Bookfest 2011 a fost dată afară de sub cupola Romexpo și exilată în spațiile colaterale. De ce? Simplu: și românii și-au exilat nevoia de carte la periferia preocupărilor lor.

Din punctul meu de vedere acest lucru s-a petrecut nu pentru că nu mai avem nevoie de carte, ci pentru că cartea contemporană nu mai e atentă la nevoile reale ale românilor.

Editorii de carte români au făcut aceeași gafă ca și politicienii români: au diluat mesajul pentru că li s-a spus (de către statistici neroade) că românii nu mai sunt apți să recepteze adevărurile tari, munca serioasă, subiectele de perspicacitate mare.

Nimic mai fals! Românii tocmai acum sunt avizi de cărțile mari și de marile experiențe…dar ele sunt aruncate într-o mare de cărți non-neapărate.

Dacă vrei să mai câștigi ca editor de carte (deși cartea doar în foaie nu își mai găsește rostul față în față cu onlineul) trebuie să te întorci la cartea care instruiește, care lămurește, care dă omului o direcție clară în viață, alături de scriitura de excelență.

Ieri nu am dorit să cumpăr nimic. Nici nu am cumpărat.

Pentru că în loc de o sărbătoare a cărții am fost întâmpinat de starea de priveghiîn jurul cărților.

Am avut senzația că duc la groapă cărțile, că le păzesc pentru ca să nu se pună musca pe ele…și să nu facă viermi.

Și asta pentru că fiecare stand/editură aveau două-trei cărți cu care se mândreau, pe care le puneau în evidență (nici alea strălucite) iar în rest…atmosferă de aprozar.

Nu vă indispune mirosul de pește stricat din marile supermarketuri românești? Cred că da…

Tot la fel mă indispune minimalizarea cărții, editarea de cărți joase…pentru ca să se cumpere.

Însă cărțile tocmai de aceea nu se cumpără: pentru că nu sunt făcute cu gust, cu excelență, cu multă muncă și nu sunt vândute la un preț corect.

Edităm pe ochi frumoși, pe partizanate, pe socoteli pur și grețos financiare…și nu cărți care să transforme oamenii.

De astea avem nevoie: de cărți care să miroase a autentic și a muncă.

Nu de cărți făcute pe bandă pentru că mai avem de apărut și la un alt târg de carte. Sau pentru că avem nevoie de ele la CV. Sau pentru că avem nevoie de adulatori.

Cartea autentică se face cu dor de ea și pentru binele ei.

Iar cum nu oricine e cosmonaut, tot la fel nu oricine știe să scrie e scriitor.

Și cartea nu e o formă de blazare ci de bucurie și de comuniune.

Dacă nu ai bucurie, nevoie de comuniune, ardoarea pentru a fi de folos altora nu poți să fii editor, scriitor, creator de online, intelectual. Ești orice altceva dar nu astea toate.

Did you like this? Share it: