Programa școlară sau deficiențe fundamentale?

Revin la ce au discutat ieri seară Liiceanu cu Pleșu, emisiune la care Pleșu a venit cu niște exemple din manuale de biologie (de clasa a șasea, parcă) în care erau recomandate copiilor experimente sadice pe insecte și animale mici. S-a practicat întotdeauna, în numele științei.

La vârsta lor și eu am participa, cu clasa, la paralizarea pe viu a unor broaște, cu profesoara de biologie, căreia i se părea ceva foarte normal. Și spun, cu mâna pe inimă, că nu este vina dânsei sau numai a dânsei, pentru că așa decurge instrucția de/în specialitate…

Dacă asta se întâmplă în școală, nici nu vreau să mă gândesc la Facultatea de Medicină sau de Biologie ori la alte centre de cercetare ce se petrece…Acestea sunt însă cerute imperativ de interesele progresului uman, așa că vă rog, liniște și discreție...

Dacă vreți să protestați, legați-vă și dumneavoastră de copaci când e să se construiască biserici sau protestați împotriva metaniilor care torturează ființa umană, adică, ceva mai corespunzător cu raționalitatea…

Dar nu despre aceste lucruri doream să vorbesc, ci despre felul în care oriunde, repet, oriunde, copiii sau tinerii nu sunt învățați să gândească, ci sunt direcționați intelectual și afectiv să se conformeze cu anumite paradigme de gândire. Bineînțeles că intră în schemă și acceptul lor, și lipsa lor de reacție și de discriminare, apatia și lipsa de revoltă față de injustiție, imoralitate sau față de suferința altora.

Așa se formează intelectualii fără caractere și, din experiența mea, nu există profesioniști sau oameni ai excelenței care să fie niște mediocrități sau chiar nulități caracterologice. Pentru că gândirea științifică nu există sau nu funcționează (decât la capacitate redusă) fără o gândire plenară, fără o reflecție holistică asupra relității, a existenței personale și universale.

Cei care își dezvoltă o astfel de capacitate separată de a fi doar intelectuali sau oameni de știință, fără caracter și fără inimă, sunt niște mutanți sau niște desfigurați care nu se pot privi în oglindă să vadă că au lucrat la sală numai mușchii de la o mână, în timp ce au lăsat să se usuce cealaltă mână.

Din păcate, sistemul de învățământ în întregime este în așa fel structurat, la toate nivelele, încât personalitatea să fie strangulată, cu excepția remarcabilă a a unor minți lucide și a unor inimi și caractere de oameni întregi, care se sustrag din această plasă întinsă nu de niște indivizi, profesori, ci de o concepție a secolului asupra a ceea ce trebuie să fie educația/instruirea.

Am ales Filologia (și nu fac reclamă…), pentru că mi s-a părut una dintre puținele Facultăți în care poți găsi mai frecvent breșe în sistem și îți poți manifesta libertatea de gândire. Am vrut la un moment dat să mă duc la Filosofie și îmi pare bine și astăzi că nu m-am dus, pentru că, în opinia mea, este în topul instituțiilor care te conformează cu doctrina și în care nu poți să miști în front (după care, tot în topul meu personal, urmează Medicina și Istoria – de ce, nu intru acum în amănunte, pentru că aș lungi prea mult discuția).

Vehemența la care pot să ajungă unii filosofi, mediciniști, etc., – sprijinindu-se pe fundamente elementarisime –  este totalitară. Într-o semnificativă majoritate, sunt oameni bătuți pe muchie…

În esență, de undeva de foarte sus și din considerente cu rădăcini adânc implantate în toată concepția despre viață și despre instruire a zilelor noastre se ajunge să ceri copilului să toarne dero în acvariul cu pești ca să constate științific ce se poate întâmpla.

Dacă o asemenea experiență concretă este monstruoasă pentru o minte normală de om, există însă alte sute și mii de experiențe invizibile (vorba vine) care se fac pe mentalul și pe afectivitatea noastră și nimeni nu le reclamă ca monstruoase, începând chiar de la inocentele reclame cotidiene, revărsate în avalanșă, care, în afara efectului nevrotic sesizabil imediat, acționează în foarte multe feluri, cu consecințe negative asupra interiorului și a intelectului uman.

Dar ce mai contează sănătatea mentală a omului, dacă economia trebuie să meargă înainte și reclama este sufletul comerțului…