Scrierile complete ale

Fericitului Ilie văzătorul de Dumnezeu

şi viaţa sa,

comentate

de către

ucenicul şi fiul său întru Domnul,

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş

Vol. 8

(al 6-lea caiet manuscriptic)

Paginile 493-503

***

Repeți mereu, pentru fiecare inspirare a aerului, o rugăciune [a lui Iisus][1].

El recomandă reținerea respirației până rostești rugăciunea.

Respirația reținută constrânge inima și o face să-și verse din ea otrava plăcerii și a păcatului.

În reținerea respirației toate puterile sufletului se concentrează în spirit și, prin el, în Dumnezeu.

În rugăciunea minții participă, prin om, întreaga creație[2].

Omul, prin încordata sa concentrare, raportează la Dumnezeu întreaga creație sensibilă și intelectuală. De aceea omul e un microcosmos prin care se face legătura dintre creație și Dumnezeu, spune Grigorie al Tesalonicului.

Ego: o idee scumpă rușilor.

*

Io[a]n Scărarul afirmă că practicantul rugăciunii lui Iisus își vede propriul corp transfigurat în lumina dumnezeiască[3].

Ea[4] e rugăciunea transfigurării[5], care e caracteristica sublimă a Ortodoxiei noastre.

Esența ei demonstrează experimental adevărul că trupurile noastre sunt și pot să fie temple ale Duhului Sfânt[6] (Pag. 286, N.[ichifor] C.[rainic]).

A fost practicată[7], printre alții, și de Dionisie Areopagitul, Ioan Gură de Aur, Maxim Mărturisitorul, Isihie Sinaitul etc.

Simeon Noul Teolog, la anul 1000, învăța că numai un cadavru nu poate fi conștient de prezența harului.

Nimeni nu poate fi teolog sau creștin dacă n-a ajuns la experimentarea personală a prezenței divine lăuntrice[8].

Paisie [Velicikovski] a revenit din Athos în Moldova. În secolul al XVIII-lea. A fost stareț la Mănăstirea Neamț și rus din Poltava.

*

[Urmează o pagină goală.]

*

Marii practicanți [ai rugăciunii inimii] au fața strălucitoare și o adâncă cunoaștere de sine, care este [foarte mult] prețuită de isihaști.

Ei se văd pe dinăuntru transfigurați de lumina dumnezeiască.

*

[Rugăciunea inimii] produce vindecări extraordinare.

*

Cine-și stăpânește limba își păzește sufletul de întristare. De la limbă vine viața și moartea. Sfântul Isihie [Sinaitul] recomandă tăcerea.

*

Reguli esențiale: sărăcia absolută, tăcerea absolută, tăierea voii [personale], interdicția conversației între călugări, lectura patristică, meditarea asupra Scripturii, a morții și a Iadului.

*

[Practicau] mărturisirea zilnică [a păcatelor și a gândurilor]. [Alături de] rugăciunea lui Iisus, rostită continuu, smerenie, bunătate și dragoste.

*

Neamțul[9] devine la sfârșitul secolului al XVIII-lea supremul centru de iradiere spirituală pentru întreaga Ortodoxie. Era acum ceea ce fusese Athosul în sec. al XI-lea și al XIV-lea și Sinaiul în sec. al VII-lea.

*

Nichifor Crainic: Sunt absolut sigur că dacă Mântuitorul nu ne-ar fi pedepsit pentru toate nevredniciile noastre nici nu ne-ar fi acoperit cu slavă neamul nostru, ridicându-i astfel toate umilințele istorice. Căci îndurarea noastră a fost cucerită de veacul transfigurat al paisianismului.

*

Din România [renașterea isihastă și patristică paisiană] a găsit ecou epocal în Rusia.

Frații Karamazov[10] e romanul misticii paisiene.

*

Practicantul rugăciunii [inimii] e ca un rug aprins al Duhului Sfânt. E un vals ales al Duhului Sfânt[11]. E înflăcărat de focul serafimic.

*

Mintea aduce jertfa rugăciunii pe altarul inimii[12].

*

Popularizarea rugăciunii lui Iisus. Sensul e cosmic.

Dumnezeu Se descoperă lăuntric, după capacitatea fiecăruia de a-L primi.

Capacitatea personală e puritatea sufletului.

Ierarhia[13] o stabilește înțelepciunea divină, după gradul [personal] de puritate, indiferent de categoria socială în care ești încadrat.

Dumnezeu Se descoperă [mistic] când voiește, cum și cui voiește.

Simplitate și puritate.

Dostoievski era convins că poporul rus e teofor.

*

[Urmează o pagină nescrisă.]

*

Mărturisirile unui pelerin rus către duhovnicul său[14]

Povestirea se dezvoltă pe două planuri: lăuntric și extern, unde micile întâmplări ce-i ies în cale capătă înțeles din lumina ce se răsfrângea dinăuntru asupra lumii înconjurătoare.

Pelerinul este un țăran care și-a pierdut familia. Trece prin Siberia. Ajunge la Ierusalim, unde aude cuvintele din Epistola către Tesaloniceni: „Rugați-vă neîncetat!” (I Tes. 5, 17).

El nu înțelege cum e posibil să te rogi neîncetat oriunde și oricând. Nimeni nu știe să-l învețe cum să se roage.

Un călugăr bătrân îi arată faptul că pentru a practica rugăciunea lui Iisus e nevoie de o știință tainică, nu numai de erudiție. Și, mai ales, că această rugăciune e condiționată de un un duh sărac și de o inimă curată. L-a sfătuit și faptul că trebuie să se spovedească zilnic.

Astfel poate să repete mereu: „Doamne, Iisus Hristoase, miluiește-mă!”.

La început rugăciunea nu dă rezultate. Era obositoare, plictisitoare…

Atunci bătrânul îi prescrie pelerinului 3.000 de rugăciuni zilnice, alături de mers, lucru, odihnă și somn.

6.000 de rugăciuni după două zile. Sau când simte nevoia s-o continuie timp de 11 zile.

Față de duhovnic trebuie să te porți ca față de Dumnezeu.

Când ajunge în stadiul că îi face plăcere să o continue, atunci conversația îl dezgustă și izolarea îi face plăcere.

Metanier pentru număratul rugăciunilor.

12.000 de ori pe zi, cu examinare de la duhovnic, din 15 în 15 zile.

Rugăciunea lui a fost orală în tot acest timp.

Într-o dimineață are impresia că rugăciunea e aceea care l-a trezit.

Trebuia să se culce târziu și să se scoale devreme.

Rugăciunea se face aproape de la sine pentru o vreme.

Devine voios și avântat și termină din ce în ce mai repede cele 12.000 de rugăciuni zilnice. Aceasta îi arată că Dumnezeu îi este binevoitor.

Când rugăciunea sa va intra în starea de har,

*

[O pagină nescrisă.]

*

adică atunci când va deveni independentă și activă, lăuntrică și duhovnicească, bucuria lui va fi negrăită.

Iar pentru aceasta trebuie ca inima să fie mereu curată, plină de dragoste și încredere față de Hristos.

De acum încolo el poate să o repete de oricâte ori va dori.

Simțea pace desăvârșită.

Rugăciunea îi era ca pâinea și când îi era frig ea îl încălzea.

Se află încă la faza orală, psalmodică.

N-a intrat încă în faza duhovnicească a rugăciunii mistice.

Începe să citească Filocalia, care e cheia înțelesurilor mistice ale Sfintei Scripturi.

Începe să înțeleagă realitatea expresiilor: „om lăuntric”, „rugăciune în duh”, „Împărăția Cerurilor e în voi”, „fiți în Mine”, „a se îmbrăca în Hristos”.

Fază interesantă: simte că rugăciunea lui trece de pe buze în inimă. Și că la fiecare bătaie a inimii repetă: Doamne, Iisuse, Hristoase…

Începe să nu o mai repete cu buzele și ascultă cum inima lui o rostește de una singură.

Și cu toate acestea totuși nu a ajuns la rugăciunea interioară.

Începe metoda de rugăciune a Sfântului Simeon Noul Teolog.

Privește în inimă, cu ochii închiși, concentrând toate puterile imaginației spre ochiul spiritual.

O repetă de mai multe ori, mai multe zile și simte un sentiment de întunecare.

Dar, în mod treptat, ajunge să-și intuiască inima și să se roage în ritmul respirației.

Inspira și spunea: Doamne, Iisuse Hristoase, expira și spunea: miluiește-mă!

La început un ceas pe zi. Apoi câteva ceasuri. Apoi toată ziua. Citea concomitent din Filocalie.

După trei săptămâni a început să simtă durere în inimă dar care era întovărășită de o bucurie extraordinară. Simțea o dragoste mare pentru Iisus Hristos și pentru toată făptura lui Dumnezeu. Ego: și milă.

*

[Urmează o altă pagină goală.]

*

Era transfigurat și răpit. Lacrimi de bucurie și de recunoștință. O înțelegere cu totul nouă a lucrurilor.

O trăire a omniprezenței divine.

Simpla invocare a numelui lui Iisus îl covârșea de bucurie și fericire.

Începe să știe ce înseamnă „Împărăția lui Dumnezeu este în lăuntrul vostru”.

După cinci luni de practicare a rugăciunii, rugăciunea inimii ajunge o funcție organică a ființei lui. Ea nu se mai întrerupe nici în timpul somnului.

Inima i se scaldă într-o bucurie infinită.

Extaz permanent cu irezistibilă dorință de a preamări pe Dumnezeu.

Și pelerinul rus vorbește despre roadele rugăciunii mistice: mântuitoarea dragoste de Dumnezeu, pacea lăuntrică, răpirea spiritului, curăția gândurilor, sprinteneala și vigoarea membrelor, o bună stare generală, insensibilitate față de boli și mâhniri, o nouă putere de judecată, o nouă înțelegere a Sfintei Scripturi, o pricepere a graiurilor tuturor făpturilor, excluderea din viața sa a oricărei deșertăciuni, o nouă idee despre sfințenia vieții lăuntrice, certitudinea apropierii imediate a lui Dumnezeu și a dragostei Sale pentru toți.

Roadele enumerate aici sunt aceleași cu efectele contemplației extatice, așa după cum le mărturisesc marii Mistici ai Bisericii.

Pelerinul are față de tot felul de oameni o egală bunătate și voioșie fermecătoare, îngăduință și apropiată înțelegere.

Fiind prădat de Filocalie nu se mâhnește, căci știe că nu trebuie să-și adune comori pe pământ. Însă Filocalia îi vine înapoi.

***

Ego: Simt acum, pe când scriu la masă (e Boboteaza), miresmele Sfintei Agheasme. Mireasma ei duhovnicească, cu ușor iz de busuioc.

*

Am scris în perioada practicării rugăciunii [în închisoare] un poem de aproximativ 30 de strofe, intitulat: Noua Făptură. Din el am mai reținut, până la eliberare, decât 4 strofe

*

De atunci, din perioada practicării rugăciunii lui Iisus în închisoare, am început să mă rog pentru întreaga făptură.

***

[Continuare la Pelerinul rus]

Un ocean de pace se ridică în mijlocul fericitei apatii/nepătimiri.

Marea lumină din suflet nu se ascunde.

Simte nevoia s-o comunice[15]. Învață pe alții să o practice[16].

Rugăciunea ajută la ritmicizarea trupului cu sufletul după pulsul inimii, în care simte harul dumnezeiesc.

Rugăciunea mistică e cheia pentru abisul de lumină al Divinității.

Influența rugăciunii lui Iisus se exercită și asupra naturii întregi.

Înrâurire cosmică[17].

Prin om, întreaga natură participă la rugăciune. Prin rugăciune se descoperă sensul înalt al Scripturii și al făpturii.

Totul în jur, arborii, iarba, păsările, pământul, cerul par fermecătoare și miraculoase [când te rogi neîncetat].

Totul se roagă, laudă și Îl adoră pe Dumnezeu.

Vorbește cu creaturile și e înțeles.

Un câine străin îl conduce când e rătăcit.

Un lup care îl atacă e îmblânzit.

*

Marele vizionar Isaac Sirul avea milă răscolitoare pentru oameni, păsări, dobitoace, pentru întreaga făptură și pentru nefericiții diavoli[18].

*

[Sfântul Ioan] Damaschin: omul e un microcosmos, o chintesență reprezentativă a marelui cosmos.

Omul e cununa creaturilor văzute și legătura lor cu Dumnezeu.

Omul e un centru de iradiere [duhovnicească] pentru întreaga făptură.

Sufletul lui pur iradiază puritatea în toate lucrurile și invers.

*

Rom 8, 22: „Știm că până în ziua de azi toată firea suspină și suferă durerile naștrii”. Însă nu din pricina ei ci  din pricina păcatului omului.

Prin om a intrat păcatul în cosmos.

Universul tot participă la moartea Domnului de pe Cruce.

Dumnezeu Cuvântul este rațiunea de a fi a făpturii universale.

Omul nu e izolat de lumea creaturală cum nu e izolat nici de Ziditorul ei.

*

[O pagină goală, pe care există o singură însemnare făcut cu creionul: PA, 6 XI [19]79, prin intermediul căreia am aflat data la care își nota aceste lucruri.]


[1] Subliniere cu creion de culoare roșu-violet.

[2] Ultimele trei fraze sunt subliniate cu pix de culoare roșie.

[3] Subliniere făcută tot cu pix de culoare roșie.

[4] Rugăciunea lui Iisus.

[5] Subliniere cu pix de culoare roșie.

[6] Subliniere cu creion de culoare roșu-violet. Această subliniere era considerată de Fericitul Ilie drept un adevăr foarte important pentru el. Din acest motiv de la „trupurile noastre” a subliniat textul și cu pix de culoare roșie și cu trei linii paralele paragraful de față.

[7] Rugăciunea inimii, a lui Iisus, a minții sau isihastă.

[8] Fraza de față a fost cuprinsă într-o acoladă făcută cu creion negru.

[9] Mănăstirea Neamț: http://neamt.mmb.ro/.

[10] A se vedea:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Fra%C8%9Bii_Karamazov.

[11] Ambele sublinieri sunt făcute cu creionul.

[12] Subliniere făcută cu stiloul.

[13] Nivelul de experiență mistică, duhovnicească.

[14] Titlul a fost subliniat cu creion de culoare roșu-violet.

Urmează însemnări din Pelerinul rus, socotit drept un document experențial foarte prețios pentru sine.

Pentru download:

http://www.scribd.com/doc/955183/Pelerinul-Rus.

[15] Simte nevoia să comunice experiența extatică.

[16] Îi învață și pe alții rugăciunea inimii.

[17] Ambele sublinieri sunt făcute cu creionul.

[18] Ambele sublinieri sunt făcute cu stiloul cu care a fost scris textul.

Did you like this? Share it: