Ratarea unui învingător [8]

Partea întâi, a doua, a treia, a 4-a, a 5-a, a 6-a și a 7-a

*

În Off-shore, Dorin Tudoran se ocupa de o problemă „gravă”, „profundă” a României acelor zile: de șuvița lui Traian Băsescu (119). Însă, deși toți se preocupau de rebela șuviță a președintelui, autorul era de părere că „nu șuvița e problema acestui președinte, ci capul” (119). Capul cu șuviță, bineînțeles…

Șuvița sau „fuiorașul” (o diminutivare suspectă a autorului) îi intra „în momente nepotrivite” în ochi președintelui și acesta era motivul pentru care se oblitera (zice autorul) „viziunea președintelui”. Deci șuvița îi perturba viziunea politică pentru România.

Și autorul spune că T. Băsescu nu are „curajul propriei chelii” (119).

Depășind însă această lipsă de curaj neimportantă, autorul dă peste marile tare ale președintelui: „nu este întotdeauna un politician mai altfel decât cei pe care i-a învins cu o plăcere copioasă ori [decât] aliați[i] al căror nume îl fac[e] să scrâșnească din dinți” (119).

El tună și fulgeră „împotriva celor cu trecuturi nebuloase și promite o curățenie totală” (119). Însă a rămas doar cu promisiunile

*

„varianta disco a clasicului” discurs (120)

*

Cristina Pârvulescu[1] avea „o problemă” pe atunci. Și problema ei nu era faptul că „este blondă, are picioare prea lungi și fustă prea scurtă”…ci nu știa diferența între „Consiliul Europei[2] și Consiliul European[3]” (120).

Adică Tudoran vrea…seriozitate maximă în politică și nu politică cu ocaua mică.

*

„să facă mai mult decât să se hârjonească ori să flirteze” (120). Și te hârjonești când te tachinezi sau te încaieri cu cineva în glumă și… flirtezi când…?!!! Tot despre Cristina Pârvulescu e vorba.

*

De la aceasta autorul se îndreaptă spre Silvian Ionescu, fost „securist…iar după decembrie 1989 unul dintre oamenii de încredere ai dlului Băsescu” (120).

*

Dar documentele care ne lămuresc adevărata istorie personală a lui Traian Băsescu, spune autorul, „urlă de mult că vor să vadă lumina zilei” (120). Pentru că documentele incriminatoare sunt niște lupi…închiși într-o hrubă.

*

Și autorul se întoarce la un interviu al președintelui T. Băsescu dat lui Paul Grigoriu. Pentru că nu e de acord că 12 ani a fost „pe mare”…ci s-a aflat „și se află încă off-shore” (121).

Offshore = depărtat de țărm.

Adică TB este pierdut pe mare, rupt de realitate…și de aceea trebuie să se întoarcă la realitatea românească brută. Să se întoarcă brutal la realitatea brută.

Jurnalul Național, 18 februarie 2005.

*

De la 122 începe Autodeservire.

În timpul lui Ceaușescu existau unii oameni de știință și cultură „cu origine socială atât de sănătoasă încât nu mai era nevoie să și învețe” (122).

Tot la „Sfertul Academic” al lui P. Grigoriu, T. Băsescu a spus că va pleca „de la Cotroceni la 63 de ani, după două mandate” și că  „nu se va întoarce în politică, nici nu își va dedica timpul altor activități” (122).

TB: „un fost președinte al României, ca în orice stat civilizat, are asigurat un salariu, pe toată viața, și nu un salariu mic” (122). Adică s-a scos din câmpul muncii pentru totdeauna! De aceea nici nu îi pasă ce se va întâmpla după

În afară de salariu pe toată viața, fostul președinte mai are și o casă, protecție și 3 înalți funcționari publici pentru munca de secretariat pe toată viața (122). Din aceeași declarație a lui TB.

*

Dar autorul spune că „pe lângă deserviciile pe care și le aduce [și le face] de unul singur”, Băsescu are „deja câțiva înalți funcționari care îl deservesc exemplar” (123). Mai pe românește: îi slugăresc.

*

După scrisoarea pierdută a lui Caragiale vine emailul șterpelit și pus ilegal în circuit public” al lui Radu Călin Cristea (123).

*

„o porcărie gigantică” (123); „înecatei [eufemism pentru vândutei ilegal] flote românești” (123).

*

Radu Călin Cristea era propriu pentru conducerea TVR-ului. Dar fiind „profesionist impecabil și om de caracter” a refuzat (123).

*

„prinși cu fofârlica” (123) = prinși în faptul de a înșela pe cineva.

*

găinărie a președinției” (123). Și găinărie nu în sensul de crescătoare de găini…ci în sensul de făcătoare de mici mânării, de nedreptăți de duzină.

*

Mânărie = șpagă = ce dai în mână cuiva pentru ca să primești în schimb ceva legal sau ilegal.

*

„deltă de lături” (124). Delta de lături a actualei conduceri a României. Și lăturile se scurg în mare spre „spălarea jegului politicii noastre naționale” (124).

Problema e următoarea însă: Cine e marea în care se varsă jegul politicii românești? E poporul sau uitarea/moartea celor care au condus-o dictatorial?

Jurnalul Național, 25 februarie 2005.

*

Când e nevoie de România ea este „o pepită de aur”. Când nu mai e devine „un munte de balast” (125).

„România a pierdut prea multe trenuri” (126).

Jurnalul Național, 18 martie 2005.

*

„a se mănăstiri” (128)  = a se închinovia = a se duce la Mănăstire; „graficul de gherilă” (128); „mustăria de partid” (129); cacofonia doctrinară (129)

*

George Copos e „hiltonizat” și cu „samsungeli” (129). Adică deține Hiltonul[4] și a vândut produse de la Samsung[5].

*

Una antologică: „tot politicianul român joacă la două capete și trei fese” (129).

Și o a doua: „Stând cu fața permanent la ciolan, clasa politică a întors România de prea multe ori cu spatele spre viitor” (130).

La final: „simpatizatul Traian Băsescu nu este mai puțin vinovat decât antipatizatul Dan Voiculescu” (130).

Jurnalul Național, 29 iulie 2005.

*

În art. Vraiște Vodă, T. Băsescu are „rău de uscat” (131) și nu de mare. De aceea dă cu blitzu (131)/șprițu’ până la ziuă la Golden Blitz, acum restaurant trecut pe linie moartă pentru că era construit fără autorizație [?!].

Și băutul până la ziuă al președintelui Băsescu e denumit drept „medicină alternativă” (131) de către autor, pentru că te scapă…de răul de uscat…tocmai prin aceea că te face să te simți…plutind pe mare.

*

Pentru că presa (o parte a ei) spunea despre președinte că „ia prea multe decizii la masa de restaurant” (131), autorul credea că nu e o dovadă de „exces de înțelepciune” (131) din partea președintelui să se pună rău cu presa (131).

*

încăpățânarea președintelui” (131); „turuie acuzații” (131); „o furtună într-o halbă cu bere” (132); „pe unde vâjâie acuzațiile dlui Băsescu, tot ceea ce urmează este vraiștea” (132); „dovezile sunt subțirele” (132); „verdictul solomonic” [se referă la înțelepciunea dumnezeiască a Sfântului Solomon[6] al Vechiului Testament…solomonic…dar folosit în sens peiorativ aici] (132); „jungla politico-mediatică” (132); „fete mari, dar ușor însărcinate” (132); „o regularitate măgulitoare” (132).

*

Un alt prieten al lui T. Băsescu „dovedit drept informator al Securității”: Sorin Roșca Stănescu (132).

*

Și, la final, o zicere de viitor: „s-ar putea ca România mai bună…să fie un proiect posibil numai post-Băsescu, în politică, și post-Stănescu, în presă” (133).

*

Dar ultima ultimelor a articolului e aceasta: „Vremea lui Vraiște Vodă e abia la început. Paharnicul Ulea nu poate lipsi din scenă. Se pregătește șpagatul [Elena] Udrea[7] (133).

Șpagatul se face printr-o…largă deschidere/întindere a picioarelor…

Jurnalul Național, 16 septembrie 2005.


[1] Idem: http://www.jurnalul.ro/special/special/jurnalul-national-127831.html.

[2] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Consiliul_Europei.

[3] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Consiliul_European.

[4] Idem: http://www.hotelbucharest.ro/prestatori_desc.php?s_codprest=168.

[5] Idem: http://www.samsung.com/ro/.

[6] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Solomon.

[7] Idem: http://www.elenaudrea.ro/blog.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *