Acest articol nu e…pentru tineri

Mă indispun…conferințele, cărțile, blogurile, proiectele „pentru tineri”, pentru că mă enervează reideologizarea acestui segment al populației.

Ceaușescu se lăuda cu „tinerii patriei” dar nu făcea nimic concret pentru ei iar noi nu mai știm ce să facem ca să…ne folosim de entuziasmul și de lipsa de experiență a  tinerilor.

Însă nu despre tineri e vorba, ci despre liceeni și studenți folosiți ca masă de manevră.

Ațâți câțiva zeci de tineri…și faci o manifestație, dărâmi un stadion, devastezi un restaurant, umpli o sală de conferințe, vinzi câteva sute de cărți, pari să fii arhibun.

Iar când oamenii Bisericii, ai statului sau ai diverse organizații se folosesc de tineri, deodată părem o Biserică plină de credință, un popor plin de tineri politicieni și o sumedenie de ecologiști get-beget sau de iubitori ai sporturilor.

Masa pare să aibă dinamism…

Însă dinamismul, deșteptăciunea, credința reală nu sunt apanajul maselor de „tineri” ci a persoanelor în parte.

Acesta e motivul pentru care nu cred în „asociații religioase” ci în oameni care cred.

Pe mine mă interesează ce știu și pot indivizii în parte și nu ce se poate face dacă pui zece mii de oameni la un loc.

Pentru că mă interesează creșterea personală a oamenilor și nu ipotetica creștere „a tineretului”.

Și pe Dumnezeu Îl interesează același lucru: să Îi dai inima ta!

*

De acum nu mai sunt tânăr…ci matur…

Dar nu mi-ar place ca cineva să vină să îmi predice pentru că „sunt matur”.

Sau să scrie cărți „pentru maturi”.

Ca și când maturii, tinerii, copiii sau bătrânii ar fi…un handicap…sau un teren viran ce trebuie umplut cu vorbe.

Ci mie îmi place să fiu crezut om…și să mi să spună ceva pentru că sunt om…și acum, sau peste 20 de ani…sau niciodată voi avea nevoie de acele date.

Dacă vrei să împarți cunoștințe sau cărți: dă-le!

Fiecare va citi după vârsta lui interioară și după înțelegerea lui.

Tinerii nu sunt toți la fel. Nici copiii.

Dacă crezi că o să faci odată o masă a cuvântului pentru toată lumea nu ai habar despre ce înseamnă sufletul uman.

Sufletul uman are nevoie de foarte mult, de tot mai mult pe fiecare zi…și dacă crezi că știi ce vrea omul îl consideri cognoscibil. Dar el este cognoscibilul mereu incognoscibil.

*

Ideologizarea tinerilor pleacă de la ideea că noi, cei care vorbim, facem cărți, bloguri despre tineri am fost tineri ca ei și am ajuns la niște soluții.

Însă noi am fost tineri…într-o lume care a murit.

Unele se potrivesc, altele nu se mai potrivesc…iar la altele nu ne-am gândit deloc…

Dacă vrei să spui ceva, spune…fără ca să ți se pară că ții în mână cunoașterea unei întregi categorii de oameni.

*

Iar tinerețea nu e omul…ci o stare pasageră a lui.

De aceea Biserica nu are o Liturghie pentru copiii de țâță, o Liturghie pentru fete nemăritate, o alta pentru fete măritate, un Maslu pentru handicapați sau o Înmormântare pentru cei de la țară și una pentru cei de la oraș.

Biserica Ortodoxă nu are slujbe doar…pentru tineri.

Cum nu are Sfântă Împărtășanie doar pentru tineri…ci pentru toți.

De când, mă rog, tinerii ăștia au miliarde de probleme, de trebuie să îi înnebunim de cap cu cărți, bloguri, conferințe…prin care să se simtă retardați, bolnavi, rușinați de vârsta pe care o au?

*

Acesta e lucrul pentru care nu am suportat să mă ia oamenii cu „copilul” sau cu „tânărul” ci mi-am dorit să fiu chemat pe nume și să mi să spună în față lucrurile. Pentru că acum sau mai târziu sau în veșnicie o să le înțeleg întru câtva.

*

Dacă se poate…și numai dacă se poate: e penibil!

Orice ideologizare e penibilă.