La TV, la radio, în online se vorbește non stop, în știre și în neștire…
Lași canalul deschis și îți intră în tine melodii, oftaturi, râsete, informații de tot felul, care fac din tine un om cu anumite sentimente, cu o anumită stare de spirit.
Dacă la postul TV sau de radio sau pe saitul sau blogul X sau Y nu găsești nimic despre Dumnezeu, cuviință, normalitate, despre altceva decât banalități și la ele te uiți mereu, bineînțeles că nu poți să ai în tine altceva decât ceea ce vezi.
Acesta e motivul pentru care multora li se rupe firul la un post religios TV sau de radio sau pe un blog ortodox: nu rimează cu ei.
Nu le place muzica, conținutul, subiectele sunt ori prea serioase ori prea grele iar ei au nevoie de divertisment, de obscenități, de râsete, de un loc unde să mai drăcuie, să mai înjure, să se mai dea în spectacol.
Unde sunt lăsați să se manifeste…acolo comentează grețos.
Și comentariile lor grețoase, pe premisa că sunt libertăți de vorbire, vorbesc despre ce înseamnă să mesteci satanisme fără să știi.
Pentru că ceea ce auzi și vezi…te schimbă!
Și ceea ce vrei să fii aia și ești.
Pentru ce spun toate acestea?!
Pentru că trebuie să vorbim și mai mult, să scriem și mai mult, să fim și mai mult noi înșine la TV, la radio, în online dacă vrem să fim credibili.
Să dezbatem orice…numai cu cuviință și înțelepciune ortodoxă.
Să le arătăm oamenilor cum se poate vorbi începând de la cultul Bisericii, de la Scriptură, de la Sfinți, de la etosul nostru ortodox, adică de la modul nostru de a fi.
Să vorbim mereu prin prisma la ceea ce vedem, gândim, trăim și facem.
Și astfel oamenii vor înțelege, pas cu pas, cât de proprie, de firească, de frumoasă e apropierea noastră de Dumnezeu, de Maica Domnului, de Sfinți, de Îngeri, de cărți, de slujbe, de obiceiurile vieții ortodoxe.
Pentru că realmente, oamenii care nu aud toată ziua decât despre „planuri de acțiuni, criză, randament, productivitate, filme, jocuri, violuri, petreceri, măriri de prețuri”…și sunt mereu alergați de evenimente și griji…nu știu că există lucruri durabile, fundamentale în această lume, care îi definesc pe oameni.
Cartea teologică e un lucru fundamental în lumea asta. Din ea înveți cine ești, ce faci bine sau rău, cum arată frumusețea, viața, veselia, unde te duci.
La fel, rugăciunea, postul, privegherea, starea la slujbă sunt acte care ne schimbă în bine, după cum libertinajul, excesul, aventura sinucigașă ne sleiesc de forțe.
De ce sunt atât de importante lecțiile de fitnes, slăbitul, operațiile estetice, accesoriile vestimentare? Pentru că se pune accentul pe ceea ce se vede, pe trup, în detrimentul sufletului, al sentimentelor, al experienței de viață, al bucuriei reale.
Îți mărești sânii, îți mărești penisul, faci culturism, te coafezi nu știu cum…dar nu aveți ce să vă spuneți. Nu știți ce să vă dăruiți, pentru că nu aveți ce.
Și ca să ai ce să spui…trebuie să te umpli cu citiri de carte, cu experiențe duhovnicești și de înțelegere ale lumii, cu relații cu diverși oameni, cu o cunoaștere a diverse lucruri teoretice și practice.
Să vorbim, să comunicăm despre noi esențial, să-i introducem pe oameni în adâncimile vieții…că de ele au nevoie!
Să îi încurajăm să afle și să trăiască viața cu Dumnezeu. Și astfel să vadă ei înșiși cât de normal e să vorbești despre lucrurile care îți fac bine.
