Pagina a 25-a

Predicatul verbal (în limba latină) se acordă cu subiectul în număr și persoană.

Dacă sunt mai multe subiecte în propoziție, predicatul verbal e la plural iar dacă sunt subiecte de persoane diferite persoana I are precădere asupra persoanei a II-a și a III-a iar persoana a II-a față de a III-a.

Dacă subiectul este un substantiv colectiv (pars, turba, vis, manus) atunci predicatul verbal e la plural.

*

Predicatul nominal = nume predicativ (substantiv, adjectiv, prepoziție sau participiu) + verbul auxiliar.

Verbul auxiliar:

[formă activă] esse (a fi); fio (devin); evado ( scap); existo (exist); maneo (rămân)

[formă pasivă]: creor (sunt creat); habeor (sunt socotit); dicor (sunt zis); nominor (sunt numit); vocor (sunt chemat)

*

Auxiliarul esse poate fi verb predicativ când desemnează o existență.

*

Predicatul nominal, care are ca nume predicativ un substantiv, se acordă cu subiectul numai în caz.

*

Dacă numele predicativ este adj. sau participiu se acordă cu subiectul în gen, număr, caz.

*

Când în propoziție sunt subiecte de genuri diferite, predicatul nominal e la plural și ia genul cel mai tare dintre genurile subiectelor. Genul masculin are precădere asupra femininului și neutrului iar femininul asupra neutrului.

*

Când subiectul multiplu este exprimat prin nume de lucruri de genuri diferite, predicatul nominal e plural dar de genul neutru.

*

Atributul: adjectival, apoziție, substantival.

*

Pagina a 26-a

Atributul adjectival este exprimat prin adjectiv, participiu, pronume adjectival sau numeral. Se acordă cu substantivul în gen, nr., caz.

*

Atributul substantival e în Genitiv și arată posesorul, calitatea, întregul din care se ia o parte, originea, materia, autorul, subiectul, obiectul.

*

Prin Genitiv se exprimă calitatea permanentă și, mai ales, cea spirituală.

Calitatea trecătoare și trupească se exprimă prin Ablativ.

*

Complementul direct întregește înțelesul verbelor tranzitive (fie active, fie deponente). Stă în Ac. și e exprimat prin substantiv, adjectiv, pronume, numerale și verbe la infinitiv.

*

Complementul indirect e la D. pentru verbele tranzitive: cui? pentru cine?

*

Verbele au prepoziții specifice.

La Dativ: ad, ante, cum (con), in, inter, ob, post, prae, sub și super.

*

Dativul se întrebuințează cu verbul a fi pentru a înlocui o prepoziție al cărei predicat ar fi fost verbul habeo (D. posesiv). La noi: mi-e foame.

*

Și la G. apare complementul indirect după verbele de memorie (Genitivul memoriei) sau după verbele iudicialia (G. criminis).

*

Avem și la Abl. complemente indirecte.

*

Adjectivele de origine verbală sau cu înțeles verbal au în limba latină un complement.

Did you like this? Share it: