Utilitate curioasă

Carul autentic, tras de boi era mult mai mare…și mai viguros, mai țeapăn.

Iar el era o utilitate în viața țăranului și nu un moft.

Te duceai cu boii la câmp, aduceai cereale cu carul acasă, te duceai cu carul la târg, la moară…

Era o mașină mică a altor vremuri.

Copiii de acum îl văd doar ca pe ceva curios.

Pentru că el e de design într-un supermarket sau pe stradă, în vreun oraș…și nu pentru că folosește la ceva.

A ajuns de la o utilitateo curiozitate cu care nu își prea bați capul.

La fel au ajuns și statuile: pietre memoriale care nu mai spun mare lucru contemporanilor. Pentru că descifrarea lor îți cere să știi  istorie și să ai atașament față de niște valori, crezuri, aspirații…față de un mod de a fi al românilor.

Satul românesc pentru necunoscători

La Muzeul satului vezi amprenta statică a satului românesc.

Vezi case, Biserici, interiorul lor…dar nu vezi oameni.

Viața satului nu e regăsibilă la Muzeul satului.

De aceea ea e doar intuită, presimțită la contactul cu obiectele muzeificate aici.

Însă și așa e foarte mult pentru cineva care vrea să simtă satul…el trăind toată viața la oraș.

E foarte mult pentru cine nu a trăit la sat.

Numai că, dacă nu o să ne gândim la satul românesc pe mai departe, dacă îl vom tratat cu același dezinteres…îl vom pierde cu totul.

Se va transforma în altceva…pentru că va pierde tot mai mult realitatea lui spirituală și culturală.