Între pământul se mișcă și se mișcă pământul există o diferență semantică semnificativă, instrumentată numai din sintaxă.

Pământul se mișcă pentru că se învârte în cosmos, dar se mișcă și pentru că istoria se schimbă și viața nu stă pe loc.

Se mișcă și la propriu, atunci când e cutremur, însă pământul se cutremură și atunci când lumea își modifică fundamentele sociale, morale, spirituale.

Cu alte cuvinte, lumea nu stă în loc în niciun sens

Rău e să crezi că nu există dinamism în această realitate care pare eleată.

Rău e să crezi că aceeași dimineață va veni întotdeauna, că nu se poate schimba din temelii perspectiva din care vezi viața și lumea.

Cutremurele te surprind când crezi că nu mai are ce să te surprindă. Dar existența noastră este prin excelență una a metamorfozei (dacă nu a metanoiei).

Împietrirea e străină nu numai de starea de lucruri actuală (adică a acestei existențe), dar și de evoluția în veșnicie a lumii.

Rămânerea în loc e un semn al nerezolvării spaimelor interioare, al nedepășirii vârstei întrebărilor nedezlegate.

Întrebările născute livresc în noi nu sunt întrebările noastre. De aceea nici răspunsurile autentice nu sunt livrești.

Numai din viteza alergării duhovnicești se vede realitatea care stă în loc.

Did you like this? Share it: