Telecomanda televizorului

…este sabia lui Damocles cu care tai nesimțirea multelor minciuni înșirate pe sârmă.

…este mătura cu care mături ratingul tuturor parveniților.

…este un nu! categoric spus reclamelor de prost gust.

…este cea cu care te ferești de plictiseală vizuală perpetuă.

La o adică (din dragoste de copil) dai cu ea după copilul de trei ani.

Te scarpini pe spinare.

Îi dai peste gură soțului cu ea.

Unele persoane, mai nimfomane la gust…am auzit că le confundă cu vibrațiile…muzicii folk.

O iei la bucătărie (dacă ai un televizor și acolo) ca să poți arde mâncarea în grijă.

…este singura carte pe care o citește o mare parte a lumii înconjurătoare.

Și, mai presus de toate, telecomanda TV este dușmanca de moarte a onlineului. În loc să vină oamenii să se culturalizeze și să se înduhovnicească…zac în fața sticlei cu ideologii.

Păi e frumos așa, „oameni buni”?!…

Mă simt ca apa peste orizonturi

  • Pe Dorin Tudoran îl agasează anonimic Aura Christi. Și asta pentru că a crezut că nu e destul de…„sentimental” cu doamnele.
  • Marius Cruceru e setat pe „stimate”. Asta când devine el protocolar de enervant…încât să vezi că nu știe să vorbească natural cu pacientul englez sau cu Elisa din Broșteni. E adevărat: nu totul se învață la școală!…
  • Abia a adormit Fericitul Pavle…că „băieții atenți” au mai găsit încă pe unul din care „să stoarcă bani”. Și asta pentru că ortodocșii sunt „buni” la făcut bani din Sfinți și nu și la ucenicit la Sfinți.
  • Pe mine nu mă enervează cărțile…ci indecența morală din care apar unele cărți sau unele ediții ale cărților.
  • Onlineul omoară orgoliul „directorilor de citit ai națiunii”. Unii directori de editură românească ajunseseră la concluzia că numai ei știu ce trebuie citit. Iar onlineul a venit și a spus dimpotrivă: fiecare citește ce scrie.
  • Nu vrem dublarea audio a filmelor străine.
  • Ne place oul de la țară.
  • Ne odihnim activ.
  • Nu pierdem timpul cu lucruri din care nu învățăm nimic.
  • Scriem pentru că ne odihnim scriind.
  • Mai știe cineva cine epreședintele României?
  • Gaura din pantoful lui Franks nu seamănă cu România…ci cu indiferența la detalii (ca să fiu finuț).
  • Detalii despre iPad 2.
  • Dacă încerci să copiezi coafura, stilul vestimentar, scrisul sau surâsul altuia devii o caricatură a altuia…nu tu însuți.
  • Mâncăm după ploaie…cu orizontul întreg căzut la noi în odaie. (Asta ca să vă dați seama că știm și noi…vreo două rime.)

Acest articol nu e…pentru tineri

Mă indispun…conferințele, cărțile, blogurile, proiectele „pentru tineri”, pentru că mă enervează reideologizarea acestui segment al populației.

Ceaușescu se lăuda cu „tinerii patriei” dar nu făcea nimic concret pentru ei iar noi nu mai știm ce să facem ca să…ne folosim de entuziasmul și de lipsa de experiență a  tinerilor.

Însă nu despre tineri e vorba, ci despre liceeni și studenți folosiți ca masă de manevră.

Ațâți câțiva zeci de tineri…și faci o manifestație, dărâmi un stadion, devastezi un restaurant, umpli o sală de conferințe, vinzi câteva sute de cărți, pari să fii arhibun.

Iar când oamenii Bisericii, ai statului sau ai diverse organizații se folosesc de tineri, deodată părem o Biserică plină de credință, un popor plin de tineri politicieni și o sumedenie de ecologiști get-beget sau de iubitori ai sporturilor.

Masa pare să aibă dinamism

Însă dinamismul, deșteptăciunea, credința reală nu sunt apanajul maselor de „tineri” ci a persoanelor în parte.

Acesta e motivul pentru care nu cred în „asociații religioase” ci în oameni care cred.

Pe mine mă interesează ce știu și pot indivizii în parte și nu ce se poate face dacă pui zece mii de oameni la un loc.

Pentru că mă interesează creșterea personală a oamenilor și nu ipotetica creștere „a tineretului”.

Și pe Dumnezeu Îl interesează același lucru: să Îi dai inima ta!

*

De acum nu mai sunt tânăr…ci matur

Dar nu mi-ar place ca cineva să vină să îmi predice pentru că „sunt matur”.

Sau să scrie cărți „pentru maturi”.

Ca și când maturii, tinerii, copiii sau bătrânii ar fi…un handicap…sau un teren viran ce trebuie umplut cu vorbe.

Ci mie îmi place să fiu crezut om…și să mi să spună ceva pentru că sunt om…și acum, sau peste 20 de ani…sau niciodată voi avea nevoie de acele date.

Dacă vrei să împarți cunoștințe sau cărți: dă-le!

Fiecare va citi după vârsta lui interioară și după înțelegerea lui.

Tinerii nu sunt toți la fel. Nici copiii.

Dacă crezi că o să faci odată o masă a cuvântului pentru toată lumea nu ai habar despre ce înseamnă sufletul uman.

Sufletul uman are nevoie de foarte mult, de tot mai mult pe fiecare zi…și dacă crezi că știi ce vrea omul îl consideri cognoscibil. Dar el este cognoscibilul mereu incognoscibil.

*

Ideologizarea tinerilor pleacă de la ideea că noi, cei care vorbim, facem cărți, bloguri despre tineri am fost tineri ca ei și am ajuns la niște soluții.

Însă noi am fost tineri…într-o lume care a murit.

Unele se potrivesc, altele nu se mai potrivesc…iar la altele nu ne-am gândit deloc

Dacă vrei să spui ceva, spune…fără ca să ți se pară că ții în mână cunoașterea unei întregi categorii de oameni.

*

Iar tinerețea nu e omul…ci o stare pasageră a lui.

De aceea Biserica nu are o Liturghie pentru copiii de țâță, o Liturghie pentru fete nemăritate, o alta pentru fete măritate, un Maslu pentru handicapați sau o Înmormântare pentru cei de la țară și una pentru cei de la oraș.

Biserica Ortodoxă nu are slujbe doar…pentru tineri.

Cum nu are Sfântă Împărtășanie doar pentru tineri…ci pentru toți.

De când, mă rog, tinerii ăștia au miliarde de probleme, de trebuie să îi înnebunim de cap cu cărți, bloguri, conferințe…prin care să se simtă retardați, bolnavi, rușinați de vârsta pe care o au?

*

Acesta e lucrul pentru care nu am suportat să mă ia oamenii cu „copilul” sau cu „tânărul” ci mi-am dorit să fiu chemat pe nume și să mi să spună în față lucrurile. Pentru că acum sau mai târziu sau în veșnicie o să le înțeleg întru câtva.

*

Dacă se poate…și numai dacă se poate: e penibil!

Orice ideologizare e penibilă.

Ploi, ciori, cărți, și alte lucruri importante

Ploi din senin. Dacă acum ceva timp auzeam „de precipitații în partea de sud a României, atâți litri pe metrul pătrat” și ploua peste tot…acum, în 100 de kilometri găsești 10 tipuri de vreme de îți vine să crezi că urci pe munte.

Nu știu de ce se petrec astfel lucrurile cu ploile și cu vremea asta mai mult decât instabilă…dar cred că noi, prin toate radiațiile și consumurile de energie participăm la o vreme datorată consumului sau a poluării noastre.

Răpăieli de ploaie de un minut, ploi cu soare, concentrări de energie în nori și de trăsnete la joasă altitudine…

Nu pot fi întâmplătoare.

*

Cum nu pot fi întâmplătoare cârdurile de ciori pe care le-am văzut, de mai multe ori, în centrul capitalei României. Se roteau ca pescărușii, făceau ocoale…și ținteau spațiul aglomerat. Însă nu coborau spre pământ ci se roteau, părut bezmetic sau ca și când ar fi atrase de pradă, de carne sau de mortăciuni, la o mică distanță față de nivelul blocurilor.

**

Ploi și ciori

Ploi de lacrimi.

Tradiția ortodoxă asimilează ploile cu lacrimile.

Sau e de dorit să ai ploi de lacrimi pe măsura păcatelor tale…sau ploi de lacrimi de bucurie pe măsura bucuriei pe care Dumnezeu ți-o revarsă în inimă.

Cioara, cu negrul ei, trage a moarte.

Ciorile gândurilor = gânduri demonice care te asaltează în continuu.

***

Mi-am dat seama că cei care nu știu să citească cărți, nu știu să citească nici bloguri.

Dacă vrei prețul cărții: e pe ultima copertă, jos, lângă cotor (cel mai adesea). Tot acolo poți să găsești o fotografie, pe ultima copertă, a autorului și ceva despre el sau carte.

Nu cauți numele cărții pe ultima, ci pe prima copertă.

Când e să citezi o carte trebuie să intri în carte și să citezi pagina de titlu.

Pagina de titlu (în mod standard) conține numele autorului (cel care a scris cartea), numele cărții, numele traducătorului sau a celui care a îngrijit cartea, editura, orașul, anul.

ISBN-ul (la cărțile tipărite în foaie) apare în caseta CIP-ului BNR și caseta asta e înaintea paginii de titlu.

Datele de tipar sunt pe o pagină terminală.

Cuprinsul cărții e ori în spate (în mod clasic) ori în față…de aceea nu îl cauți la mijlocul cărții.

Paginile sunt numerotate și notele de subsol fac parte din textul de deasupra.

Dacă cartea nu are note de subsol…înseamnă că e făcută în grabă. Sau că e prea orală

Introducerea sau postfața pot spune câte ceva despre autor și subiect.

Autorul vorbește despre sine…sau îi lasă pe alții să vorbească despre el.

*****

Blogul nu e o carte ci o bibliotecă.

Teologie pentru azi nu e un simplu blog ci o platformă pentru că are foarte multe auxiliare sau se extinde și dincolo de spațiul pe care îl vedeți la nivel online atunci când intrați pe http://www.teologiepentruazi.ro/.

Noi avem arhive de carte, audio, video, de fotografii, module de comunicare la nivel online auxiliate la http://www.teologiepentruazi.ro/.

Platforma online e o sumă de biblioteci online.

Aici e doar centrul acestor biblioteci.

Însă dacă luăm, la propriu, doar ceea ce vedeți pe http://www.teologiepentruazi.ro/ atunci sunteți în spațiul online al unui blog.

Ce e blogul? O bibliotecă cu multe săli în care se aduc, pe fiecare zi, noi articole.

Noile articole ajung arhivate pe categorii.

Categoriile sunt oferta blogului.

Teologie pentru azi oferă 131 de categorii. Apar pe partea dreaptă la Categories.

Fiecare zi, fiecare lună, fiecare an al nostru de online pot fi citiți pas cu pas.

Blogul, ca și cartea, sunt prezențe.

Fiecare articol are titlu, conține text sau fotografie, filă video sau audio, lincuri/legături prin care intrați în altă parte, în locațiile altora sau în alte articole ale noastre.

Ne semnăm articolele prin taguri.

Ne puteți comenta în subsolul fiecărui articol.

Comentariile sunt citite, apreciate și editate de către noi la un moment dat…dacă le considerăm viabile.

Cele neviabile se mai numesc și spamuri și le ștergem.

Ne puteți scrie pe dorinfather@yahoo.com (adresa noastră publică de email) pentru a ne spune ceva, pentru a ne ajuta cu o informație, pentru a ne trimite o carte, un articol, referințe despre dumneavoastră.

*********

Însă blogul nu e un articol de la un capăt la altul al cursorului. E o bibliotecă de articole.

În partea de jos puteți naviga/intra/citi de la 2011 la 2006 prin paginile acestei biblioteci.

Însă de aici se poate merge spre multe alte auxiliare personale sau spre paginile altora, pe care noi le-am publicitat.

Când îți place cineva sau când vrei să vorbești cu cineva despre un altul și să înțeleagă și ceilalți despre cine e vorba dai lincuri către cel despre care vorbești.

Dacă vreau să vă vorbesc despre fotografiile noastre din Ipernity…am dat linc către ele. Lincul e Ipernity din fraza anterioară, pe care, dacă apăsați, intrați într-o altă locație, de data asta tot a noastră.

Mai multe locații din astea, în care am adus diverse date care ne aparțin (fotografii, cărți, articole, file audio sau video) formează auxiliarele platformei Teologie pentru azi.

Și de aceea eu vorbesc despre munca noastră online ca despre o platformă în mișcare, ca despre un continent din ce în ce mai vast…pentru că așa stau lucrurile!

Continentul Teologie pentru azi se mărește zi de zi.

Sau complexul de biblioteci/locații online TPA se mărește zi de zi.

Noi plutim pe oceanul numită Internet, pe un șuvoi de informație care facilitează punți de întâlnire între noi. Ca să ajungeți la noi trebuie să intrați pe așa numitele motoare de căutare ca Google. Dacă apăsați pe Google-ul din spate ajungeți la interfața lui în limba română.

Și dacă scrieți teologiepentruazi.ro ajungeți la noi…și la articole despre noi!

*

Cartea are pagini.

Fiecare articol pe blog e o pagină pe blog. Însă o pagină de blog, adică un articol, poate avea de la două rânduri la multe pagini de carte. Dacă luați acest articol, pe care îl citiți acum, și îl puneți într-o filă Word, el devine mai multe pagini Word sau de carte.

Cartea însă e mai mică, cu mult mai mică, extrem de mică în comparație cu blogul.

Dacă o carte în foaie poate ajunge la peste o mie de pagini și e voluminoasă, un blog poate conține milioane de cărți, de filme, de cântece, de poeme într-un spațiu foarte mic (în aparență).

Pentru că blogul e o bibliotecă iar o platformă online mii de biblioteci.

Astea toate se fac de mână de om.

Se fac în timp, cu dăruire, cu știință, cu bucurie, cu bani, cu renunțări la somn și mers afară.

De aceea dacă ajutați Teologie pentru azi cu bani sau articole, cu comentarii sau cu bun simț, Teologie pentru azi se dezvoltă și mai mult și vă ajută și mai mult.

Dai un leu pentru TPA…ți se întorc înmiiți.

După cum dacă strângi peturile din pădure, dacă faci curățenie în Biserică, dacă dai o sută de pachete de mâncare la 100 de oameni, dacă donezi unor familii sau unor biblioteci câteva zeci de cărți…faci lumină în jur…și în tine

Blogul e o creație continuă, e o punte de dialog, un loc de întâlnire, un loc de reflecție, o iubire continuă.

Dacă participi, pleci îmbogățit interior.

***

În comparație cu alte bloguri sau saituri noi vă dăruim, în mod gratuit, o parte dintre cărțile noastre. Lincul spre ele…

Noi le-am scris, editat sau tradus…dumneavoastră vi le dăm.

De aceea noi suntem platforma Teologie pentru azi și nu un simplu blog.

Cărțile noastre sunt editate în PDF (în primul rând) și apoi și în alte formate.

Downloadați cărțile noastre, în mod gratuit, și le citiți când doriți.

Însă cărțile se fac în timp și cu efort.

Cum tot cu efort se fac copii, sarmale, școli, Biserici.

A prețui înseamnă a conștientiza efortul făcut pentru dumneavoastră.

***

Lucrurile importante sunt cele care ne fac să ne cunoaștem, să ne apropiem, să ne iubim reciproc.

Iubiți-ne așa după cum vă iubim și noi!

Aveți de plătit -32 de lei

Mamaia a primit plicul cu factura la lumină…în care erau 4 file.

Pe trei file i se spunea că are de plătit -32 de lei iar pe o filă la câte bănci își poate plătit cei…-32 de lei (minus 32 lei).

Și m-a întrebat: Și acum eu cât plătesc?

Răspuns: „Nu plătești nimic luna asta, pentru că ai plătit mai mult la lumină data trecută…când ei au aproximat că o să consumi mai mult…iar tu ai consumat mai puțin”.

Ce ar fi trebuit să facă societatea cu plicul format din 4 file?

Să îi trimită doar una…în care să îi spună omului:

„Vă mulțumim frumos, doamnă X, că ați plătit mai mult data trecută!

Pe luna mai 2011, aflată în curs, nu plătiți nimic.

Pentru iunie 2011 vă anunțăm noi tot prin plic.

Să trăiți…bine!”.

Și asta pentru onestitate și claritate.

Ca omul să nu mai întrebe…ci să stea în casa lui, cu bătrânețile lui…și să facă altceva iar firma care „dăruie” lumină contra-cost…să fie frumoasă la suflet în fața unui client preocupat cu buna chivernisire a energiei electrice.