Ecologism cu capul tare

La o primă vedere…arhitectul bildingului a găsit o exprimare culturală pentru iarba din față.

Însă ochiurile de iarbă dintre dalele de piatră vorbesc cu putere despre cât de imatură este conștiința ecologică pe care o avem. Pentru că aici iarba nu e gândită ca o necesitate…ci ca un element de design.

Și marea arătare din spate (de fapt două…care au apărut în ultimul timp), ca și Casa Presei, fostă Scânteii, ne vorbesc despre ce înseamnă să ai capul tare, de beton…dar fără grijă la verde, la sănătate.

Bucureștiul e un oraș indecent de neecologic, unde găsim ori beton excesiv, ori verde excesiv.

Conștiința ecologică care ne lipsește ne-ar fi învățat nevoia de echilibru între verde și beton, între beton și verde în fiecare compartiment al orașului și al vieții noastre.

Și faptul că ne costă scump acest dezechilibru brutal îl constatăm pe timpul verii…când se fuge la sat, la mare, la munte…pentru o climă normală în locul aprinderii bucureștene.

Pentru că te coci, stai în asudare continuă, în cuptor la București pe timpul verii.