Scrierile complete ale

Fericitului Ilie văzătorul de Dumnezeu

şi viaţa sa,

comentate

de către

ucenicul şi fiul său întru Domnul,

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş

Vol. 8

(al 6-lea caiet manuscriptic)

Paginile 525-536

***

Primul om [creat de Dumnezeu] avea un contact permanent, mistic cu Dumnezeu, care era asemenea cunoașterii îngerești.

Primul om era nemuritor și impasibil (nu cunoștea suferința).

Cunoașterea nemijlocită desăvârșit[1] este rezervată numai vieții de dincolo.

O anticipare a cunoașterii angelice este extazul.

Însă în extaz unirea cu Dumnezeu este vremelnică.

Dar acesta, extazul, este „știința Sfinților” sau cunoașterea paradisiacă.

Oricât de sus s-ar ridica omul cunoașterea lui mistică nu e perfectă, pentru că ea este numai o cunoaștere prin anticipare a ceea ce va trăi în veșnicie.

***

Caracteristicile cunoașterii mistice:

1. Ea nu atârnă de voința noastră ci e un dar de la Dumnezeu. Nu poate fi prevăzut momentul extazului și nici sfârșitul lui. Poate dura o clipă, ceasuri, zile întregi.

2. Se exprimă în termeni paradoxali. Ex: „strălucită beznă”.

3. Vederea extatică e cunoscută de noi doar în parte. E abia intuită.

4. Se participă fără ajutorul rațiunii și fără imagini sensibile inferioare.

5. Are un caracter cu totul nemijlocit pentru că e primită prin inspirație divină.

6. Cunoașterea mistică nu presupune meditația și nicio activitate discursivă a inteligenței noastre.

7. Extazul e fluctuația permanentă a puterii dumnezeiești cu care am intrat în atingere. Are ritmicitatea de flux și reflux a oceanului de lumină.

În stadiul de vedere permanentă avem flux + reflux + încetarea mișcării.

În extazul propriu-zis aproape că nu mai există strădanie din partea noastră.

8. Extazul este însoțit de dragostea pentru liniște, de bucurie și uneori de o suferință a dragostei dăruită de Dumnezeu.

9. În acest stadiu dragostea trece prin treptele beției spirituale, a beției duhovnicești, uneori fiind însuflețită de durere, de suferință.

[Enumerarea caracteristicilor cunoașterii mistice continuă după contrapagina autorului.]

***

Ego: Am compus poezii sub controlul rațiunii după extazele avute. Și am pus în ele imagini, experiențe pe care inițial nu le-am înțeles când le-am trăit extatic.

*

Când greșesc cu ceva față de cineva mă doare incomparabil mai mult față de ceea ce am făcut pentru că știu că prin greșeala mea Îl ofensez pe Dumnezeu.

Și aceasta e drama vieții mele, tortura mea de azi. Și prin ea îmi măresc păcatul dacă mă mânii și jignesc.

Adu-mi aminte, Doamne, de umilință și de pomenirea greșelilor mele! Trebuie să nu uit de coborârea de sine.

***

[Continuarea enumerării caracteristicilor cunoașterii mistice]

Rănile dragostei dumnezeiești. „Râvna casei Tale m-a mâncat pe mine” [Ps. 68, 11].

În stadiul vieții spirituale, când sunt cuprinși de puterea dumnezeiască, unii[2] vorbesc…iar 5 sau 6 inși abia răzbesc să noteze cărțile, poeziile și ceea ce le dictează aceștia.

10. Una dintre caracteristici este și impulsul către virtute și să nu ofenseze cu ceva pe Dumnezeu.

11. Unirea mistică are repercusiuni vizibile asupra corpului. Funcționarea simțurilor încetează în timpul vederilor extatice, se produce împietrirea, încremenirea în poziția respectivă, după mărturia celor din preajmă.

Mâinile nu se pot mișca, respirația încetează și apoi dispare. Pulsul la fel.

12. Levitația e înălțarea deasupra pământului cu câțiva metri. Uneori până nu se mai vede. Coborârea e foarte lină. Își pierde greutatea în mod complet. Cineva care îi stă în apropiere îl poate sufla ca pe un fulg.

Dacă cineva se prinde de mâna misticului poate fi ridicat în aer în mod dumnezeiesc.

Aceste lucruri se petrec și în vremea noastră.

13. Unii Sfinți sunt văzuți în lumină, înconjurați de lumina dumnezeiască. Alteori trupul lor exală un miros, un parfum dumnezeiesc.

***

În romano-catolicism se vorbește despre „stigmatele Domnului” care apar pe frunte, mâini, picioare, coastă. Sângerări…

Primul care a avut stigmatele a fost Francisc de Assisi[3], în sec. al 13-lea.

Se vorbește de 231 cazuri.

Thereza Neuman[4], după raportul medicului citat de N.[ichifor] C.[rainic], primește stigmatele în mod regulat. Sângerează. În 1936. 8 ani de zile nu mai mănâncă nimic în afară de ostie.

Se consideră că ea reîmprospătează jertfa de răscumpărare a Domnului.

***

Sufletul și trupul nostru sunt mediile unde se manifestă lumina dumnezeiască.

[Urmează o pagină goală.]

Vedenii, profeții, minuni.

*

Freudismul[5] e o concepție materialistă.

Dr. Jung[6], de la Zürich, dă o interpretare spiritualistă.

Manual de Psihologie religioasă nu exista.

Patericul[7] [egiptean] ne dovedește faptul că omul modern cunoaște mult mai puține lucruri decât omul clasicismului creștin.

Fântânarii (les sourciers) descoperă ape aflate la adâncimi adânci.

În Elveția, un preot fântânar, pe baza hărții prezentate de cineva, intuiește apele subterane.

*

Claire voyance (vedere la distanță): cel de al șaselea simț. E foarte frecvent la mistici.

Henry Yale*, „La psichologie de Saints”.

Anton de Padova[8] era din Spania.

Tereza de Avila vede cum 40 de călugări iezuiți sunt uciși. Însemnează data și se constată.

***

Minunile pot fi rezultate ale sfințeniei dar și lucrări ale diavolului.

Misticii se feresc ca de foc de aceste fapte miraculoase.

*

Un călugăr tânăr întreabă pe un călugăr bătrân: „Părinte, ce zici de cei care au vederi îngerești?”.

Răspunsul lui a fost: „Eu îi fericesc mai mult pe cei care își văd păcatele lor decât pe cei care au vedenii îngerești sau de alt fel”.

*

Motivul pentru care Sfinții se controlează necontenit asupra acestor minuni e izvorul, sursa lor.

*

După Henry Yale extazele[9] sunt de 3 feluri:

1. naturale (și sunt patologice);

2. diabolice (la posedații de spirite demonice);

3. divine.

*

Extazele naturale sunt patologice. Ex: isteria și epilepsia.

Dostoievski avea extaze epileptice.

După extazele naturale se constată oboseală fizică și psihică, alături de slăbirea facultăților mentale.

[Însemnările de aici se continuă după contrapagina autorului.]

***

Ego: Nimeni nu poate să studieze și să se exprime cu privire la extaz dacă nu l-a cunoscut.

*

Cu cât eram mai sus răpit în extaz cu atât rugăciunea de slăvire a lui Dumnezeu era mai puternică în mine.

Și cu cât Îl slăveam pe Dumnezeu cu atât mai mult slava Lui mi se dăruia, mi se dezvăluia.

*

Aveam însă și perioade de negură, care însă mă conduceau la dorința unei purificări totale. După ele urma lumina și izvorau bolțile cerești în lumina dumnezeiască.

***

[Continuarea însemnărilor despre felurile extazelor.]

Extazul diabolic se manifestă prin vorbire de lucruri pe care nu și le mai amintește. Demonii îl provoacă când vor[10] și i-l opresc când vor.

*

Extazul divin este un dar [al lui Dumnezeu], pregătit și obținut cu greu. El nu provoacă oboseală corporală ci, dimpotrivă: sporește puterile sufletești[11] [și trupești].

***

Interpretările extazului

Extazul este ieșire din sine, din ordinea omenească în ordinea dumnezeiască.

Nu e posibilă viața mistică fără har.

Romano-catolicii spun: grație. Și tot ei vorbesc despre harurile lucrătoare sau despre grațiile actuale.

Nimic nu se petrece în viața mistică fără să fie o chemare din partea lui Dumnezeu.

*

Viața deiformă = divinizarea omului.

Noi suntem creați cu tendința de a ne depăși. De a tinde spre Dumnezeu.

Viața duhovnicească este o simplificare a vieții care ne îmbogățește sufletul și ni-l pregătește pentru extaz.

*

Ființa pe care o iubești exercită o atracție necontenită asupra ta.

Cel ce iubește vrea să admire, să slăvească, să se apropie, să imite.

*

Teantropia = unirea omului cu Dumnezeu pe baza iubirii reciproce.

*

Toți misticii își amintesc din ceea ce au trăit în extaz într-un mod și mai covârșitor.

În extaz pierdem conștiința reflexivă.

Extaticii nu sunt oameni contemplativi ci oameni cu o activitate excepțională, care după extaz capătă energie și vioiciune, o sporire a capacităților și a facultăților creatoare.

***

Mea vita[12]

În copilărie am fost om credincios.

La vârsta de 14-15/16 ani am trăit îndoiala.

Între 16-19 ani am trăit necredința, perioada mea de ateism.

La 19 ani am ajuns la certitudinea existenței lui Dumnezeu.

La 21 de ani aveam dorința de a muri luptând pentru Hristos. Dorința mea de cer devine atât de maredoream moartea pentru a ajunge mai degrabă în Împărăția lui Dumnezeu.

La vârsta de 24 de ani trăiam sub apăsarea amenințării continue cu moartea. Luptam în al doilea război mondial. Acum se naște în mine dorința de a trăi viața, de a cunoaște dragostea.

Între 25-32 de ani: viața, haosul, inconsecvența.

La 33 de ani am trăit șocul închisorii.

La 34 de ani m-am îmbolnăvit de T.B.C. Începe drumul Golgotei mele.

La vârsta de 37 de ani a început perioada iluminării și a vieții mistice. Perioada poeziei mistice.

Poeziile mi se șopteau din adâncul sufletului și al căror sens, și mai mult, aveam să îl descifrez după aceea.

Multe dintre poemele compuse și memorate în închisoare le-am uitat până când am ajuns să le scriu.

După vârsta de 40 de ani am primit descoperirea și cunoașterea mistică a Împărăției lui Dumnezeu.

Între 42-45 de ani am trăit perioada marilor viziuni dumnezeiești.

Drumul s-a oprit aici în ceea ce privește viziunile de amploare.

Nu am putut realiza levitația[13].

După 45 de ani am avut dorința de reîntoarcere în lume și de trăire și îmbogățire a experienței în lumea materială pentru ca apoi să revin și mai bogat spre Dumnezeu.

După eliberare, între 45-55 de ani am trăit 10 ani de desprindere de viața mistică.

La vârsta de 55-56 am reluat trăirile mistice.

Țelul: realizarea levitației și a morții prin care să-L preaslăvesc pe Dumnezeu, dacă voi fi miluit cu ea.

***

Imago (chipul) și similitudo (asemănarea) cu Dumnezeu[14].

*

Pag. 192, Seuse (Cursul lui Eckhart): „Iubesc viziunea”.

Poezia Minor*: Dă-mi mie, copile, inima ta! / Proebe, fili, cor tuum mihi!


[1] Subliniere făcută cu stiloul.

[2] Ibidem.

[3] A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Francisc_de_Assisi.

[4] Idem: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?flori=6.

[5] Filosofia lui Sigmund Freud:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Sigmund_Freud.

[6] A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Carl_Gustav_Jung.

[7] Subliniere făcută cu stiloul.

[8] A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Anton_de_Padova.

[9] Subliniere făcută cu stiloul.

[10] Ambele sublinieri sunt făcute cu pix de culoare roșie.

[11] Cele trei sublinieri sunt făcute tot cu pix de culoare roșie.

[12] În latină: Viața mea. Un CV duhovnicesc al Fericitului Ilie.

[13] Cuvânt subliniat cu stiloul.

[14] Însemnare făcută cu creion de culoare roșu-violet.

Did you like this? Share it: