În ieroglifica sa Istorie, Cantemir scrie un pasaj ca acesta, referindu-se la complotul împotriva Inorogului: „Ce ei încă acestea [vânătoarea] orânduind și fel de fel de lațuri, curse, mreji și alte măiestrii în toate poticile și căile întindzând…”[1], etc.

Într-un manuscris românesc cuprinzând Paza simțurilor a Sfântului Nicodim Aghioritul, care i-a aparținut lui Eminescu, poetul (care a învățat adevărata limbă română pe textele vechi) sublinia, între altele, și următoarele rânduri și cuvinte: „Cu adevărat, nu departe de scopos și mi să pare mie că și foarte nemereaște adevărul că cel ce rânduiaște strălucite jilțuri are strălucite prăpăstii. Și pre înălțimile  și slavele și mărimile vreadniciilor, ori din ceale din afară de să vor întâmpla a fi acestea, ori din ceale din lăuntru, și dintru ale noastre numindu-le filosoful acel năravnic curse, și mreji, și leațuri: că pre cei ce o dată i-au prins cu acestea, îi înfășură cu nenădăjduite scârbe și ispite. Dascal și învățătoriu al cuvintelor acestora mi s-au făcut mie […] însuș iscusul, carele m-au ajuns pănă în fiindul adâncului[2].

Dar pentru că tot am început cu pasajul cantemiresc, vă reproduc toată poezia:

Ce ei încă acestea orânduind
și fel de fel de lațuri, curse, mreji
și alte măiestrii
în toate poticile și căile întindzând,
strâmbătate ca aceasta
în multă vreme ceriul a privi,
pământul a suferi neputând,
de năprasnă din toate părțile
și marginile pământului
holburi,vifore, tremuri,
cutremuri,
tunete, sunete,
trăsnete, plesnete
scorniră, atâta cât tot muntele înalt
cu temeliele în sus și cu vârvul în gios
răsturnară și tot copaciul gros,
înalt și frundzos
din rădăcină îl dezrădăcinară…

Au avut ce învăța poeții și scriitorii din cărțile vechi?


[1] Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, Ed. Minerva, București, 1997, p. 172.

[2] Ms. rom. B. A. R. 3074, f. 4r.

Did you like this? Share it: