-am scris așa…ca să mai am și eu un articol în plus.

Ce voi credeți tot ce se scrie în online?

Dacă aveți orice comentariu pe care nu îl doresc…scrieți-l dedesubt!

Și așa…nu contează

Did you like this? Share it: