M-am trezit dimineață dintr-un vis lung și complicat. În același timp…iluminativ.
Deși soția mea era mereu pe lângă mine, nu știu din ce motiv…eu eram în zorul pregătirilor pentru o nouă căsătorie. Mă căsătoream cu o femeie mai în vârstă cu 20 de ani decât mine.
Nu are loc nicio slujbă. Nu se punea problema că aș fi fost preot. Nici măcar nu știam cum o cheamă…pe viitoarea mea soție. O vedeam din când în când, eram tot timpul într-un fel de cunoaștere perpetuă a anturajului ei…și, ceea ce a fost interesant…e că am fost la multe rudenii de ale ei, care îmi arătau o mare deschidere, emoție, bucurie…dar cu care nu mă simțeam deloc acasă…
Din când în când mă întâlneam în vis cu soția mea reală, singura cu care mă simțeam bine, cu care nu aveam nevoie de amabilități și explicații dar, fără să îmi doresc, reveneam la viitoarea soție…care era mereu cu fața mată, nu tristă, dar fără expresie…
Se rupe firul evenimentelor de dinainte de nuntă…
Ne regăsim după nunta care nu avusese loc…în drum spre o Biserică, unde eu slujeam.
Deodată mi-a reapărut conștiința de preot.
Și atunci am vrut să o sărut pe noua mea soție…în drum spre Biserică…Am întins capul spre ea să o sărut…Dar când a întors capul spre mine…expresia feței ei…dură și neprimitoare…a făcut ca sărutul meu să se consume în aer…
Nu am fost la Biserică.
Nu a mai avut loc nimic…și mă văd în fața ușii dormitorului nostru conjugal.
O ușă pe care nu o cunosc…
Și în fața ușii mi-am dat seama în mod acut că eu nu o cunosc pe noua mea soție, că nu am văzut-o niciodată goală, că nu știu cum o cheamă, că nu o vreau, că nu am în comun nimic cu ea…și că eu am o soție.
Și fără să intru în dormitorul nou, unde credeam că mă așteaptă viitoarea soție…mi-am adus aminte în vis…că reala mea soție…cea pe care o vedeam din când în acest vis și cu care discutam lucruri care nu aveau nimic de-a face cu noul meu mariaj…ci cu realul meu mariaj, din viața reală…e tot ce aveam.
Și m-am trezit din somn cu faptul că tot ce am e în interiorul meu.
Căsătoria este…tot ceea ce ai în comun cu soția ta, și pentru care nu trebuie să-i dai explicații, pentru că voi știți toate aceste evenimente, emoții, trăiri, minuni pentru că sunt patrimoniul vostru comun.
Lasă un răspuns