Încercăm să ne mișcăm mai grațios

Votez în inima mea cu tinerii și mai puțin tinerii care se întorc la mersul pe jos sau pe bicicletă.

Cu oamenii care se întorc la normalitate.

Care încep să vorbească normal, să se plimbe normal, să mănânce sănătos, adică atent.

Mașina personală, pe mulți, i-a făcut autiști la social.

Dacă stai într-un mediu protejat non-stop, unde îți pui muzica pe care ți-o dorești și ai aerul condiționat pe care ți-l reglezi cum vrei e normal să nu mai știi cum arată nesimțirea sau politețea stradală, cu ce spray își dă lumea sau cum miroase, ce fel de cearcăne, aere sau tristeți au oamenii pe față.

*

Un cuplu se săruta într-un gang făcând abstracție de oricine trecea pe lângă el.

Un altul se săruta pe o bancă, lângă parc, dar cu atenție la publicul privitor.

Un tată cu bicicletă și copila și copilul lui pe biciclete mai mici. Fiecare pe cont propriu…dar împreună.

Așa vor fi și mai târziu: vor fi pe cont propriu…dar oriunde vor merge sau ce vor face vor reprezenta o familie, un nume, o tradiție!

*

Un Alex Ștefănescu obosit, pe kilometrul de pajiște din fața clădirii, cu cărți în mâini…pentru ca să vorbească despre ele. Cui să vorbească? Ca să vorbești cuiva și nu la pereți…trebuie ca celălalt să știe o mare parte din ceea ce știi și tu. Să aibă o arhivă de date în el, o viață de citiri și de experiențe. Pentru că altfel cuvintele tale trec ca glonțul pe lângă urechea și inima lui…

*

Cititorii adevărați sunt cel mai adesea săraci, cu ochelari mari, potoliți, contemplativi și puțin mondeni.

Doi dintre ei…

Îi miroși de la o poștă…dacă scrii cărți și citești cărți de-o viață.

După ei a venit un bătrân…cu o carte ditamai în mână…pe care o învelise în ziar…

Apoi un altul, cu două sacoșe în mână…Pline de cărți. S-a uitat la mine fix…nu ne-am cunoscut…a trecut mai departe…

Pentru că cititorii reali știu ce le trebuie, de ce au nevoie, vin la sigur, cumpără și pleacă…să citească.

Cei care tocmesc cumpărarea cărților…după cum se fâțâie ca să cumpere o bluză sau un pantof nu au nimic de-a face cu cartea.

*

Mai văd câteva „nume importante” fără chef de viață (de aceea îi las la nenumiți). Adică nici ei nu se bucură de ceea ce scriu și sunt.

Dezamăgiți de propria lor impostură.

Mă mai uit…dau ocol…folosesc veceul cu senzori (inteligent!)…mă străpunge mirosul de mici la grătar de afară, de dincolo de poarta cărților plictisite…și mă întorc tot pe jos până la Aviatorilor…pentru ca să mă bucur de întâlnirea nemijlocită cu oamenii și cu natura.

*

Cărți nu am cumpărat dar m-am umplut de aerul de după ploaie și de verde și de fețele oamenilor.

Am fotografiat, m-am gândit, m-am relaxat mental, am venit acasă cu o foame…normală.

*

Numai că bicicletele îmi plac…și îmi place și aerul din plin, dar e nevoie și de cunoașterea care să înduhovnicească și să educe.  Dar pentru asta, după un tratat teologic ai nevoie de un tratat interdisciplinar care să te lămurească în anumite probleme. Adâncești dogma Treimii dar ai nevoie și de adâncirea celulei umane sau a literaturii române.

Pentru astfel de tratate corecte ai nevoie de oameni corecți.

De aici problema morală a cărților.

Nu avem scriitori și editori morali, nu avem nici cărți care să educe.