Cantemireștii [5]
Partea întâi, a doua, a treia, a patra.
Anul nașterii lui Dimitrie Cantemir este incert: se vehiculează 1673, 1674, 1675 sau 1676. Ziua nașterii este însă 26 octombrie, de sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir (p. 39).
Nu se știe dacă s-a născut la Silișteni sau la Iași. Mama sa moare la trei-patru ani după nașterea lui, iar fiul îi eloiază mai târziu memoria (p. 40).
„Când evocă viața tatălui său, Dimitrie își amintește cu nostalgie lungile nopți petrecute în palatul din Iași, când tânărul îi povestea istoria veche, îi traducea cărțile sfinte scrise în slavonă și îi citea predicile Sfântului Ioan Chrysostom [Hrisostom]”. Beizadeaua (prințul) învață „din cărțile sfinte alfabetul chirilic și slavona veche, poate și greaca, precum și elementele de bază ale credinței ortodoxe, de care nu se putea lipsi niciun copil de nobil din Moldova. Și, cum se cuvenea într-o țară creștină, Biblia a devenit cartea lui de căpătâi”.
A fost descoperit la fosta bibliotecă Lenin din Moscova un exemplar din Biblia de la 1688, care i-a aparținut lui Dimitrie: „ea îl va însoți de-a lungul întregii sale vieți și va constitui o sursă prețioasă de meditații” (p. 41).
Monahul Ieremia Cacavela, primul dascăl al lui Dimitrie Cantemir, s-a născut în Creta în 1643. „La Londra, cam prin 1667, scrie primele epistole despre diferențele dogmatice dintre Biserica romană și cea bizantină. La Cambridge, întâlnește savanți iluștri, precum Isaac Barrow, profesorul lui Newton, ca și pe John Pearson, viitorul episcop de Chester, celebrul apărător al cauzei Bisericii anglicane. La Leipzig, urmează, în 1670, cursurile elenistului luteran Johann Olearius…” (p. 42).
Cacavela a ținut, în 1682, cuvântarea funebră la înmormânaterea Smarandei Cantacuzino, fiica lui Șerban Cantacuzino, domnul Munteniei (Ibidem).
Traduce din latină în greacă, în 1687, Viața papilor a lui Platina, „unde pune la îndoială obiectivitatea autorului” […] Cu un an în urmă, tradusese din greacă în română un catehism consacrat de acesta [patriarhul Dosithei al Ierusalimului] liturghiei ortodoxe, Învățătura sfântă, care avea să devină cartea de căpătâi a preoților ortodocși timp de un secol și jumătate” (p. 43).
„Cărturarul teolog” Ieremia Cacavela i-a transmis lui Dimitrie și primele cunoștințe muzicale. El „a contribuit în mod decisiv la lărgirea orizontului intelectual al discipolului său, întărindu-i atașamentul pentru ortodoxie, în virtutea propriei experiențe, dobândită în confruntarea dogmatică cu celelalte confesiuni” (Ibidem).
În adolescență, Dimitrie Cantemir, după mărturisirea sa din Metafizică, cunoaște „nevoi contrare, amarnice, neînfrânate și neîmblânzite [care] năvălesc, și din afară și dinăuntru, asupra colibei nimicniciei mele” (p. 44).
La 14 ani, „îl întâmpină cu mare fast pe domnitorul Valahiei, Șerban Cantacuzino, la porțile Iașilor, apoi traversează orașul alături de acesta înconjurat de un alai impresionant” (Ibidem).
În 1688 este trimis zălog la Istanbul, unde îl înlocuiește pe fratele său mai mare, Antioh. În 1691, tatăl său îl aduce înapoi acasă și îl trimite iarăși pe Antioh în capitala otomană.
La 18 ani, după „un cronicar al vremii”, Dimitrie ar fi asistat la decapitarea lui Velicico Costin, fratele lui Miron Costin (p. 45).
În 1693, Constantin Cantemir moare și Dimitrie îi urmează la tron pentru o foarte scură perioadă (trei săptămâni). Înalta Poartă nu îl recunoaște și îl așază domnitor în Moldova pe Constantin Duca, „un tânăr cam de aceeași vârstă și cu același grad de instrucție [ca și Dimitrie], de alminteri și înrudit cu Cantemireștii” (p. 46).
Dimitrie va reveni la domnie între 1710-1711.