Scrierile complete ale

Fericitului Ilie văzătorul de Dumnezeu

şi viaţa sa,

comentate

de către

ucenicul şi fiul său întru Domnul,

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş

Vol. 8

(al 6-lea caiet manuscriptic)

Paginile 472-476

***

Creștinismul e a doua creare a omului. Omul nou.

Noul Adam e Fiul lui Dumnezeu și creștinul se naște din Dumnezeu prin har.

Prin comuniunea euharistică devenim fiii adoptivi ai lui Dumnezeu.

„Celor care L-au primit, Cuvântul le-a dat puterea de a deveni fiii lui Dumnezeu” [In. 1, 12].

Tatăl a predestinat ca fiii să fie asemenea chipului Fiului Său (Rom. 8, 29).

Trăsăturile Fiului, care ni se transmit prin unirea mistică, sunt trăsăturile transfigurate în slava veșnică.

Însă pentru a ne bucura de lumina Taborului trebuie să urcăm drumul Calvarului și să ne răstignim pe crucea sau asceza Golgotei personale.

*

Esența Ortodoxiei noastre e mistică în integralitatea ei.

Scopul vieții religioase e îndumnezeirea, transfigurarea noastră.

Măsura îndumnezeirii e Dumnezeu Însuși.

*

Meditația. Rugăciunea mintală.

Rugăciunea e o convorbire cu Dumnezeu. Ea e un dar al lui Dumnezeu.

*

Contemplația simplă sau unitivă (vederea simplă și directă a lui Dumnezeu, dăruită de El). E forma cea mai înaltă de trăire duhovnicească la care se ajunge prin rugăciune.

*

Meditația e pregătirea psihologică a contemplației.

E lucrarea ce se petrece în domeniul spiritului și care se reflectă asupra lui pentru a-l introduce în starea de rugăciune.

*

[Sfântul] D.[ionisie] Areopagitul: În contemplația mistică spiritul nostru descrie o întreită mișcare:

1. ieșirea din sine către Dumnezeu;

2. întoarcerea în sine;

3. adâncirea circulară în harul lui Dumnezeu trăit în interiorul său.

*

Dumnezeu fiind cauza lumii e prezent, în mod egal, pretutindeni și în orice loc și timp, fiind simplu și indivizibil.

*

Ego: Există motive de cădere în contemplația mintală?

În mod real, când ai obținut contemplația mistică, lucrurile sensibile le percepi la un nivel atât de scăzut ca frumusețe încât nu te mai impresionează și nu le mai dorești și nu mai vrei să le contempli.

***

Chipul lui Dumnezeu în om este înclinarea inteligenței către adevăr, a voinței către bine, a dorinței către frumos.

*

Glasul conștiinței e vocea lui Dumnezeu în om. Ea e semnul prezenței lui Dumnezeu în om, arătând că El e cauza lumii și a omului.

*

Dumnezeu e prezent prin chipul Său în om și prin har. Asemănarea cu Dumnezeu se face prin îndumnezeire, adică prin intermediul inspirației și a vedeniilor/extazelor.

*

În „nunta spirituală”, contemplația extraordinară, adică cea prelungită, face ca prezența harului în noi să devină una continuă. O bucurie de continua prezență a lui Dumnezeu în noi.

*

[Sfântul] Augustin [al Hipponei] mărturisește (despre perioada de început a vieții lui): „eram departe de Dumnezeu, trăiam în regiunea neasemănării”.

*

Sfântul exclamă: „Mie nu mi-e frică de Dumnezeu!”.

*

[Sfântul] Simeon Teologul [Noul Teolog]: „Eu sunt om prin natură și dumnezeu prin har”.

*

Obiectul meditației [teologice] poate fi spectacolul măreț al lumii creaturale, o învățătură a Mântuitorului, un episod din viața Sa, un lucru tainic din viața și ființa omului.

*

Frumusețea necreată a creat frumusețea lumii și îi dă strălucirea.

*

Misticii austeri nu recomandă contemplația sensibilă.

Ego: Fiindcă activitatea simțurilor împrăștie atenția spiritului în loc să o concentreze.

Contemplația imaginativă se face cu ajutorul unui episod din viața Mântuitorului.

Începem cu rugăciunea (ieșire a noastră spre prezența lui Dumnezeu, Căruia Îi cerem ajutorul), apoi refacem mental compoziția locului, a împrejurărilor istorice. Apoi o nouă rugăciune pentru implorarea harului și care să aibă legătură cu episodul.

Urmează lectura episodului din Evanghelie. Urmărim ideea centrală, motivele, urmările

***

[Contrapagină a autorului]

Ego: Mirosul de tămâie* l-am simțit mai frecvent.

Am auzit pocnete și bubuituri demonice.

Am pipăit spiritual…și în momentul acela materia creată își pierdea aproape total consistența ei.

Prin rugăciunea lui Iisus am simțit bucuria minții în Hristos și a fecioriei Mariei, a Mamei Sale, cărora e imposibil să le găsești termeni de comparație.

Am auzit cântarea de slăvire a Tatălui făcută de Prea Curata Fecioară Maria.

Am auzit muzica divină care venea din frăgezimea culorilor luminii dumnezeiești.

Și în slava Sa am văzut, ca niște aburi și văluri de nori străvezii, luminoși și roz-aurii.

Did you like this? Share it: