Carul autentic, tras de boi era mult mai mare…și mai viguros, mai țeapăn.

Iar el era o utilitate în viața țăranului și nu un moft.

Te duceai cu boii la câmp, aduceai cereale cu carul acasă, te duceai cu carul la târg, la moară…

Era o mașină mică a altor vremuri.

Copiii de acum îl văd doar ca pe ceva curios.

Pentru că el e de design într-un supermarket sau pe stradă, în vreun oraș…și nu pentru că folosește la ceva.

A ajuns de la o utilitateo curiozitate cu care nu își prea bați capul.

La fel au ajuns și statuile: pietre memoriale care nu mai spun mare lucru contemporanilor. Pentru că descifrarea lor îți cere să știi  istorie și să ai atașament față de niște valori, crezuri, aspirații…față de un mod de a fi al românilor.

Did you like this? Share it: