Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Nu contează despre ce…ortodox să fie

La TV, la radio, în online se vorbește non stop, în știre și în neștire…

Lași canalul deschis și îți intră în tine melodii, oftaturi, râsete, informații de tot felul, care fac din tine un om cu anumite sentimente, cu o anumită stare de spirit.

Dacă la postul TV sau de radio sau pe saitul sau blogul X sau Y nu găsești nimic despre Dumnezeu, cuviință, normalitate, despre altceva decât banalități și la ele te uiți mereu, bineînțeles că nu poți să ai în tine altceva decât ceea ce vezi.

Acesta e motivul pentru care multora li se rupe firul la un post religios TV sau de radio sau pe un blog ortodox: nu rimează cu ei.

Nu le place muzica, conținutul, subiectele sunt ori prea serioase ori prea grele iar ei au nevoie de divertisment, de obscenități, de râsete, de un loc unde să mai drăcuie, să mai înjure, să se mai dea în spectacol.

Unde sunt lăsați să se manifeste…acolo comentează grețos.

Și comentariile lor grețoase, pe premisa că sunt libertăți de vorbire, vorbesc despre ce înseamnă să mesteci satanisme fără să știi.

Pentru că ceea ce auzi și vezite schimbă!

Și ceea ce vrei să fii aia și ești.

Pentru ce spun toate acestea?!

Pentru că trebuie să vorbim și mai mult, să scriem și mai mult, să fim și mai mult noi înșine la TV, la radio, în online dacă vrem să fim credibili.

Să dezbatem orice…numai cu cuviință și înțelepciune ortodoxă.

Să le arătăm oamenilor cum se poate vorbi începând de la cultul Bisericii, de la Scriptură, de la Sfinți, de la etosul nostru ortodox, adică de la modul nostru de a fi.

Să vorbim mereu prin prisma la ceea ce vedem, gândim, trăim și facem.

Și astfel oamenii vor înțelege, pas cu pas, cât de proprie, de firească, de frumoasă e apropierea noastră de Dumnezeu, de Maica Domnului, de Sfinți, de Îngeri, de cărți, de slujbe, de obiceiurile vieții ortodoxe.

Pentru că realmente, oamenii care nu aud toată ziua decât despre „planuri de acțiuni, criză, randament, productivitate, filme, jocuri, violuri, petreceri, măriri de prețuri”…și sunt mereu alergați de evenimente și griji…nu știu că există lucruri durabile, fundamentale în această lume, care îi definesc pe oameni.

Cartea teologică e un lucru fundamental în lumea asta. Din ea înveți cine ești, ce faci bine sau rău, cum arată frumusețea, viața, veselia, unde te duci.

La fel, rugăciunea, postul, privegherea, starea la slujbă sunt acte care ne schimbă în bine, după cum libertinajul, excesul, aventura sinucigașă ne sleiesc de forțe.

De ce sunt atât de importante lecțiile de fitnes, slăbitul, operațiile estetice, accesoriile vestimentare? Pentru că se pune accentul pe ceea ce se vede, pe trup, în detrimentul sufletului, al sentimentelor, al experienței de viață, al bucuriei reale.

Îți mărești sânii, îți mărești penisul, faci culturism, te coafezi nu știu cum…dar nu aveți ce să vă spuneți. Nu știți ce să vă dăruiți, pentru că nu aveți ce.

Și ca să ai ce să spui…trebuie să te umpli cu citiri de carte, cu experiențe duhovnicești și de înțelegere ale lumii, cu relații cu diverși oameni, cu o cunoaștere a diverse lucruri teoretice și practice.

Să vorbim, să comunicăm despre noi esențial, să-i introducem pe oameni în adâncimile vieții…că de ele au nevoie!

Să îi încurajăm să afle și să trăiască viața cu Dumnezeu. Și astfel să vadă ei înșiși cât de normal e să vorbești despre lucrurile care îți fac bine.

Did you like this? Share it:

Previous

Cărți, ca aripi ce zboară

Next

Potriviri neașteptate…

16 Comments

  1. Ioan

    Hristos a inviat!

    Minunate sunt cele pe care le scrieti. De cate ori va citesc am un sentiment ciudat.

    Undeva, candva am abandonat „credinta” de a vedea mii de credinciosi discutand viu. O comuniune reala in care asceza „mea” in spatiul dintre strane sa fie macar dezvelita pt. cateva clipe in „afara” , in societate. Acolo unde putem macar incerca sa aratam ceva umanitate.

    S-a spus de multe ori ca relatia de tip fata catre fata are nevoie de timp. Tb. sa te obisnuiesti cu celalalt inainte de a scapa de formalismul dialogului „incepator”: ce faceti? Bine, multumesc! …Doamne ajuta! Doamne ajuta!

    Ei bine, ma intreb: in spatiul virtual, ce fel de retineri mai avem? Daca nu sunt retineri, e indiferenta ? Sau grija lumeasca cea din belsug care nu ne mai lasa loc si pt. „lepros” , „vames” …etc..caci in fond avem pareri negative chiar si despre oameni respectabili.

    Altfel nu vad de ce ortodocsii fug de discutie ca de raie . Daca as presupune ca am atins un nivel filocalic demn de sec. 4 as mai intelege.

    Dar stim cu totii prea bine ca pampersul, jobul fragil si rata pt.prima casa nu ne dau prea mari sperante sa afisam retinerea celui care fuge de slava desarta sau infranarea gurii.

    Ne vaitam ca nu stim multe lucruri si in tot acest timp gasim aici o platforma in care un om al lui Dumnezeu (faptele o vadesc) incearca sa schimbe imaginea prafuita a celor care pastoresc doar pt. bani. Ce energii imenise cand facem politica bisericeasca?

    De ce nu avem astfel de energii si pt. a ne darui – asa cum frumos spune Pr.Dorin – „adancuri ” .

    Daca nu duhovnicesti, macar sufletesti.

    Sigur ca vor exista multi care vor spune: „e omul lui ” . Altfel nu ar vorbi asa.

    Oare trebuie sa fii omul cuiva ca sa recunosti efortul constant al unui om profund, serios,… cu certa vocatie?

    Sper sa-mi fie iertat naduful. 10 ani de bloguri ortodoxe. Cu pauze sau fara. Nu aceasta este important. Un lucru observat.

    De ce oare nu exista comuniune intre administratorii de blog? Observ de multe ori ca multi nu interactioneaza decat pt. a-si posta propriile subiecte. Va dati seama. Sunt pana in 100 de oameni care adminstreaza activ, bloguri din spatiul ortodox.

    Prin activ vreau sa spun, hrana duhovniceasca. Si totusi comuniunea dintre domniile lor pare franta . Observam animozitati.

    Aceasta creeaza bisericute dar mai grav, indeparteaza oamenii si asa destul de prinsi in problemele nu usoare ale vietii .

    Chiar v-as intreba personal, Pr. Dorin: vedeti posibil un dialog viu, decent si profund intre administratorii de blog ortodox? Pt. mine e semnificativ acest lucru.

    Daca 100 de oameni seriosi clacheaza in dialog, ce pretentii sa mai avem pt. marea masa de oameni simplii aidoma mie ?

    Pe de alta parte as vrea sa intreb pe fiecare cititor de blog ortodox: Care credeti ca trebuie sa fie primul pas pt. a fii mai vii in dialog, in comuniunea naturala care ar trebui sa existe intre oameni CARE SPERA SA AJUNGA IN ACELASI LOC: RAI . Vor trai in acelasi loc. Cum? Punand distanta , bariere?

    Nu sunt un om al sistemului. Am vorbit cu inima. Sper ca mesajul meu sa fie inteles sub acest aspect.

    La liturghie e nevoie de un timp de acomodare pana patrundem in starea potrivita . Venim incarcati de afara cu multe ganduri. Asa ne invata Pr. Schmemann.

    A participa la discutii cu o intrebare cat de mica, arata ca iti pasa, arata ca esti si tu acolo, intr-o comuniune. Chiar daca eu nu am o anumita masura , prestanta sau pozitie. Sunt acolo. In picioare. Alaturi de celalalt. Care simte prezenta mea.

    Doamne ajuta!

    • Domnule Ioan, adevărat a înviat…și nu sunteți „omul meu”…ci un om care a îndrăznit să ne trimită azi-noapte o scrisoare…și acum…un comentariu…și pe care nu îl cunosc mai deloc!

      Însă căruia îi spun că dialogul între creatorii de online ortodox e posibil și e cel mai normal lucru cu putință…dacă au avut conștiința și practica dialogului și înainte să își înceapă proiectul online.

      Dacă nu aș fi avut practica dialogului și a comuniunii, cât și pe cea a generozității…nu aș mai fi scris, nu aș mai fi editat cărți pe gratis, nu aș fi discutat cu cineva ceva…ci aș fi publicat online ce aș fi vrut, aș fi închis comentariile…și gata!

      Deși au trecut 4 ani de creație online…am avut parte de puține discuții cu creatori de online ortodox…și nu am legat nicio prietenie cu vreunul dintre ei.

      E dezamăgitor, nu?!

      Însă nimeni nu s-a apropiat, în mod real, de autenticitatea noastră…pentru că nu au avut un proiect pe măsură. Dacă ar fi avut…ar fi venit ca să se laude cu el…și nu pentru ca să ne bucurăm împreună de experiența personală.

      Și asta se numește: neparticipare la dialog din orgoliu.

      Aștept să îmi dați mai multe detalii despre dumneavoastră…pentru ca să știu cu cine avem plăcerea de a discuta!

  2. Ioan

    Pr.Dorin,

    Pt. oameni fara studii teologice – ca si mine – e dezamagitor. Pt. oameni ca Sfintia Voastra e deja o lupta chinuitoare. Ma intreb in sinea mea: oare ce curaj are omul acesta de a suporta bagatelizarea muncii sale de catre toti neica-nimenii care impart Biserica dupa criteriul pro sau anti-patriarh?

    Nu ma indoiesc de faptul ca pt. aceiasi neica-nimeni, Fericitul Ilie nu este un brand pt. masurile lor „inalte”. Parca si aud: poezie . Frumoasa…dar totusi poezie. Un Sf.Simeon neverificabil este absolut de incredere. Nu se pune problema de a compara. Se pune problema de a sonda in interiorul nostru „spiritual” si de a observa cat de lumeste formam anumite judecati.

    In privinta proiectului initiat de Sfintia Voastra sunt absolut de acord. Nu exista unul asemanator in ortodoxia romaneasca. Se vede cu ochiul liber . Nimic gnostic: trupesc si netrupesc intr-un duios mod ortodox. Univesalitate, interdisciplinaritate. Nu mai continui pt. a nu se considera ca acest exercitiu de admiratie sincera, nefardata este unul slugarnic sau provenit dintr-un spirit mercantil.

    Neparticipare la dialog din orgoliu. Uneori ma intreb daca nu din frica. Intr-adevar, la cum stiu eu blogosfera ortodoxa, un proiect super-bun nu ar fi fost lipsit de lauda aferenta. O dovada in acest sens stau miile de utilizatori care au citit blogurile ortodoxe din ultimul timp. Sunt acceptati doar aplaudacii de serviciu. Spun asta din proprie experienta si o pot dovedi real. Pt. mine nu mai exista nici un semn de intrebare in ceea ce priveste administratorii de bloguri ortodoxe . 90 % dintre ei sunt efectiv instante de cenzura in stil bolsevic. Cultura dialogului e absenta.

    A posta un mesaj potrivnic parerii lor inseamna in imaginatia lor apostazie , raspandirea unei idei gresite. Si atunci cenzureaza intr-o veselie . Asa inteleg dansii ortodoxia . Sunt deja invatatori cu acte in regula. Sau altfel spus : formatori de opinie. Au „ucenici” deja. Pluralismul este o chestiune abenta.

    Despre mine nu-mi place sa vorbesc in public. In mod particular, daca va vrea Dumnezeu, voi cunoaste toti oamenii pe care numai Domnul va considera – sau nu – necesar sa-i cunosc. Sunt bucurestean, nu am studii in teologie, nu cunosc nici un administrator de blog. Un om extrem de simplu. Fara studii sau pozitie sociala. Imi place dialogul. Imi plac oamenii vii. Problema este ca sunt atat de rari. Nu pt. ca ei nu ar fi vii. Ci pt. ca tin mai mult la propria imagine decat la a comuniunea cu oameni care il cauta pe Cel Viu, acolo unde ii este locul: printre cei vii.

    • Încă odată vă mulțumim pentru încredere, domnule Ioan, și pentru detaliile despre dumneavoastră…și pentru curajul de a vă exprima opiniile.

      Le-am editat, le-am citit, vă înțeleg durerile (sunt în mare parte și ale mele)…și bineînțeles că vă voi răspunde printre rânduri.

      Însă totul cu metodă, cu atenție, fără grabă…

      Vă dorim numai bine!

  3. Otilia Kloos

    Pentru Ioan:

    Nu e vorba de „poezie” la Fer. Ilie.

    Deci trebuie atentionati cititorii.

    E vorba de frumusetea sufletului uman ce Si-L doreste pe Creator.

    Se ia la lupta cu ingerul frumusetii din divin si din uman.

    Ca trairile dumnezeisti iau forme poetice aproape greu de zadarnicit in alte forme, asta e altceva.

    Ca neclintitul trairii sparge zidul interpretarii intempestive, asta e altceva.

    Ca implinirea si intalnirea dintre Dumnezeul lui Avraam, Isaac, si Iacov sunt de nezdruncinat ca si-n neopintirea aripilor neinfrante ale Fer. Ilie, ale Marturisitorilor, ale Sf. Irineu din Lyon, ale gandului fiecarui suflet oropsit, iarasi altceva.

    Ne bucuram mult ca ati venit pe platforma familiei Parintelui.

    Iti intra la inima.

    Si nu mai iese…

  4. Ioan

    Doamna Otilia,

    Dintru inceput vreau sa va multumesc pt. urarile de bun-venit. Le simt venind dinspre o persoana cu un suflet sensibil.

    Categoric nu este vorba despre poezie. Sa observam viata noastra bisericeasca de zi cu zi. Mie imi pare ca reflecta in oglinda trecutul nostru bisericesc: trebuie sa treaca sute de ani pt. a recunoaste sfintenia romaneasca.

    In schimb cinstim greci, rusi, sarbi sau orice alte natiuni. Si asta de sute de ani. Avem sentimentul inferioritatii. Ceea ce face sa suspectam orice traire pur romaneasca.

    V-as intreba: ce credeti ca aduce nou in trairea ortoodxa, Fer. Ilie comparativ cu alti mistici? Nu suntem impatimitii noului cu orice pret. Insa nu as putea accepta in materie de mistica trairi identice. Nu stiu de ce nu as putea accepta. Asa simt.

    Pr. Serafim Rose este deja in panteon. Ce-i lipseste Fer. Ilie pt. a fi in constiinta tuturor mirenilor? As face o predictie amara: cat de citit va fi Fer. Ilie incepand de azi? In contrapartida cu orice alt sfant contemporan dar…strain?

  5. Otilia Kloos

    Domnule, Ioan,

    Hristos a inviat!

    Imi pare rau de intarzierea raspunsului cuvenit a fi prompt, dealtfel.

    Imi pregatesc un examen serios, si n-am timp nici sa-mi numar bataile pulsului.

    Deci, scuze!

    Raspuns la frazele dvs.: Nu stiu ce-i aia „suflet sensibil”.

    Cred ca sintagma se intelege in mai multe feluri.

    Cel mai corect e sa stii sa te adresezi unei persoane cu un apelativ care sa cuprinda intreit lupta silita/nesilita a acelei persoane pe toate planurile: trupeste, sufleteste, duhovniceste.

    Numele simplu ar ajunge.

    De fapt e si „poezie” la Preafer. Ilie. O poezie din alea straluminate de puterea lui Dumnezeu ce strabate hotarele mortii.

    Cat despre „simtamantul romanesc” la acesti sfinti, preafericiti, se trece dincolo de ce-i romanesc,(desi nu poti decat sa gusti cuvantul decat pe romaneste!). Va rugam cititi Natiune si Crestinism de Fer. Staniloae.

    Fericitului Ilie ii lipseste dragostea mea de acum si de aici.
    Ii lipsesc lacrimile si tanjirea mea dupa Dumnezeu. Si stiu ca nu se lasa pana nu ma doboara la pamant cu prezenta Dumnezeului Celui viu . Se roaga sincer.

    Koinonia sfintilor e deja in Trupul lui Hristos in Sfanta Sfintelor. In Sfanta Impartasanie, la sfanta liturghie.

    In Ierarhia cereasca se vorbeste clar de impartasirea celor de sus cu cele de jos.

    Pr. Staniloae vorbeste in TDO despre o imbogatire a sfintilor ingeri din simturile „duhului intrupat”.

    Deci, koinonie peste tot.

    Nu e vorba deloc de „inferioritate”, ci de sobornicitate.

    Pr. Serafim Rose a luptat mult cu duhul de aici. Cu patimile salasluite in toti ca noi. Am citit Not of this world. A luptat crancen.

    Salutari de peste ocean!

    Otilia K.

  6. Ioan

    Doamna Otilia,

    Ma bucur sa vad oameni de mare sensibilitate intr-o lume din ce in ce mai imbacsita de interese ordinare.

    Vad la dv.o aplecare spre sudii dogmatice. Multi trec prin faza aceasta scolastica.

    Vorbim despre Dumnezeu extraordinar de articulat:treimi, esente, duh, duhovnicie.

    Nu vi se pare suspect ca 99% din ortodocsi nu pot spune ce este esenta omului.

    Omului in general.Omului transcendent fata de alt om.

    Ma intreb ce fel de koinonie este aceea careia ii scapa….esentialul?

    Salutari de la un mitic mititel duhovniceste. Spor la examen!

    Ioan

  7. Camelia

    Esenta omului…

    Filozofii spun ca libertatea omului, demnitatea lui, puterea lui creatoare, insasi individualitatea lui este esenta omului. Crestinii datoreaza tot ceea ce au lui Dumnezeu.

    Dar dvs., domnule Ioan, care credeti ca poate fi esenta omului?

  8. Ioan

    Doamna Camelia,

    Despre esenta omului nu se poate vorbi.

    Faptul ca ii datorm totul lui Dumnezeu nu ne ajuta sa cunoastem esenta omului.

    Aceasta necunoastere este un inceput bun spre smerenie.

    Stim ca nu stim nimic despre om.

    Chiar si revelatia este destul de saraca.Poate de prea multe epurari de text.

    Cand ai inceput sa intelectualizezi despre ce ar putea fi esenta omului ai pierdut si bruma de cunoastere intuitiva pe care o aveai.

    Revelatia e ceva,filosofia crestina e altceva.

    Si cu totii avem ochi sa vedem ca Sf.Parinti au exersat filosofia crestina din plin.

    Care ulterior a devenit dogma pt.nestiutorii de carte.

    Si tot la fel de ulterior au fost inlaturati cei cu alte pareri decat un anume grup dintr-un anumit cerc care s-a impus.

    Ceea ce numim carte teologica in zilele noastre este in mare parte un efort imens de compilare si epurare a unei multitudini de pareri teologice.

    Ma refer la parerile teologice argumentate solid.

    Sper sa nu ma banuiti de sustinerea vreunui eretic desuchiat.

    Ioan

  9. Otilia Kloos


    Ioan:

    Doamna Otilia,
    Ma bucur sa vad oameni de mare sensibilitate intr-o lume din ce in ce mai imbacsita de interese ordinare.
    Vad la dv.o aplecare spre sudii dogmatice. Multi trec prin faza aceasta scolastica.
    Vorbim despre Dumnezeu extraordinar de articulat:treimi, esente, duh, duhovnicie.
    Nu vi se pare suspect ca 99% din ortodocsi nu pot spune ce este esenta omului.
    Omului in general.Omului transcendent fata de alt om.
    Ma intreb ce fel de koinonie este aceea careia ii scapa….esentialul?
    Salutari de la un mitic mititel duhovniceste. Spor la examen!
    Ioan

    Raspuns la raspuns:”mare sensibilitate” e un termen general; mai acatarii, v-ati putea referi la realitatea intreita trup/suflet/duh; chiar si interesele”ordinare” se pot include in preocuparea sufletului, a psyche-ului; depinde daca persoana respectiva se aduna in sine ori nu, pentru a-l lasa pe duhul sa-i arate calea. Aici e cel mai greu. E-nlantuitor de greu, dar te dezlegi si de multe gunoaie.

    2. „Dogmatica/scolastica : orice prapadit de pe lumea asta nascoceste o cale de-a -si da seama de adevarurile (dogmele) credintei pe care o nutreste, traieste, cugeta, incheaga, adevereste.

    Si aici apofatismul (chiar si-n privinta a ceea ce-i „esenta” omului, impreuna cu catafatismul, isi vor spune cuvantul; chiar trebuie sa ne smerim si rugam ca Domnul sa ne arate ce si cum.

    Deci nu-i scolastica; avem exemplul extraordinar al Fer. D. Staniloae care a scris dogmatica nu pentru impaunare scolastica, ci pentru intarire a adevarului aratat noua prin Biserica, Traditie, sfanta Scriptura.
    3. „treimi, esente”… O singura Treime Unime-vedeti slujba de la utrenie.

    Ca in viata ne lovim de antinomii, explicatii teologumenice/teologice ale Sf. Parinti despre intreire, nedespartire, a se consulta textul Sinoadelor ecumenice-cred ca apare in Nicene si Anti-nicene Fathers, tb sa ma uit la ce volum. E online.

    Si nu tot mai dati inainte cu „esenta”!…

    In ortodoxie se gandeste antinomic: de pilda, in cazul acesta, „essence et energies divines’-va rog consultati vol. 5 din Fer. Ilie editat de Pr. Piciorus (Fer. stia, simtea ca nu-L poate vedea pe Dumnezeu, dar era constient in acelasi timp ca se facea partas Lui). Deci „si si”, nu esenta singura.

    Si textele Triodului, Penticostarului, Octoihului, Tipicul Bisericesc, Ceaslovul, Acatistierul, Mineele, toate aceste texte, cand e vorba de lauda Sfintei Treimi, sau „esenta” omului, iti vor psalmodia negresit in mod antinomic si mantuitor, nu concis si unilateral ca-n cuvantarile varlaamice.

    Biserica se ingrijeste de soteriologie, nu prea le are cu Stephen Hawkins, care acum iti spune ca ne-or inghiti gaurile negre, acum ca Dumnezeu se mai”razgandeste” in privinta crearii sau vesniciei materiei.

    „Omului transcendent fata de alt om”-expresia aceasta e cea mai instrainata, instrain-anda, si necrestina din toate pe care le-am vazut scrise pana acum. Adjectivul „transcendent”cere un complement indirect. In afara de aceasta, odata ce spui” om transcendent omului”, te-ai cam ars in privinta koinoniei.

    Hristos a inviat!

  10. Camelia

    Trist, domnule Ioan. Imi oferiti o alternativa trista si sentimentul de a ma afla deasupra unei prapastii.

    Constientizarea conditiei umane prin perspectiva filozofica este o agonie continua.

    Valorile acestei lumi, ca singur reazem si certitudine, ma conduc fara doar si poate catre pustiirea sufletului si instrainarea de toti cei din jur.

    De unde insa sensibilitatea si compasiunea sadita in sufletul omenesc?

    Spuneti dvs. ca nu se poate vorbi despre esenta omului. Dar ea nu poate fi constientizata decat prin revelatie si traita printr-o legatura intensa cu Dumnezeu.

    Pot sa recunosc ca datorez totul Domnului si sa multumesc formal, prin gesturi si cuvinte care, in timp devin automatisme.

    Dar nu-mi este suficient, pentru ca nu pot sa ajung sa traiesc, sa simt prezenta lui Dumnezeu in viata mea. Trebuie sa fac ceva mai mult, e nevoie de o schimbare radicala in modul meu de a vedea viata, am nevoie sa recunosc fata de mine insami limitele omenesti si sa-mi deschid inima catre Hristos.

    Dumnezeu se descopera pe Sine doar in inima omului care-L cauta cu adevarat.

    Cum va explicati ca ortodoxia nu cauta adepti si nici nu incearca macar sa explice credinta prin descoperirile stiintei?

    Spun “cred intr-unul Dumnezeu… “ si nicidecum :stiu ca exista Dumnezeu, asa cum a descoperit cutare savant.

    O mai veche cunostinta a mea avea o vorba:nu poti fi prieten cu toata lumea. Asa si aici – in sufletul unui om nu poate incapea laolalta credinta si indoiala.

  11. Ioan

    Doamna Otilia,

    1.Daca tot ati adus aminte de realitatea intreita umana ar trebui sa vedem cum s-a transat disputa patristica: dihotomie sau trihotomie.

    Si cu totii stim ca duhul este marul discordiei.

    Nestiind ce este duhul in “esenta” i-am dat tot felul de definitii

    2. Trebuie sa recunoasteti ca Leontiu al Bizantului este un scolastic bizantin. Oricine ii urmeaza este automat scolastic.

    3. Stiti la fel de bine ca si mine ca fara aportul lui Tertulian,Calcedonul era ceva inexistent.

    Iar Tertulian a fost extrem de concis.Dimpreuna cu maretul Filon fara de care Logosul crestin ar fi cautat mult si bine prin textele liturgice vreo apropiere.

    Credeam ca nu e nevoie sa va scriu negru pe alb faptul ca koinonia este o mare iluzie.Este o idee a culturii iudaice pe care cultura greaca a asimilat-o doar in teorie.

    Cu alte cuvinte:grecii nu au fost atat de perfecti incat sa produca o cultura liturgica din care sa inlature orice element iudaic. Desi si-ar fi dorit.

    Iudeii au o cultura care nu poate fi asimilata de minti filozofice fara sa cada intr-un adanc de non-sensuri.Poate de aceea ei sunt unici.

    Poate de aceea i-a ales Dumnezeu.Cine stie?

  12. Ioan

    Nimic nu e trist,doamna Camelia,daca acceptati ca nu numai parerea mea sau a dv.sunt totul in universul lui Dumnezeu.

    Eu nu constientizez din nici o perspectiva filozofica.Nu am studii de filozofie ca sa produc o asemenea parere.

    Iarasi nu cred ca a nu cunoaste esenta omului te duce automat catre lume.Am spus eu asta?

    Categoric nu.

    Compasiune si sensibilitate in orice situatie au numai sfintii.In situatii de criza observati fiara din om.

    Lasati 2 oameni in desert spunandu-le ca au hrana doar pt.un singur om.

    Lasati 2 familii “sa se bata” pt.un job care asigura hrana copiilor.Exemplele pot continua.

    Atunci veti vedea la lucru animalitatea in plina campanie electorala.

    Cati oameni au avut revelatia esentei umane?

    Ortodoxia nu cauta adepti? Dar Chiril si Metodiu ce faceau?

    Sf.Vasile si Sf. Grigorie de Nyssa nu erau impotriva descoperirilor stiintei.Probabil ca dialogul cu stiinta nu a fost purtat multa vreme datorita predilectiei ortodoxe catre monasticism cu a lui rupere de lume.

    Daca nu vrei lumea,stiinta nu iti trebuie neaparat.Desi multi s-au convins ca atunci cand doctorul le alina durerile,stiinta nu mai e chiar ochiul dracului.

    Cand mai vorbiti despre credinta si indoiala ganditi-va la toti marii sfinti care s-au indoit la modul rusinos pt. public. Pt.Dumnezeu nu e chiar atat de rusinos.

    El ne stie slabiciunile.

    • Lucrul cel mai rușinos e să nu ai nume…dar să ai idei furate de la alții.

      Fapt pentru care…acesta e ultimul comentariu aici, pe această platformă, al lui „Ioan S.”…

  13. Otilia Kloos

    Daca macar le fura, putea spune ce si cum, si orandui in minte si inima, sau marturisi din experienta personala si cea ecclesiala a d-lui

    Asa…

    Mai multa sminteala si ghicitura alambicata…

    Nu stiu cum de se perinda pe alocuri pe TPA doar nenumiti si inglodati in idei gaunoase…

    Asta e…

    Eu sunt cea dintai dintre-mpatimiti,

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén