Teologia Dogmatică Ortodoxă (vol. 1) [1]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

*

Teologia Dogmatică

Ortodoxă

O expunere sistematică a învățăturii ortodoxe în contextul religios,

cultural și științific al lumii de astăzi

*

vol. 1

*

Teologie pentru azi

București

20**

***

Aceasta e o carte manuscriptică, pe care o vom edita aici în mod secvențial și pe măsură ce o scriem. O edităm într-o categorie aparte și nu la secțiunea Fragmente din opera noastră manuscriptică (unde îi e locul), pentru că reprezintă un proiect capital al vieții noastre, alături de traducerea Sfintei Scripturi, la care vrem să fiți martori.

***

Introducere[1]

Pentru a nu fi întâmpinată cu rezerve neprietenoase precizăm încă de la bun început, că lucrarea noastră nu se vrea o luare la întrecere cu niciun alt autor şi nicio replică mai bună şi mult mai sistematică a înţelegerii credinţei ortodoxe.

Şi aceasta, pentru că demersul nostru este unul profund personal, unul ascetico-teologic şi nu un act de bravadă.

Noi înţelegem acest efort teologic susţinut drept o cunoaştere de sine mai întâi, o precizare a credinţei şi a iubirii noastre pentru Dumnezeu şi, în acelaşi timp, un mod zilnic de aprofundare a relaţiei  noastre cu Dumnezeu şi cu oamenii.

Nu ne facem planuri standard despre ceea ce avem să scriem, pentru că expunerea credem că se va clădi de la sine.

Ci prioritatea noastră este aceea de a nu ne limita la anumiţi Sfinţi Părinţi, la anumite cărţi ale Sfintei Scripturi, la o anumită carte de cult sau Dogmatică mai veche sau mai recentă, ci să parcurgem tot bagajul de mărturii şi de informaţii pe care-l putem parcurge cu multă atenţie şi delicateţe de suflet, cu scopul de a preciza adevărul credinţei ortodoxe cu inimă largă şi necenzurată.

Şi ca să facem acest lucru trebuie să avem conştiinţa că credința ortodoxă e singura mântuitoare şi că numai în Biserica Ortodoxă noi putem să ne mântuim. Iar această certitudine, cu harul lui Dumnezeu, o avem în întreaga noastră fiinţă.

Dar aceasta nu ne face să-i dispreţuim pe teologii eterodocşi sau să nu avem deschidere faţă de fenomenele lumii postmoderne în care trăim şi care cer lămuriri, clarificări de la noi toţi.

Pentru că datoria noastră e aceea de a ne verifica permanent în faţa adevărului lui Dumnezeu şi al Sfintei Biserici Ortodoxe şi de a ne asuma modul integral de gândire şi de trăire al vieţii duhovniceşti şi liturgice.

Tocmai de aceea considerăm că rolul Dogmaticii Ortodoxe nu e acela de a filosofa steril despre lucruri pe care trebuie să le purtăm doar în memorie, ci e acela de a expune adevărurile de credinţă pe care trebuie să le purtăm în toată fiinţa noastră şi care trebuie să ne îndemne la o viaţă dumnezeiască zilnică.

Ritmul vieţii noastre, respiraţia noastră clipă de clipă trebuie să aibă o mireasmă teologică permanentă.

Astfel, această lucrare teologică va avea un sfârşit la un moment dat, dar el nu va însemna că ceea ce noi am scris aici e tot ce se poate spune despre Dumnezeu cel în Treime şi despre adevărurile Sale mântuitoare.

Teologia e fără sfârşit, după cum fără sfârşit este şi înaintarea noastră în Dumnezeu şi intimizarea noastră cu El.

Vom da atenţie tuturor surselor teologice, fără discriminare, fapt pentru care se va îmbogăţi considerabil aria intrinsecă a expunerii dogmatice cu care am fost învăţaţi până acum.

Analizele noastre vor urmări nu numai desfăşurarea istorică a ideilor şi a dogmelor credinţei, ci şi raportarea personală a unora sau a altora dintre Sfinţii Părinţi şi teologii ortodocşi sau eterodocşi cu referire la o problemă anume.

Poate că prin acest lucru se va considera că am intrat nepermis de mult în spaţiul Istoriei Dogmelor, al Moralei, al Spiritualităţii ortodoxe, al Liturgicii, al Dreptului canonic sau al Exegezei scripturale sau al altor discipline teologice. Și credem că pe bună dreptate se poate spune acest lucru.

Dar aceasta am făcut-o în mod asumat, fiindcă nu putem preciza adevărul de credinţă limitându-ne la texte rupte din arealul lor şi pe care să le prezentăm ca singurele posesoare ale adevărului.

Vom descoperi, totodată, că unele adevăruri de credinţă nu există în Sfânta Scriptură, ci numai la unii Sfinţi Părinţi sau că Vieţile Sfinţilor ne spun nişte adevăruri pe care nu le găsim, spre exemplu, în cărţile de cult.

Şi e normal să fie aşa. Pentru că în perspectiva noastră teologică nu există separaţii între Sfânta Scriptură, Sfinţii Părinţi, Vieţile Sfinţilor, cărţile de cult, Sfintele dogme și canoane şi vieţile şi experienţa Sfinţilor, deoarece toate sursele credinței ne vorbesc despre aceeași viață eclesială ortodoxă.

Toate la un loc constituie adevărul Bisericii lui Dumnezeu şi acest adevăr trebuie cunoscut şi înţeles cu smerenie şi cu dragoste, dacă trăim în harul Sfântului Duh.

O simplă arheologizare a textelor nu e de ajuns pentru a înţelege adevărul de credinţă al Ortodoxiei.

Acceptarea şi înţelegerea lor este, pe de o parte, o încredere totală în adevărul lor şi, în acelaşi timp, o luminare a harului, care ne certifică în mod interior validitatea şi sfinţenia duhovnicească a acestora.

Un astfel de demers ascetico-teologic este unul divino-uman. Tot ce întreprindem mântuitor este sinergic.

Pe parcursul scrierii şi citirii cărţii vom putea să spunem în ce măsură ne regăsim cu toţii în aceste adevăruri şi, în ce măsură, din noi înşine strălucesc aceste adevăruri.

Credem că finalitatea acestei munci teologice ample și riguroase trebuie să ne facă şi mai smeriţi şi, în acelaşi timp, mult mai entuziaşti pentru a ne sfinţi viaţa şi a ne muta împreună cu Sfinţii lui Dumnezeu, care din veac au bineplăcut Lui.

Şi credem că nădejdea noastră nu va fi în van, din cauza Celui care ne ajută şi ne luminează mintea, ca să înţelegem voia Sa şi să urmăm poruncile Sale cele preasfinte.


[1] Am început scrierea cărții pe data de 10 mai 2005. Însă am scris doar 133 de pagini din acest prim volum până în ziua de 14 iunie 2011, momentul când am început să revăd textul și am reluat scrierea ei.

1 2